ICCJ. Decizia nr. 3655/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.3655/2010
Dosar nr. 2915/54/2009
Şedinţa publică din 16 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul acţiunii.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta M.D. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A.F.P.M. Craiova şi A.F.P.O. Eforie Sud suspendarea executării deciziei nr. 51590 din 12 iunie 2008 privind angajarea răspunderii patrimoniale în solidar cu SC M.V.D.O. S.R.L. pentru suma de 2.240.350 lei, până la soluţionarea contestaţiei de către instanţa de fond.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că D.G.F.P. Dolj – A.F.P.M. Craiova a emis această decizie prin care s-a decis angajarea răspunderii patrimoniale în solidar cu SC M.V.D.O. SRL la care a avut calitatea de asociat şi administrator, pentru suma de 2.240.350 lei.
S-a mai arătat că atât titlul executoriu nr. 8345 din 13 august 2008 cât şi somaţia cu acelaşi număr, emise urmare a deciziei nr. 51590 din 12 iunie 2008, sunt nule, întrucât Decizia în cauză este un act administrativ fiscal nelegal şi netemeinic.
Reclamanta a arătat că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 27 alin. (1) lit. b) C. proCod Fiscal, întrucât nu s-a ocupat de administrarea acestei societăţi comerciale şi nici nu a provocat starea de insolvabilitate acesteia, aspecte ce au fost stabilite şi prin Rechizitoriul din 17 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova.
A mai precizat reclamanta că nu a fost stabilită în mod cert creanţa reţinută, iar executarea silită împotriva ei a fost pornită în temeiul unui titlu executoriu a cărui valabilitate este pusă la îndoială prin contestarea lui.
3. Hotărârea instanţei de fond.
Prin sentinţa nr. 14 din 18 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova a admis cererea formulată de M.D. în contradictoriu cu pârâtele A.F.P.M. Craiova şi A.F.P.O. Eforie Sud şi a dispus suspendarea executării deciziei nr. 51590 din 12 iunie 2008 emisă de A.F.P.M. Craiova, până la pronunţarea instanţei de fond.
4. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formării convingerii instanţei.
Instanţa de fond a reţinut că în cauză sunt întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin Rechizitoriul din 17 aprilie 2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a constatat că M.F. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea a mai multor infracţiuni cu prilejul administrării în fapt a SC M.V.D.O. SRL, şi s-a reţinut că prejudiciul a fost evaluat la suma de 506.482 lei TVA şi 653.469 lei impozit pe profit, sume cu care A.N.A.F. – D.G.F.P. Dolj s-a constituit parte civilă în procesul penal.
Această situaţie, în opinia instanţei de fond, este de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ atacat.
În ceea ce priveşte condiţia cazului bine justificat, prima instanţă a arătat că şi aceasta este îndeplinită, având în vedere începerea executării silite înainte ca justiţia să se pronunţe asupra legalităţii şi temeiniciei datoriei constatate prin actul fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a avut în vedere atât Recomandarea nr. R/89/8 din 13 septembrie 1989 cât şi Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniştrilor din cadrul Consiliului Europei.
5. Recursul declarat de D.G.F.P. Dolj în numele şi pentru A.F.P.M. Craiova împotriva Sentinţei civile nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
5.1. Hotărârea pronunţată este dată cu aplicarea greşită a legii.
Prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată nu sunt îndeplinite în cauză.
5.1.1. Instanţa de fond a reţinut în mod eronat că este îndeplinită condiţia cazului bine justificat prin prisma faptului că în dosarul penal, M.F. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni cu prilejul administrării SC M.V.D.O. SRL Craiova.
Decizia a cărei suspendare este solicitată nu are legătură cu dosarul penal.
În cazul inculpatului M.F. s-a apreciat că faptele sale îmbracă forma unor infracţiuni, pe când în cazul reclamantei s-a dispus antrenarea răspunderii în temeiul art. 27 alin. (1) lit. b) C. proCod Fiscal
Afirmaţiile reclamantei nu sunt de natură a crea o puternică îndoială sub aspectul legalităţii actului administrativ fiscal contestat.
Aplicarea formelor de executare silită pentru recuperarea creanţelor bugetare nu poate determina admiterea unei cereri de suspendare formulată în temeiul art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată şi completată.
5.1.2. Instanţa de fond nu a motivat îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.
Numai cuantumul obligaţiilor fiscale nu este suficient pentru a dovedi îndeplinirea acestei condiţii.
Nu este încălcat dreptul reclamantei de a-şi desfăşura activitatea în continuare, prejudiciul nu este previzibil în mod evident.
Nu este dovedită nici îndeplinirea condiţiei perturbării activităţii contribuabilului, singurul prejudiciu este cel produs bugetului de stat.
5.2. Recurenta solicită a se analiza îndeplinirea condiţiilor impuse de art. 14 sus menţionat şi din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este fondat.
2. Intimata - reclamantă are calitatea de asociat şi administrator al SC M.V.D.O. SRL.
Potrivit art. 27 alin. (1) lit. b) C. proCod Fiscal, răspund solidar, pentru obligaţiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, „administratorii, asociaţii, acţionarii şi orice alte persoane care au provocat insolvabilitate persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credinţă, sub orice formă, a bunurilor mobile şi imobile proprietatea acesteia".
3. Împrejurarea că fiul intimatei a fost trimis în judecată pentru săvârşirea mai multor infracţiuni cu prilejul administrării societăţii nu are relevanţă şi nu poate reprezenta un caz bine justificat în sensul art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Trimiterea în judecată a lui M.F. ţine de răspunderea personală penală şi nu poate determina neaplicarea unei răspunderi patrimoniale solidare prevăzute de C. proCod Fiscal, în ceea ce o priveşte pe intimată.
Principiul „penalul ţine în loc civilul" se referă, în speţă, numai la M.F. şi nu se extinde la alte persoane sau la un alt tip de răspundere.
Chiar şi în ipoteza în care în dosarul penal nu se face nicio referire la implicarea intimatei în activităţile infracţionale ale fiului său, aceasta nu conduce la punerea în discuţie a legalităţii aparente a actului administrativ-fiscal a cărui suspendare s-a solicitat.
Cele două acte (fiscal şi penal) sunt independente şi sunt supuse propriilor reguli de legalitate.
4. Se mai constată, contrar celor susţinute de judecătorul fondului, că începerea executării actului nu constituie un motiv de nelegalitate aparentă care să determine aplicarea prevederilor art. 14 (cazul bine justificat).
De esenţa actelor administrativ - fiscale este caracterul lor executoriu.
Suspendarea executării acestor acte se realizează după o procedură specială, în care se analizează atât aparenţa de legalitate a actului, cât şi paguba iminentă şi importantă ce s-ar realiza în patrimoniul părţii interesate.
Instanţa de fond nu a analizat îndeplinirea condiţiei pagubei iminente.
Executarea actului nu poate constitui prin ea însăţi un motiv de îndeplinire a acestei condiţii.
5. Sunt obligatorii a fi demonstrate consecinţele concrete, cu raportare la persoana reclamantei, ale a executării actului.
Cele două condiţii impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, chiar şi în ipoteza în care una dintre condiţii este demonstrată, iar cealaltă nu a beneficiat de aceeaşi concluzie, cererea de suspendare nu poate fi primită.
6. În speţă, niciuna dintre condiţiile prevăzute de art. 14 nu a fost dovedită.
7. Rezultă că prima instanţă a pronunţat soluţia cu încălcarea prevederilor impuse de lege şi cu aplicarea greşită a legii.
8. În consecinţă, se apreciază ca fiind întrunite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
9. În temeiul art. 312 alin. (1) teza I şi alin. (3) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, recursul va fi admis, cu consecinţa casării sentinţei recurate şi a respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Dolj – A.F.P.M. Craiova împotriva Sentinţei civile nr. 14 din 18 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi respinge cererea de suspendare ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 16 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3649/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3656/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
