ICCJ. Decizia nr. 3682/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3682/2010
Dosar nr. 42466/3/2009
Şedinţa publică de la 17 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul B.D. a solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, suspendarea executării Ordinului nr. 2099 din 09 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestui act administrativ.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin ordinul nr. 2099 din 09 octombrie 1009 i-a fost acordat un preaviz de 15 zile, iar la expirarea termenului de preaviz încetează aplicabilitatea ordinului nr. 1185 din 28 mai 2009 prin care a fost numit în funcţia de director coordonator în cadrul O.J.C.A. Ilfov, precum şi de încetare a contractului de management din 28 mai 2009.
S-a solicitat suspendarea ordinului pentru că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv „cazul bine justificat” şi „paguba iminentă”.
Prin sentinţa civilă nr. 3478 din 27 noiembrie 2009 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ. şi art. 3 pct. 1 C. proc. civ. pentru că se solicită suspendarea executării unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti sub nr. 42466/3/2009.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 261 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă cererea reclamantului şi s-a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2099 din 09 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale până la pronunţarea instanţei de fond.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de fond a invocat dispoziţiile art. 4 alin. (1) , (3) şi (4) din O.U.G. nr. 105/2009, dar şi cele art. 7 din O.U.G. nr. 105/2009 care cuprinde şi dispoziţii tranzitorii aplicabile reclamantului.
Având în vedere aceste dispoziţii, instanţa de fond a apreciat că în cauză există un caz bine justificat ce derivă din modul de redactare al ordonanţei menţionate, care fac să planeze un dubiu asupra textelor ce sunt aplicabile în cazul reclamantului.
În privinţa celei de-a doua condiţii instituite de art. 14 din Legea nr. 554/2004, Curtea a constatat că lipsirea reclamantului de veniturile salariale constituie un prejudiciu material şi previzibil în sensul dispoziţiilor legale.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale şi s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi, pe fond, respingerea cererii de suspendare, în principal, ca fiind lipsită de obiect, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.
În motivele de recurs s-a solicitat respingerea cererii de suspendare ca fiind lipsită de obiect pentru că actul de eliberare din funcţie a ajuns la termen anterior pronunţării şi chiar introducerii acţiunii.
Art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 fixează limitele şi efectele pronunţării unei hotărâri judecătoreşti date în aplicarea prevederilor art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ, în sensul că suspendarea executării actului are ca efect încetarea oricărei forme de executare, până la expirarea suspendării, fiind astfel vizate doar actele cu executare succesivă şi nu cele cu executare dintr-o dată, aşa cum eronat a reţinut instanţa de fond.
În subsidiar, în legătură cu suspendarea actului administrativ se invocă faptul că cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 trebuie îndeplinite cumulativ, or, în speţă, cel puţin condiţia pagubei iminente nu este îndeplinită pentru că lipsirea reclamantului de drepturile salariale aferente funcţiei de conducere exercitare nu produce acestuia o pagubă imposibil sau greu de recuperat în viitor.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat, dar pentru următoarele considerente:
În faţa instanţei de fond, în conformitate cu art. 14 din Legea nr. 554/2004, reclamantul B.D. a solicitat suspendarea executării Ordinului nr. 2099 din 09 octombrie 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale.
În baza acestui ordin, începând cu 12 octombrie 2009 s-a acordat reclamantului un preaviz de 15 zile, iar la expirarea perioadei de preaviz înceta aplicabilitatea Ordinului nr. 1185 din 28 mai 2009 emis de Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale şi contractul de management din 28 mai 2009.
Ordinul nr. 2099 din 09 octombrie 2009 a fost emis în baza art. 4 şi art. 14 din O.U.G. nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate.
Prin ordinul nr. 1185 din 28 mai 2009, reclamantul B.D. a fost numit în funcţia de director coordonator în cadrul O.J.C.A. Ilfov, funcţie care s-a exercitat prin încheierea contractului de management din 28 mai 2009, iar ordinul a fost emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Referitor la solicitarea recurentului de a fi respinsă cererea de suspendare ca lipsită de obiect, aceasta va fi respinsă deoarece suspendarea unui act administrativ, în condiţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 se poate cere şi se poate dispune după sesizarea cu procedura prealabilă a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare.
Însă legea nu face nicio distincţie între actele cu executare imediată sau actele cu executare succesivă şi, de aceea, suspendarea se poate cere ori de câte ori este în discuţie un act administrativ cu caracter unilateral.
Cererea de suspendare ar fi rămas fără obiect numai dacă actul administrativ a cărui anulare se solicită ar fi fost revocat de către autoritatea publică emitentă sau ar fi fost anulat pe cale judecătorească, dar din probele aflate la dosar nu s-a produs niciuna dintre aceste situaţii.
Mai mult, chiar art. 14 alin. (7) din Legea nr. 554/2004 a subliniat efectul pe care suspendarea executării actului administrativ o are pentru că încetează orice formă de executare, până la expirarea duratei suspendării.
Dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentului s-ar ajunge la situaţia ca în cazul funcţiilor publice să nu mai fie aplicabile dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 numai pentru că actele administrative de revocare, eliberare din funcţie ar fi „cu executare imediată”.
Însă motivele de recurs ce vizează fondul cererii de suspendare sunt fondate.
Suspendarea actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie şi ea se poate dispune numai dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă, condiţii care trebuie îndeplinite cumulativ.
Legea contenciosului administrativ a definit „cazul bine justificat”, în art. 2 alin. (1) lit. t), ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ”.
Referitor la această condiţie trebuie amintit că O.U.G. nr. 105/2009, act normativ în baza căruia a fost emis actul a cărui suspendare se solicită, a fost declarată ca neconstituţională, dar şi O.U.G. nr. 37/2009, act normativ în baza căruia a fost numit reclamantul în funcţia publică şi încheiat contractul de management, a fost declarat ca neconstituţional prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 07 octombrie 2009.
În privinţa efectelor declarării ca neconstituţionale a acestor acte normative, trebuie amintite considerentele Deciziei nr. 414/2010 a Curţii Constituţionale, decizie în care s-au declarat neconstituţionale şi unele modificări ale Legii nr. 188/1999 şi unde s-a precizat că „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă)”.
Referitor la condiţia „pagubei iminente”, Legea contenciosului administrativ o defineşte, în art. 2 alin. (1) lit. ş), ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Pentru a se considera îndeplinită această condiţie nu se poate aprecia că măsura eliberării din funcţia de conducere, prin ea însăşi, duce la producerea unei pagube iminente.
Reclamantul a făcut referire la drepturile salariale şi cele adiacente de care ar fi lipsit, dar în cazul în care acţiunea în anulare a actului va fi admisă, această problemă va putea fi analizată în cadrul acelui litigiu.
Pentru că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va fi admis recursul, va fi modificată sentinţa în sensul respingerii cererii de suspendare ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei civile nr. 261 din 19 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea reclamantului, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3641/2010. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3693/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
