ICCJ. Decizia nr. 3656/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr.3656/2010

Dosar nr. 1460/1/2010

Şedinţa publică din 16 septembrie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti, reclamantul B.N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R., suspendarea executării Ordinului nr. 1939/2009 emis de pârât, prin care s-a dispus încetarea aplicabilităţii contractului de management nr. 008/OSPA din 28 mai 2009, suspendarea concursului organizat în data de 20 octombrie 2009 pentru ocuparea postului de director coordonator, reintegrarea sa în funcţia de director coordonator în cadrul O.S.P.A. Buzău, precum şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul emiterii ordinului şi până la momentul reintegrării.

Reclamantul a solicitat nulitatea absolută a Ordinului 1939/2009 pentru neîndeplinirea condiţiilor de formă şi fond, considerându-l nelegal şi netemeinic.

Prin întâmpinare, pârâtul M.A.P.D.R. a solicitat respingerea acţiunii în principal ca fiind lipsită de obiect, în subsidiar ca fiind inadmisibilă, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin încheierea de şedinţă din 18 noiembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu M.A.P.D.R.

Prin sentinţa nr. 262 din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel Ploieşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul B.N. în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. şi a dispus anularea Ordinului nr. 1939/2009 emis de M.A.P.D.R.

Totodată, Curtea de Apel a dispus şi reintegrarea reclamantului şi obligarea pârâtului la plata drepturilor salariale cuvenite de la momentul emiterii ordinului şi până la momentul reintegrării, actualizate cu indicele de inflaţie şi a respins capătul de cerere privind suspendarea organizării concursului din 20 octombrie 2009, ca rămas fără obiect.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că Ordinul nr. 1939/2009 prin care s-a dispus încetarea aplicabilităţii Ordinului nr. 1006/2009 şi al contractului de management nr. 008/OSPA din 28 mai 2009 a fost emis în temeiul OUG nr. 105/2009, care prin Decizia nr. 1629/2009 a Curţii Constituţionale a fost constatată ca fiind neconstituţională, astfel că a dispărut temeiul legal al emiterii actului contestat.

De asemenea, s-a reţinut că ordinul atacat nu cuprinde motivele care au determinat emiterea acestuia, nefiind motivat în fapt şi în drept, neindicându-se termenul în care poate fi contestat şi instanţa judecătorească la care se contestă, fiind astfel încălcată una dintre condiţiile de legalitate şi validitate a actului administrativ, astfel că ordinul atacat este nelegal.

În ceea ce priveşte suspendarea organizării concursului din 20 octombrie 2009, instanţa de fond a apreciat că acest capăt de cerere a rămas fără obiect, întrucât concursul s-a organizat înainte de pronunţarea primei sentinţe.

Împotriva Sentinţei nr. 262 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâtul M.A.P.D.R., actual M.A.D.R., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 şi 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin cererea de recurs, se aduc critici sentinţei recurate, susţinându-se că instanţa de fond ar fi trebuit să respingă cererea ca fiind lipsită de obiect deoarece reclamantul urmăreşte repunerea în funcţia publică deţinută anterior, ceea ce echivalează cu o întoarcere a executării unui act administrativ epuizat deja.

Se apreciază că în mod eronat instanţa de fond a considerat că Ordinul nr. 1939/2009 nu este motivat în fapt şi în drept deşi în cuprinsul acestuia s-a precizat că temeiul emiterii la constituit art. IV alin. (1) şi (4) şi art. V din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, act normativ ce a fost aplicabil de îndată tuturor situaţiilor care se vor constitui, se vor modifica sau se vor stinge după intrarea ei în vigoare, precum şi tuturor efectelor produse de situaţiile juridice formate după abrogarea legi vechi.

Intimatul - reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentinţa recurată este legală şi temeinică având în vedere că ordinul a cărui anulare a solicitat-o a fost emis în temeiul OUG nr. 105/2009 care a fost declarată neconstituţională, astfel că numai subzistă temeiul legal al emiterii acestuia.

A fost depusă la dosar Dispoziţia nr. 75 din 8 iulie 2010 de reintegrare a intimatului - reclamant în funcţia de director al O.S.P.A. Buzău cu drepturile salariale aferente, adresa nr. 164263/2010 şi Ordinul nr. 492/2010 ale Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.

Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este nefundat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Este necontestat faptul că Ordinul nr. 1939/2009 a cărui anulare s-a solicitat a fost emis în temeiul prevederilor art. IV şi art. XIV din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local şi ca urmare a abrogării OUG nr. 37/2009.

Prin urmare, temeiul legal al actului administrativ în litigiu, anume art. IV din OUG nr. 105/2009, a fost constatat ca fiind neconstituţional prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009 a Curţii Constituţionale (M. Of., nr. 28/14.01.2010).

În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin aprobarea OUG nr. 105/2009 a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

Întrucât actul administrativ atacat, respectiv Ordinul M.A.P.D.R. nr. 1939/2009 a fost emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituţionalitate, în mod corect instanţa de fond a reţinut că acesta este nelegal, fiind lipsit de temei legal .

Mai mult, Curtea Constituţională în considerentele Deciziei nr. 413/2010 a menţionat în mod expres că: „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management, acte administrative, date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă etc.)".

Prin urmare, actul contestat fiind nelegal este evident că se impune anularea acestuia, neavând relevanţă că acesta a fost executat de îndată, fiind nefondată critica referitoare la lipsa de obiect a cererii de chemare în judecată. De altfel, o astfel de susţinere din partea recurentului este nefondată şi pentru faptul că prin Dispoziţia nr. 75 din 8 iulie 2010, însăşi recurentul a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior, urmare a constatării neconstituţionalităţii OG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009.

În concluzie, Înalta Curte va menţine soluţia instanţei de fond, urmând ca temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, să respingă recursul declarat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de M.A.D.R. împotriva Sentinţei civile nr. 262 din 9 decembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3656/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs