ICCJ. Decizia nr. 3953/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3953/2010
Dosar nr. 887/36/2010
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr.246/CA din 8 iulie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul P.D., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, având ca obiect suspendarea executării Ordinului nr. 349 din 24 iunie 2010 emis de conducătorul autorităţii intimate, prin care s-a dispus detaşarea reclamantului pe o perioadă de 6 luni în funcţia publică de director executiv adjunct la A.J.O.F.M. Hunedoara.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinică şi nelegală, şi susţinând că în mod greşit a reţinut prima instanţă că cererea de suspendare a executării formulată în cauză nu întruneşte condiţiile legale.
Ulterior, prin notele scrise formulate în cauză, înregistrate la această instanţă la data de 28 septembrie 2010, recurentul a precizat că cererea sa a rămas fără obiect, în raport cu soluţia pronunţată de instanţa de fond, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 293 din 9 septembrie 2010, prin care s-a dispus atât suspendarea cât şi anularea actului administrativ contestat.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „In cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".
Rezultă, din prevederile legale citate, că măsura suspendării executării unui act administrativ, în temeiul art. 14 alin. (1), deci înainte de sesizarea instanţei competente pentru anularea respectivului act, este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă numai până la data pronunţării instanţei de fond. Raţiunea acestei limitări este evidentă, constând în aceea că, prin pronunţarea unei soluţii cu privire la fondul cauzei, fie se constată legalitatea actului administrativ şi, deci, punerea în executare devine imperativ necesară, fie se constată nelegalitatea actului şi se dispune desfiinţarea acestuia iar suspendarea executării nu se mai impune, rămânând fără obiect.
In speţă, obiectul cererii reclamantului, formulată în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, îl constituie suspendarea executării Ordinului nr. 349 din 24 iunie 2010 emis de conducătorul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă.
Aşa cum rezultă din precizările formulate de recurent, precum şi din menţiunile referitoare la dosarul nr. 988/36/2010 al Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, înregistrate pe pagina web a acestei instanţe, prin sentinţa nr. 293/CA din 9 septembrie 2010, pronunţată de această instanţă în dosarul susmenţionat, s-a dispus atât suspendarea cât şi anularea actului administrativ contestat.
Cum, în cauză, instanţa de fond s-a pronunţat asupra legalităţii actului administrativ a cărui executare s-a cerut a fi suspendată, desfiinţându-l, se constată că cererea recurentului a rămas fără obiect, recursul urmând a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul P.D. împotriva sentinţei nr. 246/CA din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, ca rămas fără obiect.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3950/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3955/2010. Contencios → |
|---|
