ICCJ. Decizia nr. 3632/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3632/2010
Dosar nr. 326/35/2010
Şedinţa publică din 19 august 2010
Asupra conflictului de competenţă de faţă:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu Mare, reclamanta SC A. Satu Mare SA a chemat în judecată A.P. Satu Mare solicitând să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 285,30 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate în perioada 31 ianuarie 2007 - 31 octombrie 2007 şi penalităţi de întârziere.
În motivare reclamanta a arătat că a prestat pârâtei servicii comunitare de utilităţi publice (servicii de furnizare a apei potabile, preluarea în reţeaua publică de canalizare a apelor uzate) conform Legii nr. 51/2006, Legii nr. 241/2006, iar pentru contravaloarea acestor servicii au fost emise facturi neachitate de pârât, care potrivit art. 303 din Legea nr. 241/2006 sunt scadente în termen de 15 de zile de la data emiterii acestora.
Întrucât pârâta nu a înţeles să achite la scadenţă sumele restante au fost calculate penalităţi de întârziere conform art. 304 din Legea nr. 241/2006, art. 42 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 51/2006 şi art. 119 şi 120 din OG nr. 92/2003 cu modificările şi completările ulterioare.
Pârâta este beneficiară a serviciilor de apă şi canalizare în baza art. 29 din Legea nr. 241/2006, a Regulamentului cadru al serviciului de alimentare cu apă şi canalizare aprobat prin Ordinul nr. 88/2007 şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare în municipiul Satu Mare aprobat prin H.C.L. nr. 188/2007 iar din înscrisurile depuse la dosar în probaţiune rezultă existenţa raportului comercial.
Respectarea de către SC A. Satu Mare SA a obligaţiilor stipulate în legea privind serviciile publice comunitate şi în Regulamentul cadru de organizare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi canalizare impune în sarcina pârâtei respectarea obligaţiilor prevăzute de aceleaşi acte normative printre care şi achitarea contravalorii serviciilor furnizate de operator.
Reclamanta a mai învederat instanţei că pentru recuperarea sumei de 285,30 Iei reprezentând contravaloare servicii publice comunitare de furnizare a apei potabile a introdus pe rolul Judecătoriei Satu Mare cerere pentru emiterea ordonanţei privind somaţia de plată care a format obiectul dosarului nr. 4787/2008 dar cererea a fost respinsă şi în conformitate cu practica Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie somaţia de plată respinsă ţine loc de convocare la conciliere.
Pentru aceste considerente a solicitat instanţei admiterea cererii de chemare în judecată şi obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciilor prestate şi a penalităţilor de întârziere.
În drept, a invocat art. 969 şi urm. C. civ., art. 112 şi urm. C. proc. civ., art. 36l şi art. 513 din Legea nr. 51/2006, Legea nr. 241/2006, OG nr. 92/2003.
Judecătoria Satu Mare, prin sentinţa civilă nr. 767 din 4 februarie 2010, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând următoarele considerente:
Prin art. l alin. (l) din Legea nr. 241/2006, respectiv prin art. l alin. (2) lit. a) din Legea nr. 51/2006, s-a prevăzut că, serviciul de furnizare a alimentării cu apă şi de canalizare a localităţilor reprezintă un serviciu public.
Potrivit art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, soluţionarea litigiilor contractuale dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate se realizează de instanţele competente potrivit legii
Potrivit art. 2 alin. (l) lit. b), teza a Il-a din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităţilor publice, persoanele juridice de drept privat, care sunt autorizate să presteze un serviciu public, iar potrivit art. 2 alin. (l) lit. c), teza a II-a din aceeaşi lege, sunt asimilate actelor administrative contractele încheiate de autorităţile publice (inclusiv de persoanele juridice de drept privat, care sunt autorizate să presteze un serviciu public) care au ca obiect prestarea serviciilor publice.
Potrivit art. 2 alin. (l) lit. f) din aceeaşi lege, activitatea de soluţionare a litigiilor născute din încheierea contractelor având ca obiect prestarea serviciilor publice (contractele încheiate între operatori şi utilizatori) constituie contencios administrativ.
Conform art. 10 alin. (l) teza a Il-a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative, inclusiv contractele asimilate actelor administrative, emise sau încheiate de autorităţile publice centrale sau de persoanele juridice de drept privat asimilate autorităţilor publice centrale, se soluţionează în fond (în primă instanţă) de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Astfel, din interpretarea sistematică a textelor de lege de mai sus, rezulta că „instanţa competentă potrivit legii", despre care face vorbire art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, care urmează sa soluţioneze litigiile dintre operator şi utilizator, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii, este curtea de apel în a cărei competenţă teritorială se află domiciliul sau sediul.
La rândul ei şi Curtea de Apel Oradea, secţia comercială de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 179/ CA – PI din 10 mai 2010, şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Judecătoriei Satu Mare, reţinând, în esenţă, că raporturile juridice dintre părţi nu sunt de drept administrativ în care parte este o autoritate publică.
Constatând ivit conflict negativ de competenţă, în temeiul art. 22 alin (3) C. proc. civ., dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu actele normative aplicabile, constată că litigiul dedus judecăţii este de competenţa Judecătoriei Satu Mare, pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art. 51 alin. (3) din Legea nr. 51/2006, astfel cum a fost modificată de pct. 5 al art. l din OUG nr. 13/2008 „soluţionarea litigiilor contractuale dintre operatori şi utilizatori, inclusiv a celor izvorâte din neplata contravalorii serviciilor furnizate/prestate, se realizează de instanţele competente potrivit legii şi se judecă în procedură de urgenţă. Cererea se introduce la instanţele de judecată în a căror competenţă teritorială se află domiciliul/sediul utilizatorului."
În speţă, prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Satu Mare, la data de 10 iunie 2009, reclamanta SC A. Satu Mare SA a chemat în judecată pe pârâta A.P. Satu Mare solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 285,30 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate (servicii de furnizare a apei potabile, preluarea în reţeaua publică de canalizare a apelor uzate) în perioada 31 ianuarie 2007 - 31 octombrie 2007 şi penalităţi de întârziere.
Litigiul, având ca obiect pretenţii rezultate din contractul de prestări servicii încheiat între o persoană fizică sau o persoană juridică de drept privat şi un furnizor de utilităţi, este de competenţa instanţei de drept comun, respectiv judecătoriei, conform art. 1 C. proc. civ.
Ca urmare a modificărilor aduse alin. (3) art. 51 din Legea nr. 51/2006 şi introducerii alin. (31) la acelaşi articol, prin OUG nr. 13/2008, rezultă că instanţa de contencios administrativ este competentă numai în privinţa raporturilor juridice de drept administrativ în care parte este o autoritate publică.
Instanţa de drept comun este competentă în privinţa tuturor celorlalte raporturi juridice de drept privat, cum este şi cazul raporturilor care se stabilesc între operatori (furnizori/prestatori) de servicii de utilitate publică şi utilizatorii acestor servicii, persoane fizice sau juridice de drept privat, întrucât ambele subiecte ale raportului juridic sunt de drept privat.
Un argument în plus în acest sens îl reprezintă şi faptul că noţiunea de contract administrativ, astfel cum este definită de art. 2 alin. (l) lit. c) teza a ll-a din Legea nr. 554/2004 şi care ar putea atrage competenţa instanţei de contencios administrativ nu include şi ipoteza supusă discuţiei: contractele de prestări servicii încheiate între persoane fizice sau juridice de drept privat şi furnizorii de utilităţi, în reglementarea Legii nr. 51/2006.
În consecinţă, în baza considerentelor expuse, instanţa competentă să soluţioneze litigiul este judecătoria.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe SC A. Satu Mare şi A.P. în favoarea Judecătoriei Satu mare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3625/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3633/2010. Contencios → |
|---|
