ICCJ. Decizia nr. 3838/2010. Contencios. Comunicare informaţii de interes public (Legea Nr.544/2001). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3838/2010
Dosar nr. 1162/64/2008
Şedinţa publică de la 24 septembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, reclamanta Asociaţia Managerilor Publici din România a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Comisia pentru manageri publici prin Secretariatul Comisiei pentru manageri publici, obligarea acestora să îi comunice reclamantei ordinea de zi şi procesele-verbale ale tuturor întâlnirilor Comisiei pentru manageri publici de la data constituirii (05 octombrie 2005) şi până în prezent.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat în esenţă următoarele:
Prin cererea de informaţii înregistrată în 26 iunie 2007, reclamanta le-a solicitat pârâtelor să îi comunice, prin secretariatul Comisiei, asigurat de Ministerul Administraţiei şi Internelor, regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei, Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 788/2005 pentru desemnarea persoanelor care vor asigura activitatea secretariatului Comisiei, ordinea de zi şi procesele-verbale de şedinţă. Pârâtele au răspuns prin adresa din 13 iunie 2007, comunicând regulamentul de organizare şi funcţionare a Comisiei şi Ordinul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 788/2005 pentru desemnarea persoanelor care vor asigura activitatea secretariatului Comisiei, fără să răspundă şi cu privire la celelalte informaţii de interes public solicitate. Reclamanta şi-a întemeiat cererea şi acţiunea pe prevederile art. 6-7 din Legea nr. 544/2001 privind informaţiile de interes public.
Prin sentinţa civilă nr. 3939 din 04 decembrie 2007, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasivă a Ministerul Administraţiei şi Internelor, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâţii să comunice reclamantei ordinea de zi şi procesele-verbale ale tuturor întâlnirilor Comisiei pentru manageri publici de la constituire – 05 octombrie 2005 până la 30 iulie 2007.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, iar prin decizia nr. 591/R din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat, a admis excepţia de necompetenţa materială a Tribunalului Braşov şi a casat sentinţa atacată, înaintând cauza spre soluţionare instanţei competente, Curtea de Apel Braşov.
La data de 17 noiembrie 2008, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost învestită cu soluţionarea cauzei.
La termenul din 09 februarie 2009, reclamanta şi-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat obligarea pârâţilor, în solidar, la plata daunelor cominatorii de 100 RON pe zi de întârziere începând cu data pronunţării unei sentinţe definitive şi până la executarea acesteia, iar la termenul din 23 martie 2009, la cererea reclamantei, a fost introdusă în cauză, în calitate de pârâtă, şi Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat respingerea acţiunii, arătând că în data de 31 iulie 2007 Comisia pentru manageri publici a transmis reclamantei răspunsul prin intermediul secretariatului Comisiei. De asemenea, a mai arătat că nu are atribuţii în domeniul evaluării, încadrării, repartizării, promovării, soluţionării contestaţiilor şi al excluderii din categoria managerilor publici şi nici în aprobarea rezultatelor aplicării procedurilor de evaluare stabilite în domeniul managerilor publici, competenţa exclusivă aparţinând Comisiei pentru managerii publici, singura atribuţie a acestui pârât în funcţionarea Comisiei pentru managerii publici fiind, cea prevăzută de art. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 56/2004.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Administraţiei şi Internelor a fost soluţionată prin încheierea din 09 martie 2009, în sensul că a fost respinsă, cu motivarea că acest pârât are un rol esenţial în formarea şi funcţionarea Comisiei pentru manageri publici, conform art. 3 din O.U.G. nr. 56/2004.
Comisia pentru manageri publici a solicitat respingerea acţiunii, arătând că a predat documentele rezultate din activitatea Comisiei către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, iar Comisia pentru managerii publici a fost înfiinţată ca organism independent, de interes general, cu rol în procesul de evaluare a managerilor publici constând în aprobarea rezultatelor din urma aplicării procedurii de evaluare stabilite. A mai arătat că nu au fost încălcate prevederile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 544/2001, deoarece informaţiile au fost comunicate reclamantei.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Agenţia Naţională a funcţionarilor publici a solicitat respingerea acţiunii reclamantei ca prematur formulată, în sensul că reclamanta nu a respectat prevederile Legii nr. 544/2001, nesolicitând acestui pârât informaţiile publice menţionate în acţiune. Pe fondul cauzei, a arătat că informaţiile solicitate de reclamantă nu pot fi furnizate pentru că nu ar fi informaţii de interes public în sensul Legii nr. 544/2001.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa civilă nr. 142/F din 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia prematurităţii acţiunii reclamantei, invocată de pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici; a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Comisia pentru manageri publici având ca obiect obligarea comunicării de informaţii publice şi, în consecinţă, a obligat aceşti pârâţi să pună la dispoziţia reclamantei ordinea de zi şi procesele-verbale de şedinţă ale întâlnirilor Comisiei pentru manageri publici de la data de 05 octombrie 2005 şi până la data pronunţării prezentei sentinţe, respingând celelalte pretenţii ale reclamantei.
Prin aceeaşi sentinţă a respins acţiunea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici şi a obligat, în solidar, pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Comisia pentru manageri publici la plata către reclamantă a sumei de 806 RON reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În cursul anului 2007, reclamanta a solicitat, în scris, de Ia Comisia pentru manageri publici, în condiţiile Legii nr. 544/2001 privind accesul la informaţiile de interes public, informaţii referitoare la ordinea de zi şi procesele-verbale ale tuturor întâlnirilor Comisiei pentru manageri publici de la data constituirii (05 octombrie 2005) şi până „în prezent”, prin precizarea de acţiune menţionând ca termen final data pronunţării instanţei de fond.
Instanţa a constatat că nu i s-au furnizat reclamantei datele respective de către Comisia pentru manageri publici, cu motivarea că documentele solicitate ar conţine date personale şi nu pot fi comunicate întrucât reclamanta este o asociaţie a managerilor publici, iar membrii săi sunt persoane direct vizate atât de ordinea de zi a şedinţelor Comisiei pentru managerii publici, cât şi de procesele-verbale încheiate de Comisie la fiecare şedinţă.
Potrivit art. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 56/2004, Secretariatul Comisiei se asigură de către Ministerul Administraţiei şi Internelor, iar potrivit art. 3 alin. (3) din acelaşi act normativ, acest minister are rolul de a propune Guvernului structura, componenţa, atribuţiile şi modul de organizare a Comisiei, ceea ce evidenţiază că funcţionarea Comisiei este dependentă de atitudinea instituţională a Ministerului Administraţiei şi Internelor.
Astfel, datele şi documentele solicitate de reclamantă de la pârâte vizau date referitoare, eventual, la situaţia juridică a managerilor publici, care sunt şi membri ai asociaţiei reclamante, iar în măsura în care sunt asimilate datelor cu caracter personal, acestea pot fi comunicate persoanelor pe care le privesc, fie direct, fie indirect.
A mai reţinut că, într-adevăr, prin O.U.G. nr. 92/2008 Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a preluat atribuţiile Comisiei pentru manageri publici, însă poate fi obligată Comisia să soluţioneze cererea reclamantei, având în vedere că actul normativ prevede expres, prin norme juridice tranzitorii cuprinse în art. 38 alin. (1) lit. b), faptul că atât Comisia, cât şi secretariatul tehnic al acesteia, continuă să funcţioneze pentru asigurarea continuării litigiilor aflate pe rol la data intrării în vigoare a acestei ordonanţe de urgenţă şi până la rămânerea irevocabilă a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cadrul acestora, astfel că excede cadrului procesual chemarea în judecată a Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici.
3. Recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Comisia pentru manageri publici
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor precum şi Comisia pentru manageri publici.
Recurentul-pârât Ministerul Administraţiei şi Internelor critică hotărârea primei instanţe pentru netemeinicie şi nelegalitate, fără a indica motivele de modificare sau casare, prevăzut de art. 304 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivării recursului se arată că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de Ministerul Administraţiei şi Internelor prin întâmpinare, faptul că alin. (5) din O.U.G.nr. 56/2005, cu modificările şi completările ulterioare prevede că „Secretariatul Comisiei se asigură de către Ministerul Administraţiei şi Internelor” nu este de natură a justifica calitatea procesuală pasivă în această cauză, întrucât obligaţia de a comunica informaţiile de interes public, revine exclusiv acestei comisii şi nu instituţiei pârâte.
Arată că acest secretariat nu se află în relaţii de subordonare cu Ministerul Administraţiei şi Internelor, autoritate care nu răspunde de modul în care sunt îndeplinite atribuţiile care îi revin, astfel cum, în mod greşit, a reţinut instanţa de fond în hotărârea recurată.
Recurenta-pârâtă Comisia pentru manageri publici invocă prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicită să se constate că în prezenta cauză nu se poate reţine în sarcina Comisiei pentru manageri publici un refuz nejustificat de soluţionare a cererii şi, pe cale de consecinţă, urmare admiterii acestei căi de atac să fie respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
În motivarea cererii de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că în raport de prevederile expres ale O.U.G. nr. 92/2008, Comisia pentru manageri publici nu se mai ocupă de managementul carierei funcţionarului public denumit manager public, toate atribuţiile fiind preluate de către Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici.
Arată că procesele-verbale de şedinţă ale Comisiei pentru manageri publici cuprind atât informaţii de interes general, cât şi informaţii cu caracter personal, astfel încât Comisia de află în imposibilitatea legală de a transmite în copie procesele-verbale în integralitatea lor, în condiţiile în care art. 12 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public exceptează de la comunicare informaţiile cu privire la datele cu caracter personal.
Mai mult, la data introducerii acţiunii, reclamantul primise răspunsul la solicitarea sa conform adresei din 30 iulie 2007 cu încadrarea în termenul legal de 30 de zile.
4. Apărarea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici
La data de 17 septembrie 2010, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a depus întâmpinare în temeiul art. 308 alin. (2) C. proc. civ., solicitând respingerea recursului şi menţinerea soluţiei atacate în ceea ce o priveşte, apreciind că această instituţie nu poate fi obligată la comunicarea către reclamantă a documentelor solicitate.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Obiectul cererii de chemare în judecată este supus prevederilor Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, pentru că vizează accesul liber şi neîngrădit al cetăţenilor la orice informaţii de interes public, obligaţia autorităţilor publice de a asigura, potrivit competenţelor ce le revin, „informarea corectă a cetăţenilor asupra treburilor publice şi asupra problemelor de interes personal” este prevăzută în art. 31 alin. (2) din Constituţia României.
Această normă constituţională reprezintă concretizarea, în dreptul naţional, a uneia dintre componentele dreptului la buna administrare, prevăzut în art. 41 din Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii Europene, adoptată la Nisa, la data de 07 decembrie 2000 de Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene şi Comisia Europeană.
Nu se poate contesta că documentaţia solicitată de reclamantă, respectiv ordinea de zi şi procesele-verbale de şedinţă ale tuturor întâlnirilor Comisiei pentru manageri publici, de la constituire până în prezent, a fost solicitată în baza dreptului la informare conform Legii nr. 544/2001 şi că la data introducerii acţiunii, sinteza informaţiilor solicitate a fost comunicată cu adresa din 13 iunie 2007.
Pentru a interpreta corect raportul juridic dedus judecăţii, este necesar a verifica dacă ne aflăm în prezenţa unui refuz nejustificat de rezolvare a unei petiţii adresate unei autorităţi publice, refuz asimilat actului administrativ unilateral, aceasta în condiţiile în care executarea dreptului de acces al fiecărei persoane la informaţiile de interes public nu poate aduce atingere intereselor legitime legate de confidenţialitatea datelor personale ale cursanţilor, respectiv dosare individuale, nume, prenume, cod numeric personal, cod YPS, punctaj final, poziţie în clasament, respectiv informaţii privind persoane fizice identificate sau identificabile.
Conform art. 12 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, se exceptează de la accesul liber al cetăţenilor informaţiile cu privire la datele cu caracter personal.
Din datele speţei nu rezultă că dreptul de apreciere al comisiei de specialitate chemată în judecată ar fi fost exercitat în mod abuziv prin exces de putere sau cu exprimarea voinţei de a nu rezolva cererea reclamantei prin încălcarea dreptului prevăzut de art. 31 din Constituţia României.
Dimpotrivă, răspunsul dat de pârâtă a avut loc înaintea introducerii acţiunii cu sinteza informaţiilor solicitate, restul datelor nu au fost comunicate pentru că ar fi fost încălcate drepturile managerilor publici, în condiţiile în care procesele-verbale de şedinţă ale Comisiei pentru manageri publici cuprind atât informaţii de interes general, cât şi informaţii cu caracter personal.
În cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, recunoaşterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat sunt condiţionate de existenţa unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat.
Or, în cauza de faţă, luând în considerare actele şi lucrările dosarului, conform prevederilor art. 12 din Legea nr. 544/2001, în raport cu obiectul petiţiei, Înalta Curte constată că nu a existat un refuz nejustificat de soluţionare a cererii.
În raport de aceste considerente, instanţa constată că nu mai este necesar a analiza motivele de recurs vizând efectele modificărilor legislative privind managementul carierei funcţionarului public denumit manager public.
Înalta Curte constată că, potrivit art. 22 din Legea nr. 544/2001, privind informaţiile de interes public, litigiul de faţă era de competenţa în primă instanţă a tribunalului, secţia de contencios administrativ, care a fost de altfel sesizată de către reclamant, dar în cauză s-a pronunţat o soluţie în recurs prin care s-a pus în discuţie competenţa materială de soluţionare a cauzei şi prin decizia nr. 591/R din 30 septembrie 2008 a fost trimisă cauza spre soluţionare Curţii de Apel Braşov care a pronunţat sentinţa recurată de cele două pârâte.
Astfel sesizată cu recursul declarat de cele două pârâte, Înalta Curte constată că nu sunt elemente din care să rezulte că dreptul de apreciere al pârâtelor chemate în judecată a fost exercitat abuziv şi că în cauza de faţă nu a existat voinţa de a nu rezolva cererea în sensul dorit de legiuitor prin Legea nr. 554/2004, motiv pentru care, având în vedere prevederile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul şi va modifica în parte sentinţa atacată în sensul respingerii cererii ca nefondată, cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale hotărârii primei instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Comisia pentru manageri publici împotriva sentinţei nr. 142 din 12 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de Asociaţia Managerilor Publici din România în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Comisia pentru manageri publici, ca nefondată. Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3706/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 3878/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
