ICCJ. Decizia nr. 3602/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3602/2010
Dosar nr. 246/45/2010
Şedinţa publică din 19 august 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 30 martie 2010, pronunţată de Judecătoria Bârlad, în dosarul său nr. 03345/189/2008, s-a admis cererea de sesizare a Curţii de Apel Iaşi, formulată de pârâta C.L.F.F. Perieni, s-a dispus sesizarea Curţii de Apel Iaşi cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor Anexei 3, poziţia 42, la Legea nr. 45/2009, suspendarea judecăţii cauzei până la soluţionarea excepţiei şi înaintarea dosarului către Curtea de Apel Iaşi.
În motivarea hotărârii s-a reţinut că, în dosarul nr. 3345/189/2008, având ca obiect plângerea formulată de reclamantul C.C.D.C.E.S. Perieni-Bârlad, în contradictoriu cu C.J.F.F. Vaslui şi C.L.F.F. Perieni, împotriva hotărârilor, indicate în plângere, prin care s-a dispus asupra reconstituirii dreptului de proprietate asupra unor terenuri, în favoarea foştilor proprietari, persoane fizice, pârâta C.L.F.F. Perieni, judeţul Vaslui, a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor Anexei 3, poziţia 42, la Legea nr. 45/2009, privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I.Ş. şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.
Instanţa a constat că reclamantul, în cauza în care s-a invocat excepţia de nelegalitate, susţine că terenurile vizate fac parte din domeniul public al statului, aflându-se în administrarea Staţiunii de cercetare, şi îşi întemeiază această susţinere, între altele, pe Legea nr. 45/2009. Anexa 3, poz. 42, lege privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice G.I.Ş. şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniul agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.
Apreciind că actul, în legătură cu care s-a formulat excepţia de nelegalitate, este un act normativ cu caracter individual ce poate face obiectul excepţiei de nelegalitate şi că de acest act depinde în mare măsură soluţionarea pe fond a cauzei, instanţa, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, a dispus sesizarea Curţii de Apel laşi cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate şi suspendarea judecăţii, până la soluţionarea excepţiei.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 246/45/2010.
Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 120/ CA din 17 mai 2010, a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate formulată de C.L.F.F. Perieni, în contradictoriu cu intimaţii C.J.F.F. Vaslui, C.D.C.E.S. Perieni şi S.R. prin A.D.S.
A reţinut, în esenţă, prima instanţă că dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004, vizează actele administrative, ori anexa 3 la Legea nr. 45/2009 pretins nelegală la poziţia 42, face parte integrantă din Legea nr. 45/2009, iar legea emană de la Parlamentul României iar nu de la o autoritate publică în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C.L.F.F. Perieni criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de judecată a respins excepţia de nelegalitate formulată.
Potrivit art. 126 alin. (6) teza 1 din Constituţia României „controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice, pe calea contenciosului administrativ, este garantat cu excepţia celor ce privesc raporturile cu Parlamentul, precum şi a actelor de comandament cu caracter militar"
Art. 52 consacră dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică de a se adresa instanţei judecătoreşti competente şi face trimitere la o lege organică prin care sunt stabilite limitele acestui drept.
Art. 5 din Legea nr. 554/2004 intitulat „Acte nesupuse controlului şi limitele controlului" nu exclude controlului instanţei de contencios, legile.
Curtea, analizând actele şi lucrările dosarului în raport cu criticile formulate şi actele normative aplicabile, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente: Obiectul cauzei deduse judecăţii este excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor Anexei 3, poziţia 42 din Legea nr. 45/2009.
Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces", noţiunea de act administrativ fiind definită în art. 2 lit. c), din acelaşi act normativ, ca fiind" actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii.".
Art. 2 lit. b) din legea contenciosului administrativ, defineşte, de asemenea, şi noţiunea de „autoritate publică", ca fiind „orice organ de stat sau al unităţilor administrativ - teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public".
Ori anexa 3 la Legea nr. 45/2009, pretins nelegală la poziţia 42, face parte integrantă din Legea nr. 45/2009, astfel cum prevede expres art. 57 din lege, iar legea susmenţionată emană de la Parlamentul României, iar nu de la o autoritate publică în sensul art. 2 lit. b) din Legea nr. 554/2004, şi nu poate fi considerată „act administrativ", cenzurabil în faţa instanţei de contencios administrativ, în procedura specială prevăzută de art. 4 din lege, chiar dacă de această dispoziţie legală depinde soluţionarea dosarului nr. 3345/189/2008 a Judecătoriei Bârlad.
Concluzionând, Înalta Curte constată că prima instanţă, respingând excepţia de nelegalitate ca inadmisibilă, a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată" recurenta reclamantă C.L.F.F. Perieni va fi obligată la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimatul C.D.C.E.S. Perieni, instanţa făcând aplicarea prevederilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere gradul de complexitate redusă al pricinii şi faţă de împrejurarea că apărătorul intimatului nu a formulat apărări scrise în dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.L.F.F. Perieni împotriva sentinţei nr. 120 din 17 mai 2010 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta - reclamantă C.L.F.F. Perieni la plata sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată către intimatul - pârât C.D.C.E.S. Perieni cu aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3600/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3617/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
