ICCJ. Decizia nr. 3622/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3622/2010
Dosar nr. 794/39/2009
Şedinţa de la 19 august 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 794/39/2009 din data de 18 iunie 2010, reclamanta SC M.T. SRL Suceviţa a chemat în judecată pârâta A.P.D.R.P. Bucureşti solicitând anularea deciziei nr. 7954 din 15 aprilie 2009 emisă de pârâtă şi a procesului verbal de constatare nr. 4947 din 05 martie 2009 întocmit de Comisia constituită la nivelul agenţiei, acte în baza cărora a fost sancţionată cu măsura de a se constitui un debit în sarcina sa în cuantum de 307.479,6 lei, pentru că în cadrul proiectului P.M.S., judeţul Suceava nu ar fi respectat principiul liberei concurenţe şi al transparenţei.
Legal citată, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.
La termenul de judecată din data de 18 ianuarie 2010, având în vedere cuantumul pretenţiilor ce fac obiectul dosarului şi motivat de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 10 din OG nr. 79/2003, instanţa din oficiu, a pus în discuţie excepţia de necompetenţă materială a curţii de apel, iar prin sentinţa nr. 8 din aceeaşi dată a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Dosarul a fost reînregistrat pe rolul acestei instanţe sub acelaşi număr din data de 09 februarie 2010.
Prin întâmpinarea formulată pe rolul acestei instanţe, pârâta a invocat excepţia necompetenţei materiale a tribunalului în soluţionarea acestei cauze.
În motivare, a arătat că, potrivit dispoziţiilor OUG nr. 13/2006 aprobată prin Legea nr. 198 din 22 mai 2006, pârâta este o instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, cu sediul în municipiul Bucureşti având ca atribuţie implementarea tehnică şi financiară a F.E.A.D.R. şi a F.E.P., după aderarea României la U.E. De asemenea, continuă atribuţiile ce decurg din funcţiile de implementare tehnică şi financiară ale Programului S.A.P.A.R.D.
În al doilea rând, contractul de finanţare C340218213500069 din 01 august 2005 încheiat între părţi, având ca obiect acordarea ajutorului financiar nerambursabil în cuantum de 343.493 lei pentru realizarea proiectului intitulat P.M.S., este un contract administrativ, atât prin prisma părţii semnatare a acestui contract, în speţă o autoritate publică centrală, cât şi prin prisma obiectului contractului de finanţare, respectiv acordarea unui sprijin financiar nerambursabil acordat din fonduri publice.
În al treilea rând, practica instanţei supreme, în perioada iunie 2006 – 2010, este aceea potrivit căreia acţiunile referitoare la executarea prevederilor contractuale ale unui contract administrativ de finanţare, cât şi cele referitoare la anularea actelor administrative de constituire de debite în conformitate cu dispoziţiile OG nr. 79/2003 sunt de competenţa materială a secţiilor de contencios administrativ a curţilor de apel, conform art. 2 alin. (1) lit. c) teza finală, art. 8 alin. (2) şi (3) coroborat cu art. 10 alin. (1) teza II din Legea nr. 554/2004, dat fiind faptul că autoritatea publică emitentă, respectiv pârâta, este o autoritate publică centrală.
La rândul ei şi această instanţă, prin sentinţa civilă nr. 2190 din 18 iunie 2010, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, reţinând, în esenţă, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privitoare la competenţa după valoare, întrucât nu suntem în prezenţa unui litigiu care să privească taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora", fiind contestată o decizie emisă de o autoritate publică centrală, în acest caz competentă să soluţioneze cauza este Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Curtea de Apel Suceava, secţia contencios administrativ şi fiscal, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a se pronunţa un regulator de competenţă.
Înalta Curte, sesizată în condiţiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ., analizând actele şi lucrările dosarului, constată că instanţa competentă să soluţioneze pricina este Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de prevederile art. 304 şi art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze prezentul litigiu este Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Aşa cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată anterior, reclamanta a solicitat anularea procesului verbal de constatare nr. 4947 din 5 martie 2003 emis de Comisia constituită la nivelul agenţiei şi a Deciziei nr. 7954 din 15 aprilie 2009, acte emise în baza prevederilor OG nr. 79/2003, privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, cu modificările şi completările ulterioare.
În ceea ce priveşte procesul-verbal de constatare, Înalta Curte reţine incidenţa următoarelor dispoziţii ale OG nr. 79/2003:
„Art. 1. - Prezenta ordonanţă reglementează activităţile de constatare şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană şi/sau din fondurile de cofinanţare aferente, ca urmare a unor nereguli.";
„Art. 2. - în sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: {..] d) creanţele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/ sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi/ sau la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente şi/sau ca urmare a obţinerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanţare integrală ori parţiala a acestor fonduri";
„Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanţă: a) actul/ documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare";
Art. 3 alin. (4) - (6):
„(4) Titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de C. proCod Fiscal, precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar.
Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.
Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind C. proCod Fiscal, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 74/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare";
Art. 4 alin. (2): „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor".
Din cuprinsul dispoziţiilor citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal a cărui anulare se solicită în prezenta cauză este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proCod Fiscal, ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de acelaşi Cod, respectiv Titlul IX - „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Decizia nr. 7954 din 15 aprilie 2009 a fost emisă în temeiul dispoziţiilor Codului de procedură fiscală ca urmare a soluţionării contestaţiei formulate împotriva procesului-verbal şi poate fi contestată în condiţiile art. 218 alin. (2) din acelaşi cod, conform cărora „Deciziile emise în soluţionarea contestaţiilor pot fi atacate de către contestatar sau de către persoanele introduse în procedura de soluţionare a contestaţiei potrivit art. 212, la instanţa judecătorească de contencios administrativ competentă, în condiţiile legii".
În temeiul normei de trimitere de la art. 218 alin. (2) teza finală C. proCod Fiscal, în ceea ce priveşte stabilirea instanţei de contencios administrativ competente să soluţioneze contestaţia formulată împotriva Deciziei nr. 28/2007, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
În interpretarea şi aplicarea normelor de competenţă cuprinse la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa instanţei supreme s-a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:
- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;
- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că priveşte taxe, impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenţei tribunalului de cea a curţii de apel fiind suma de 500.000 lei.
În cauză, fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanţă bugetară, în sumă de 307.479,6 RON, asimilată creanţelor fiscale în sensul prevederilor Codului de procedură fiscală, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competenţa materială a instanţei de contencios administrativ se stabileşte în funcţie de criteriul valoric şi revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Suceava, competent şi din punct de vedere teritorial potrivit art. 10 alin. (3) din aceeaşi lege.
În consecinţă, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a litigiului privind pe SC M.T. SRL Suceviţa şi A.P.D.R.P. Bucureşti în favoarea Tribunalului Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 august 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3617/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3623/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
