ICCJ. Decizia nr. 3950/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3950/2010
Dosar nr. 110/33/2010
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 87 din 26 februarie 2010, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal. a admis acţiunea formulată de reclamantul R.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, a anulat Ordinul nr. 2292 din 9 octombrie 2009 emis de pârât şi a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii actului respectiv, cu plata drepturilor salariale cuvenite. Prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă excepţia lipsei de obiect a acţiunii, invocată de pârât.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin ordinul contestat, s-a dispus faţă de reclamant, având funcţia de director coordonator în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Maramureş, încetarea raporturilor de serviciu începând cu data de 12 octombrie 2009 şi i s-a acordat un preaviz de 15 zile lucrătoare, actul fiind emis în temeiul prevederilor art. IV din OUG nr. 105/2009 privind unele măsuri în domeniul funcţiei publice, precum şi pentru întărirea capacităţii manageriale la nivelul serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale şi ale altor servicii publice, precum şi pentru reglementarea unor măsuri privind cabinetul demnitarului din administraţia publică centrală şi locală, cancelaria prefectului şi cabinetul alesului local.
Or, reţine prima instanţă, faptul că OUG nr. 105/2009 a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1629 din 03 decembrie 2009 este de natură a atrage nelegalitatea ordinului contestat.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâtul, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
In motivarea cererii de recurs, recurentul arată că în mod netemeinic şi nelegal instanţa de fond a admis cererea de anulare a ordinului contestat, ca urmare a constatării neconstituţionalităţii actului normativ în temeiul căruia a fost emis, tară a ţine cont de faptul că legalitatea ordinului trebuia verificată în raport cu legislaţia în vigoare la momentul emiterii sale, şi nu în raport de o împrejurare ivită ulterior acestui moment.
Susţine recurentul că, prin ordinul contestat, intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia publică de conducere, de director coordonator în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Maramureş, în aplicarea art. IV din OUG nr. 105/2009, desfiinţarea funcţiei respective producându-se, aşadar, în temeiul legii; autoritatea recurentă a fost, deci, obligată să procedeze în conformitate cu dispoziţiile imperative ale actului normativ respectiv, în vigoare la data emiterii ordinului contestat.
In opinia recurentului, regula care-şi găseşte aplicabilitate în cauză este cea exprimată în adagiul tempus regit actum, conform căruia o situaţie juridică produce acele efecte care sunt prevăzute de legea civilă în vigoare la data producerii ei.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Prin Ordinul nr. 1466 din 28 mai 2009, emis de ministrul agriculturii, pădurii şi dezvoltării rurale, intimatul-reclamant a fost numit în funcţia de director coordonator al Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Maramureş, în baza art. III alin. (3)-(10) şi (12) din OUG nr. 37/2009, care au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009, definitivă şi obligatorie conform art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată.
Prin ordinul contestat în cauză, nr. 2292 din 09 octombrie 2009 având acelaşi emitent, s-a dispus ca, după un preaviz de 30 de zile, să înceteze aplicabilitatea atât a Ordinului nr. 1466 din 28 mai 2009, de numire în funcţie a intimatului-reclamant, cât şi a contractului de management nr. 137 din 28 mai 2009, încheiat între părţi.
Temeiul juridic al celui de al doilea act administrativ, ordinul contestat în cauză, îl constituie art. IV şi art. XIV din OUG nr. 105/2009, art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, art. 9 alin. (1) lit. h) din contractul de management nr. 137 din 28 mai 2009 şi HG nr. 8/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Prin Decizia nr. 1629 din 3 decembrie 2009, Curtea Constituţională a declarat neconstituţionale dispoziţiile art. I pct. 1-5 şi 26, art. III, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009, arătând, în esenţă, că modalitatea de reglementare a funcţiei publice, respectiv actul administrativ de numire, reprezintă construcţii juridice deficitare şi confuze care ridică problema statutului juridic al directorului coordonator şi a naturii juridice a contractului de management.
De asemenea, funcţia publică ocupată de intimatul-reclamant a fost înfiinţată prin OUG nr. 37/2009, care a fost, şi ea, declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009.
Or, lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are drept consecinţă încetarea efectelor actelor subsecvente emise în baza acestora, astfel că ordinul de numire a directorului coordonator este lipsit de efecte juridice, potrivit art. 147 alin. (1) din Constituţia României, republicată.
De altfel în Decizia nr. 414/2010, Curtea Constituţională a reţinut că, începând cu 28 februarie 2010 continuă să-şi producă efectele juridice Legea nr. l88/1999, cu conţinutul său normativ de dinainte de modificările neconstituţionale care i-au fost aduse prin OUG nr. 37/2009 şi prin art. I pct.1-5 şi 26, art. III, art. V, art. VIII, şi anexa nr. 1 din OUG nr. 105/2009.
Aşadar, în raport cu deciziile pronunţate de Curtea Constituţională referitor la aceste modificări legislative, funcţia de director coordonator în cadrul Direcţiei pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală Maramureş se consideră a fi desfiinţată, instanţa de fond în mod greşit apreciind că intimatul-reclamant mai poate fi reintegrat într-o astfel de funcţie, a cărei existenţă a fost afectată de neconstituţionalitatea actului normativ prin care a fost înfiinţată.
Drept urmare, cum situaţia de neconstituţionalitate ivită ca efect al Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009 poate produce, implicit, unele efecte asupra raporturilor juridice născute anterior, înalta Curte constată că atât ordinul de numire în funcţie a intimatului-reclamant, cât şi cel prin care s-a dispus încetarea acestui act şi a contractului de management încheiat între părţi, în baza O.U.G nr. 37/2009, nu-şi mai pot menţine valabilitatea, fiind emise/încheiate în temeiul unor acte normative declarate neconstituţionale.
Într-adevăr, este cert că neconstituţionalitatea actului normativ în temeiul căruia recurentul-pârât a emis ordinul de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant, adică O.U.G nr. 105/2009, a afectat legalitatea ordinului respectiv, însă acest lucru nu poate justifica soluţia instanţei de fond, în sensul reintegrării intimatului-reclamant în funcţia de director coordonator, în condiţiile în care ordinul de numire nu mai producea, nici el, efecte juridice, ulterior constatării neconstituţionalităţii actului normativ în executarea căruia a fost emis, respectiv O.U.G nr. 37/2009.
Pentru considerentele arătate, recursul urmează a fi admis, modificându-se sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale împotriva sentinţei nr. 87 din 26 februarie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul R.A., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3947/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3953/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
