ICCJ. Decizia nr. 3816/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3816/2010
Dosar nr.787/54/2010
Şedinţa publică din 23 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 301 din 7 iunie 2010 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul M.C.C. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apărării Naţionale - Serviciul Pensii Militare şi Drepturi Sociale şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în favoarea Tribunalului Municipiului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 154 din Legea nr. 19/2000 jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel, iar potrivit art. 155 alin. (1) lit. f) din aceeaşi lege „tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale".
În prezenta cauză se contestă o măsură de suspendare a plăţii pensiei militare, astfel încât litigiul reprezintă un conflict de asigurări sociale ce atrage competenţa materială a tribunalului în raport de dispoziţiile legale citate anterior precum şi de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte competenţa teritorială, aceasta este în principiu relativă, cu excepţia situaţiei în care legea specială conţine norme derogatorii.
În cazul conflictelor de asigurări sociale, cum este şi cel de faţă, competenţa este prevăzută de art. 154, 155 din Legea nr. 19/2000.
Însă, în lipsa unor prevederi exprese în Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat (cum sunt cele referitoare la atacarea deciziilor de stabilire a dreptului de pensie/respingerea cererii de pensionare prevăzută în art. 53, 54), se aplică regulile de competenţă materială şi teritorială prevăzute de art. 154, 155 şi 156 din Legea nr. 19/2000, lege cadru în materia asigurărilor sociale .
În cauză, nefiind vorba de o cerere îndreptată împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, ci împotriva Ministerul apărării Naţionale - Direcţia Financiar Contabilă, competenţa teritorială revine instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâta aşa cum prevede art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000.
Împotriva hotărârii Curţii de Apel Craiova, reclamantul M.C.C. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, Înalta Curte, verificând data la care a fost formulat recursul, constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 158 alin. (3) C. proc. civ.
Potrivit art. 158 alin. (3) C. proc. civ. „Dacă instanţa se declară necompetentă, împotriva hotărârii se poate exercita recurs, în termen de 5 zile de la pronunţare”.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului rezultă fără putinţă de tăgadă că hotărârea atacată a fost pronunţată la data de 7 iunie 2010, iar recursul a fost înregistrat la data de 8 iulie 2010 depăşindu-se, aşadar, termenul legal de 5 zile prevăzut de textul legal sus citat.
Conform dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ.: „neexercitarea oricărei căi de atac şi neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai sus de voinţa ei”.
Cum în cauză, recurentul nu a pretins şi nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac printr-o împrejurare mai presus de voinţa lui, se va constata că recursul este tardiv formulat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. se va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.C.C., împotriva Sentinţei civile nr. 301 din 7 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 septembrie 2010.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3814/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3821/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
