ICCJ. Decizia nr. 3869/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3869/2010
Dosar nr. 9971/1/2009
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Decizia pronunţată în recurs, atacată cu cererea de revizuire
Prin Decizia nr. 5288 din 24 noiembrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de recurentul P.N.R., ca nefondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că Legea nr. 341/2004, modificată şi completată, a stabilit, prin derogare de la prevederile de drept comun cuprinse în Legea nr. 554/2004, că termenul pentru soluţionarea cererilor de preschimbare a certificatelor doveditoare eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 a fost prorogat succesiv, ultima prorogare fiind prevăzută până la data de 30 aprilie 2010, conform Legii nr. 391/2009.
Astfel, instanţa de control judiciar a avut în vedere faptul că termenul prevăzut de lege nu este împlinit şi deci nu poate fi obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să valideze cererea reclamantului de preschimbare a certificatului doveditor a calităţii de revoluţionar şi să emită certificatul de revoluţionar preschimbat.
A mai reţinut, Înalta Curte, că susţinerea recurentului, în sensul că acţiunea sa are ca obiect obligarea pârâţilor la continuarea procedurii de preschimbare a certificatului şi validarea cererii de preschimbare, iar după primirea avizului favorabil să-l tipărească şi să-l semneze pentru a fi trimis la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, nu poate conduce la o altă concluzie.
În esenţă, instanţa de control judiciar a considerat că cererea reclamantului vizează preschimbarea certificatului de revoluţionar.
2. Exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire P.N.R. invocând motivele prevăzute la art. 322 pct. 2, 5 şi 7 din C. proc. civ.
Revizuentul susţine că soluţia instanţei de recurs este greşită, fiind rezultatul unei examinări superficiale a datelor speţei şi a normelor aplicabile.
Consideră că instanţa nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut şi solicită reexaminarea cauzei prin prisma înscrisurilor noi pe care le-a procurat după pronunţarea deciziei, dar şi a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în cauze similare.
3. Procedura în faţa instanţei de revizuire
În cauza de faţă, intimaţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, nu au formulat întâmpinare.
Judecata cererii de revizuire a fost suspendată în intervalul 19 martie 2010 – 24 septembrie 2010 în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., avându-se în vedere lipsa nejustificată a părţilor, precum şi faptul că nu s-a solicitat judecarea în lipsă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
1. Argumente de drept reţinute în soluţionarea cererii
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. sunt supuse revizuirii hotărârile instanţelor de recurs atunci „când evocă fondul”, adică atunci când examinează raportul juridic dedus judecăţii prin prisma probelor administrate în cauză.
Analizând Decizia nr. 5288 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, Înalta Curte, reţine că, instanţa de recurs a respins ca nefondat recursul declarat de P.N.R., menţinând astfel soluţia primei instanţe de respingere a cererii de chemare în judecată ca prematur formulată.
Aşa fiind, rezultă că Decizia instanţei de recurs vizată de revizuent nu evocă fondul şi, prin urmare, cererea de revizuire este inadmisibilă.
Revizuirea, ca şi cale extraordinară de atac de retractare, a fost concepută de legiuitor pentru îndreptarea erorilor de fapt, iar nu de drept, în situaţiile în care sunt îndeplinite condiţiile expuse la pct. 1 - 9 ale art. 322 C. proc. civ. Or, din expunerea motivelor cererii de revizuire, se observă că aceasta a fost concepută ca un veritabil recurs împotriva deciziei pronunţate de instanţa de recurs ceea ce, de asemenea, este inadmisibil.
În fine, deşi examinarea punctuală a motivelor enunţate, prevăzute de pct. 2, 5 şi 7 ale art. 322 C. proc. civ. nu mai este necesară în raport de soluţia preconizată, totuşi, Înalta Curte remarcă împrejurarea că niciunul dintre acestea nu îndeplineşte cerinţele de admisibilitate specifice.
Astfel, instanţa de recurs a soluţionat recursul declarat de P.N.R. în limitele devolutive permise de sentinţa atacată (pct. 2); înscrisurile considerate noi sunt enunţate generic (pct. 5); iar hotărârile potrivnice privesc alte persoane (pct. 7).
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate
Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ., se va respinge cererea de faţă ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de P.N.R. împotriva Deciziei nr. 5288 din 24 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3867/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3872/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
