ICCJ. Decizia nr. 3812/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 3812/2010

Dosar nr. 1668/54/2009

Şedinţa publică din 23 septembrie 2010

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 428 din 9 noiembrie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamanta C.N.C. în contradictoriu cu pârâtele A.N.S.V.S.A. şi D.S.V.S.A. Olt, a anulat Ordinul nr. 69577 din 23 aprilie 2009 emis de A.N.S.V.S.A., a dispus reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior şi a obligat pârâta să achite reclamantei toate drepturile de natură salarială începând cu data eliberării din funcţie şi până la reîncadrarea efectivă.

Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamanta şi-a întemeiat acţiunea în mod generic pe dispoziţiile Legii nr. 188/1999 şi cele ale Legii nr. 554/2004, însă analiza conţinutului acesteia conduce la concluzia că, aceasta se întemeiază în drept pe dispoziţiile art. 9 alin. (4) şi (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât s-a solicitat anularea actului administrativ emis în baza unei ordonanţe a guvernului.

Instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de D.S.V.S.A. Olt ca neîntemeiate.

S-a mai constatat că prin Ordinul Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 69577 din 23 aprilie 2009 s-a dispus eliberarea reclamantei din funcţia de director executiv adjunct a D.S.V.S.A. Olt, începând cu data de 23 aprilie 2009, acordându-se un preaviz de 30 de zile calendaristice.

Ordinul a fost întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 188/1999, OG nr. 42/2004, OUG nr. 37/2009 şi HG nr. 130/2006.

Din analiza ordinului contestat rezultă că la baza adoptării măsurii de eliberare din funcţia publică se află exclusiv reorganizarea statuată prin actul normativ cu putere de lege, respectiv art. III alin. (1) şi alin. (11) din OUG nr. 37/2009.

Curtea de apel a mai reţinut că dispoziţiile actului normativ în aplicarea căruia acesta a fost emis, au fost declarate neconstituţionale.

Efectele deciziei Curţii Constituţionale se răsfrâng, pe de o parte, direct şi nemijlocit chiar în cauza în care a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate, iar pe de altă parte, prin intermediul mecanismelor juridice prevăzute de art. 147 alin. (1) şi (4) din Constituţie, art. 31 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 şi art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 şi în alte cauze.

Instanţa de fond a mai apreciat că, în mod distinct, ordinul atacat conţinea şi un alt motiv de nelegalitate, şi anume acela al neaplicării dispoziţiilor art. 4 alin. (1)-(3) din OUG nr. 1/2009. Potrivit acestui act normativ „Persoanele care ocupă funcţii de conducere în instituţiile şi autorităţile publice care sunt supuse restructurării vor fi trecute pe un post vacant în cadrul structurii organizatorice aprobate potrivit legii.

Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtele A.N.S.V.S.A. şi D.S.V.S.A. Olt au declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

I. A.N.S.V.S.A., în motivarea recursului arată că soluţia instanţei de fond este lipsită de temei legal fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De asemenea, recurenta apreciază că în cauza de faţă plângerea prealabilă este obligatorie şi poate fi exercitată oricând înainte de intentarea acţiunii în faţa instanţei de contencios administrativ.

Întrucât solicitarea intimatei - reclamante a fost de anulare a Ordinului nr. 69577 din 23 aprilie 2009 emis de Preşedintele A.N.S.V.S.A. rezultă că în speţă nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta nu a contestat o ordonanţă sau dispoziţii dintr-o ordonanţă, aşa cum în mod neîntemeiat a reţinut instanţa de fond.

Este adevărat că în cadrul acţiunii în anularea Ordinului nr. 69577 din 23 aprilie 2009 emis de Preşedintele A.N.S.V.S.A. intimata-reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a unei ordonanţe de urgenţă, aspect care însă nu face incidente în cauză dispoziţiile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care se referă la contestarea unei ordonanţe sau unor dispoziţii dintr-o ordonanţă.

Recurenta mai învederează că temeiul legal al emiterii ordinului au fost dispoziţiile OUG nr. 37/2009, astfel a procedat în conformitate cu aceste dispoziţii legale imperative, în vigoare la acel moment, cu respectarea întocmai şi în tot a termenelor şi condiţiilor prevăzute în OUG nr. 37/2009.

Întrucât, atât ilegalitatea obiectivă cât şi ilegalitatea subiectivă a unui act administrativ cu executare imediată sau prin operaţiuni determinate ca număr sau durată se apreciază la momentul emiterii sale, rezultă că ordinul contestat, fiind emis la data de 23 aprilie 2009 în baza unor dispoziţii legale imperative în vigoare la acel moment, este temeinic şi legal.

De asemenea, recurenta mai apreciază ca fiind netemeinică şi nelegală şi reţinerea instanţei în sensul că „ordinul emis conţinea şi un alt motiv de nelegalitate, şi anume acela al nerespectării dispoziţiilor art. 4 alin. (1)-(3) din OUG nr. 1/2009"

II. D.S.V.S.A. Olt în recursul formulat susţine că instanţa de fond a apreciat că instituţia D.S.V.S.A. Olt, chiar dacă nu este emitenta ordinului de demitere, are calitate procesuală, întrucât funcţia intimatei reclamantă se regăseşte în structura organizatorică.

Or, tocmai acesta este motivul pentru care instituţia nu are calitate procesuală pasivă, întrucât funcţia de Director executiv adjunct nu se mai regăseşte în organigrama D.S.V.S.A. Olt.

De fapt, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între pârât şi cel care este obligat în acelaşi raport juridic.

Deoarece solicitarea intimatei reclamante a fost de anulare a Ordinului Preşedintelui A.N.S.V.S.A. nr. 69577, rezultă că în cazul de faţă nu sunt incidente prevederile art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât aceasta nu a contestat o ordonanţă sau dispoziţii dintr-o ordonanţă.

Instanţa de fond a reţinut aceste aspecte, vis-a-vis de faptul că intimata reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a OUG nr. 37/2009, dar, în opinia noastră, acest aspect nu duce la aplicarea în cauză a dispoziţiilor art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, care se referă strict la contestarea unei ordonanţe sau a unor dispoziţii dintr-o ordonanţă.

Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

În cauză este necontestat că Ordinul nr. 69577 din 23 aprilie 2009 a fost emis de către preşedintele A.N.S.V.S.A. ca urmare a intrării în vigoare a OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice care, la art. III alin. (1) şi (3) a stabilit că:

 „(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.

(3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1) din prezenta ordonanţă de urgenţă, serviciile publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă vor fi conduse de un director coordonator al serviciului public deconcentrat. Directorul coordonator este ajutat de unul sau mai mulţi adjuncţi, în limita numărului de posturi care se desfiinţează".

De asemenea, este necontestat că prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea OUG nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă(…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului(…)".

Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin OUG nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.

Totodată, este necontestat că OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din OUG nr. 105/2009 publicată în M.Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1-5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul OUG nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.

În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea OUG nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.

În esenţă, instanţa de fond a motivat că actul administrativ atacat – Ordinul nr. 69577 din 23 aprilie 2009, este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituţionalitate.

De cealaltă parte, autoritatea publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanţa de fond, a susţinut, în esenţă, că legalitatea unui act administrativ trebuie să fie verificată în raport cu cadrul legal în vigoare la data emiterii actului administrativ şi nu în funcţie de evenimente survenite ulterior, precum declararea neconstituţionalităţii sau abrogarea actului normativ în temeiul căruia a fost emis actul administrativ respectiv, ceea ce este parţial adevărat.

Într-adevăr, având în vedere că actul administrativ este emis pentru organizarea executării legii sau aplicarea în concret a legii, deci în baza şi în limitele legii, rezultă că instanţa trebuie să-şi limiteze verificarea conformităţii actului administrativ cu legea, raportându-se la data emiterii sau adoptării actului administrativ.

Art. 126 alin. (6) din Constituţie şi art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările şi modificările ulterioare, au instituit o soluţie juridică nouă, de natură să lipsească de efecte juridice un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţă care au fost declarate ca fiind neconstituţionale.

Astfel, potrivit art. 9 alin. (1)-(4) din Legea nr. 554/2004:

 „1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă.

2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond.

3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă.

4) În situaţia în care Decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ care a fost dat în baza unei ordonanţe sau dispoziţie dintr-o ordonanţă declarată ulterior neconstituţională, poate fi lipsit de efectele sale, dacă este atacat în termenele prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004, cum s-a procedat, de altfel, în cauza de faţă.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa procedurii prealabile şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a D.S.V.S.A. Olt, reţinând că acestea sunt neîntemeiate.

În concluzie, Înalta Curte va menţine soluţia instanţei de fond, urmând să respingă recursurile formulate ca fiind nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursurile declarate de A.N.S.V.S.A. şi de D.S.V.S.A. Olt, împotriva sentinţei civile nr. 428 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3812/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs