ICCJ. Decizia nr. 3872/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3872/2010
Dosar nr.7062/2/2009
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată la data de 22 iulie 2009 reclamanta M.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, anularea Ordinului nr. 69631 din 23 aprilie 2009, emis de pârâta, prin care a fost eliberată din funcţia publică de director executiv adjunct economic, repunerea în funcţia deţinută anterior şi acordarea drepturilor salariale majorate şi indexate, precum şi a drepturilor de care ar fi beneficiat, de la data eliberării din funcţie până la data reîncadrării.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că actul atacat a fost emis în baza O.U.G nr. 37/2009, al cărei scop a fost în realitate repolitizarea structurilor deconcentrate ale ministerelor.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa civilă nr. 838 din 16 februarie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii, a admis acţiunea formulată de reclamanta M.E. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, a anulat Ordinul nr. 69631 din 23 aprilie 2009, a obligat pârâta să repună reclamanta în funcţia publică avută anterior emiterii ordinului contestat, a obligat pârâta să plătească reclamantei drepturile băneşti cuvenite de la data eliberării din funcţie până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflaţie şi a obligat pârâta la 2500 RON cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a constatat că în raport cu circumstanţele speţei nu se impune parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că atât OUG nr. 37/2009, cât şi dispoziţiile din O.U.G nr. 105/2009 au fost declarate neconstituţionale, iar în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 în situaţia în care Decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că OUG nr. 37/2009, care a constituit temeiul juridic al ordinului contestat, a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale, în care s-a stabilit caracterul neconstituţional al legii pentru aprobarea respectivei ordonanţe. Anterior, OUG nr. 37/2009 a fost abrogată prin OUG nr. 105/2009, care însă a preluat în integralitate, cu unele modificări nesemnificative, dispoziţiile iniţiale, aspect reţinut de Curtea Constituţională care, prin Decizia nr. 1629/2009, a declarat neconstituţionale prevederile art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice.
Concluzionând, judecătorul fondului a avut în vedere faptul că deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, reţinând astfel nelegalitatea ordinului contestat, întrucât temeiul de drept al acestuia îl reprezintă un act normativ care afectează regimul constituţional şi legal actual al funcţiei publice în general, implicit al funcţiei publice deţinute de reclamantă.
4. Recursul pârâtei
Împotriva acestei sentinţei, considerând-o nelegală şi netemeinică, pârâta Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor a declarat recurs, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta a susţinut, în esenţă, că, în mod greşit instanţa de fond a considerat că nu este necesară efectuarea procedurii prealabile în cauză, în raport de prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, întrucât solicitarea reclamantei priveşte anularea ordinului preşedintelui autorităţii pârâte, necontestând deci o ordonanţă a guvernului sau dispoziţii dintr-o ordonanţă, nu este incident textul de lege sus-menţionat.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind netemeinică şi nelegală, întrucât ordinul de eliberare din funcţie a reclamantei a fost adoptat în baza OUG nr. 37/2009, iar la lit. I pct. 1 din lista anexă la acest act normativ, sunt incluse şi direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene şi a municipiului Bucureşti, desfiinţarea funcţiei producându-se ope legis, astfel că actul atacat a fost emis în mod legal în raport de legislaţia în vigoare în momentul emiterii acestuia, fiind reţinută eronat nelegalitatea actului atacat ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Sub aspectul admisibilităţii acţiunii, intimata-reclamantă a arătat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004 fără a se exercita o procedură prealabilă, iar pe fondul cauzei a susţinut că ordinul atacat a fost emis în baza în unui act normativ declarat neconstituţional.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041, constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
1. Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate
Actul administrativ supus controlului de legalitate pe calea contenciosului administrativ este Ordinul nr. 69631 din 23 aprilie 2009 emis de Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor prin care s-a dispus desfiinţarea funcţiei publice de conducere de director executiv adjunct economic, în temeiul art. III din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Intimatei-reclamante, ocupante a funcţiei publice de conducere desfiinţate, i-a fost acordat un preaviz de 30 de zile calendaristice, când raportul de serviciu urma să înceteze prin eliberarea din funcţie, în temeiul Legii nr. 188/1999.
Prima instanţă a reţinut corect că în cauză nu este nevoie să se efectueze procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi că actul administrativ contestat a fost lipsit de orice fundament legal ca urmare a Deciziei nr. 1257 din 7 octombrie 2009, prin care Curtea Constituţională a constatat neconstituţionalitatea legii de aprobare a OUG nr. 37/2009 şi a înseşi prevederilor ordonanţei de urgenţă, devenite parte integrantă a legii de aprobare.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, se constată că în cauză au incidenţă prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi prin urmare nu se impune parcurgerea procedurii prealabile.
Cât priveşte critica formulată pe fondul cauzei, în sensul că instanţa trebuia să constate incidenţa dispoziţiilor O.U.G nr. 37/2009, chiar dacă se constatase neconstituţionalitatea lor, întrucât la data emiterii actului administrativ individual acestea erau în vigoare, aşa cum susţine recurenta, o astfel de abordare este vădit nefondată.
Acceptarea tezei susţinute de recurentă, în sensul că ordinul îşi păstrează validitatea pentru că OUG nr. 37/2009, era în vigoare la data emiterii lui, ar lipsi de finalitate controlul constituţionalităţii legii, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normei declarate neconstituţionale.
Astfel, se constată că desfiinţarea funcţiei publice deţinute de reclamantă prin cele două ordonanţe (OUG nr. 37/2009 şi OUG nr. 105/2009) este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituţionale, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/1999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale, fiind de necontestat faptul că aceste dispoziţii au fost încălcate în cauză.
2. Soluţia pronunţată în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând că nu există motive de reformare a sentinţei, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 304 pct. 9 sau art. 3041 C. proc. civ. şi va obliga recurenta-pârâtă la 1000 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă M.E., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ., în raport de obiectul pricinii şi munca depusă de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor împotriva Sentinţei nr. 838 din 16 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta-pârâtă la 1000 RON cheltuieli de judecată către reclamanta M.E., cu aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3869/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 3875/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
