ICCJ. Decizia nr. 3955/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3955/2010
Dosar nr. 8593/1/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4740 din 30 octombrie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondat, recursul declarat de A.C. împotriva sentinţei nr. 7 din 6 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a contencios administrativ şi fiscal, reţinând, în esenţă, că instanţa fondului în mod corect a apreciat că actele de urmărire penală nu intră în competenţa instanţelor de contencios administrativ, controlul acestora fiind reglementat prin normele de procedură penală.
Împotriva deciziei nr. 4740 din 30 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat cerere de revizuire A.C., invocând netemeinicia şi nelegalitatea acesteia.
Cererea de revizuire este inadmisibilă.
Potrivit art. 322 C. proc. civ., pot fi supuse revizuirii hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi hotărârile date de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Legea prevede, aşadar - cu caracter limitativ - două categorii de hotărâri judecătoreşti care pot fi supuse acestei căi extraordinare de atac, care este revizuirea, după cum urmează: a) hotărârile rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare şi b) hotărârile pronunţate de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Rezultă, deci, că hotărârile aparţinând celei de-a doua categorii, cum este cazul în speţă, pot fi supuse revizuirii numai în cazurile în care soluţia instanţei de recurs a fost pronunţată în urma examinării cauzei sub aspectul fondului său.
Evocarea fondului de către instanţa de recurs presupune ca, în cadrul soluţionării căii de atac, instanţa de control judiciar să facă fie o proprie analiză a probelor administrate în cauză, de natură să conducă la stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa de fond, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, urmând să dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii.
Cum, în cauza de faţă, prin Decizia a cărei revizuire se solicită, instanţa de recurs a respins calea de atac formulată împotriva hotărârii instanţei de fond vizate, aceasta fiind menţinută ca legală şi temeinică, condiţia evocării fondului nu este îndeplinită, astfel încât cererea de revizuire este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
Pe de altă parte, revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, motivele pentru care poate fi exercitată fiind expres şi limitativ prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
In speţă, însă, revizuentul nu invocă niciunul din cazurile prevăzute de textul legal susmenţionat iar, cum acest text este de strictă interpretare, cererea de revizuire va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.C. împotriva deciziei nr. 4740 din 30 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3953/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 3956/2010. Contencios → |
|---|
