ICCJ. Decizia nr. 3875/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3875/2010
Dosar nr.2919/55/2009
Şedinţa publică din 24 septembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii şi procedura derulată în faţa primei instanţe sesizate
Prin cererea adresată Judecătoriei Arad, secţia civilă, la data de 11 martie 2009, reclamanta Z.L.M. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, obligarea acestora la plata sumei de 25,000 RON cu titlu de despăgubiri.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la data naşterii minorului său Z.C.D. (11 iunie 2006), erau în vigoare prevederile OUG nr.148/2005, conform cărora părinţii aflaţi în concediu pentru creşterea copilului de până la doi ani beneficiau de o indemnizaţie de 600 RON, indiferent de cuantumul contribuţiei la bugetul de asigurări sociale prin acest act normativ fiind discriminată în mod direct, în condiţiile în care anterior naşterii copilului avusese o contribuţie substanţială pentru a beneficia ulterior de indemnizaţia pentru creşterea copilului. discriminarea a fost constatată prin Hotărârea nr. 241 din 16 august 2007 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării.
Reclamanta a întemeiat, în drept, acţiunea pe prevederile OUG nr. 148/2005, ale Legii nr. /2007.
Pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Reclamanta a precizat acţiunea la data de 13 mai 2009, solicitând introducerea în cauză a pârâţilor Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, şi invocând ca temei de drept prevederile art. 27 alin. (1) din OG nr.137/2000.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale a invocat excepţia necompetenţei materiale a judecătoriei.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Prin Sentinţa civilă nr. 10859 din 25 noiembrie 2009, Judecătoria Arad a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, în raport cu prevederile art. 1 alin. (7) coroborate cu cele ale art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere susţinerea reclamantei în sensul că a fost discriminată prin punerea în aplicare a unui act normativ, în speţă OUG nr. 148/2005.
Învestită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 91 din 15 februarie 2010, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, reclamanta nu a atacat Decizia prin care i s-a stabilit dreptul la plata indemnizaţiei pentru creşterea copilului de până la doi ani, pentru a fi avute în vedere prevederile art. 9 din O.U.G nr. 148/2005 astfel cum a fost aprobată prin Legea 7/2007, ci a solicitat acordarea de despăgubiri pentru discriminarea produsă, iar faptul că prevederile art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia nr. 818/2008, nu afectează competenţa materială în soluţionarea cauzei întemeiată pe respectivele prevederi.
Aşa fiind, Curtea de Apel a constatat că acţiunea reclamantei nu se întemeiază pe dispoziţiile art. 1 alin. (7) coroborate cu cele ale art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta având ca obiect despăgubiri solicitate în temeiul art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000, astfel că judecătoria este competentă din punct de vedere material să soluţioneze pricina.
Totodată, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a sesizat instanţa competentă să soluţioneze conflictul intervenit în soluţionarea litigiului dedus judecăţii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 20 alin. (1), art. 21, art. 22 alin. (3) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul acţiunii reclamantei constă, în obligarea pârâţilor la plata de despăgubiri, ca urmare a discriminării create prin sistemul de acordare a indemnizaţiei pentru creşterea copilului, aşa cum a fost reglementat prin OUG nr. 148/2005, în forma în vigoare la data naşterii copilului său minor.
Discriminarea a fost constatată de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 241 din 16 august 2007, care în art. 2, recomandă Ministerului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse să promoveze un proiect de act normativ care să reglementeze, diferit, cuantumul indemnizaţiei pentru creşterea copilului în vârstă de până la doi ani, luând în considerare şi latura contributivă a beneficiarilor de indemnizaţie.
Temeiul de drept al acţiunii, astfel cum a fost indicat expres prin cererea precizatoare din data de 13 mai 2009, constă în art. 27 alin. (1) din OG nr. 137/2000, potrivit căruia „Persoana care se consideră discriminată poate formula, în faţa instanţei de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare, potrivit dreptului comun. Cererea este scutită de taxa judiciară de timbru şi nu este condiţionată de sesizarea Consiliului”.
Prin urmare, Înalta Curte constată că Judecătoriei Arad, ca instanţă de drept comun competentă teritorial în temeiul art. 1 pct. 1 şi art. 8 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., îi revine atribuţia soluţionării litigiului.
Instanţa de drept comun mai întâi sesizată, şi-a declinat competenţa ca urmare a propriei calificări date acţiunii reclamantei, pe care a socotit-o circumscrisă prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
După cum a reţinut şi Curtea de Apel Timişoara, la data formulării acţiunii, OUG nr. 148/2005 nu mai avea conţinutul pretins discriminatoriu, invocat în cererea de chemare în judecată.
Art. 9 din Legea nr. 554/2004 prevede, pe de o parte, că acţiunea persoanei vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe ale Guvernului, trebuie însoţită de excepţia de neconstituţionalitate şi, pe de altă parte, că excepţia de neconstituţionalitate este supusă condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.
Cum norma vătămătoare fusese modificată anterior sesizării instanţei, nemaiîndeplinind condiţia de a fi în vigoare, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încadrarea demersului judiciar al reclamantei în prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 şi stabilirea corespunzătoare a competenţei instanţei de contencios administrativ, în pofida obiectului şi temeiului de drept expres indicat de parte, ar lipsi acţiunea de finalitate şi ar echivala cu o golire de conţinut a liberului acces la justiţie.
2. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Z.L.M. şi pârâţii Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Guvernul României, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Administraţiei şi Internelor în favoarea Judecătoriei Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 24 septembrie 2010.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 3872/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3889/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
