ICCJ. Decizia nr. 3643/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3643/2010
Dosar nr. 4507/2/2009
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea acestuia la analizarea/avizarea cererii în maximum 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Totodată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la daune morale în cuantum de 1000 lei.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat ca a depus cererea de redobândire a cetăţeniei din anul 2008, iar în anul 2009 a revenit cu o cerere de urgentare a cererii formulate.
Prin întâmpinare, pârâtul a arătat că întrucât nu au fost finalizate cercetările în privinţa reclamantei, s-a dispus ca cererea acesteia să fie examinată la un termen viitor.
Prin sentinţa nr. 3792 din 10 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că nu orice refuz de a rezolva favorabil o cerere constituie refuz nejustificat, ci doar atunci când se întemeiază pe excesul de putere.
De asemenea, având în vedere că s-a procedat la analizarea cererii reclamantei, dar nu au fost finalizate verificările solicitate de Direcţia cetăţenie precum şi faptul că nici dispoziţiile Legii nr. 21/1991 nu prevăd un termen de soluţionare a cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reţine culpa autorităţii pârâte.
Împotriva Sentinţei nr. 3792 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs A.A., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că atitudinea intimatului - pârât de a nu-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române formulată la 16 iunie 2008 nici până în prezent reprezintă un refuz nejustificat care se impune a fi sancţionat.
De asemenea, se arată că i se cuvin şi daune morale întrucât cererea sa nu a fost analizată într-un interval de timp rezonabil fapt ce a determinat traume psihice în aşteptarea statului pe care strămoşii săi l-au avut în mod natural.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de criticile formulate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente în cauză, apreciază că acesta este fondat pentru următoarele considerente.
Este adevărat că Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen pentru soluţionarea cererilor de acordare ori de redobândire a cetăţeniei, însă, dispoziţiile art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, ratificată de România prin Legea nr. 396/2002 sunt în sensul că fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei precum şi redobândirea acesteia.
În ceea ce priveşte criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci şi procedurii administrative, nu se poate face abstracţie de principiile cristalizate în jurisprudenţa C.E.D.O., în aplicarea art. 6 din C.A.D.O.L.F.
Durata rezonabilă a procedurii se apreciază în lumina acestor principii printre care şi principiul soluţionării cererilor într-un termen rezonabil, în funcţie de particularităţile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea acesteia, conduita reclamantului sau petiţionarului şi cea a autorităţilor competente, miza litigiului.
După cum se constată, recurenta - reclamantă a formulat cerere de redobândire a cetăţeniei române la data de 16 iunie 2008, ulterior la 1 aprilie 2009 solicitând urgentarea soluţionării acesteia, fapt necontestat. Această cerere nu a fost soluţionată de autoritatea pârâtă în cauză nici până în prezent.
Aspectele de ordin organizatoric ale intimatului - pârât nu sunt de natură a avea relevanţă în ceea ce priveşte justificarea obiectivă a nesoluţionării cererii recurentei - reclamante într-un termen rezonabil, cu atât mai mult cu cât Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti, ca autoritate publică, este ţinut de principiul operativităţii, ca principiu de bază specific activităţii administraţiei publice.
În raport de considerentele expuse instanţa de fond în mod eronat a statuat că nu se poate reţine culpa autorităţii pârâte în ceea ce priveşte soluţionarea cererii reclamantei într-un termen rezonabil.
Dat fiind faptul că de la data formulării cererii intimatul - pârât nu a soluţionat cererea reclamantei, deşi au trecut mai mult de doi ani, atitudinea acestuia reprezintă un refuz nejustificat de soluţionare a cererii în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
În consecinţă, instanţa de recurs apreciază că în cauză este incidentă situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza I C. proc. civ., să admită recursul formulat de recurenta - reclamantă şi să caseze sentinţa recurată.
Potrivit art. 8 alin. (1) coroborat cu art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se apreciază că este întemeiată în parte cererea reclamantei, urmând să fie admisă în parte acţiunea acesteia, dispunându-se obligarea pârâtului să se pronunţe cu privire la cererea reclamantei de redobândire a cetăţeniei române.
În ceea ce priveşte cererea privind danele morale aceasta urmează a fi respinsă întrucât nu au fost administrate probatorii cu privire la daunele morale solicitate iar obligarea pârâtului să soluţioneze cererea reclamantei reprezintă o reparaţie suficientă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.A. împotriva Sentinţei civile nr. 3792 din 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată, admite în parte acţiunea reclamantei A.A. împotriva pârâtului Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti.
Obligă pârâtul să se pronunţe cu privire la cererea reclamantei.
Respinge cererea privind daunele morale ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 3635/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3649/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
