ICCJ. Decizia nr. 3967/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3967/2010
Dosar nr. 2186/54/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Procedura în faţa Curţii de apel
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 iulie 2009, reclamanta T.(S.)I.C.E. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării, anularea Ordinului nr. 4371 din 17 iunie 2009 şi implicit a Ordinului nr. 3609 din 03 aprilie 2009, în vederea recunoaşterii îndeplinirii criteriilor prevăzute de lege pentru acordarea titlului ştiinţific de conferenţiar universitar.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin Ordinul Ministrului Educaţiei Cercetării şi Inovării nr. 4371 din 17 iunie 2009, a fost soluţionată contestaţia sa formulată împotriva rezoluţiei comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, în sensul neacordării titlului didactic de conferenţiar universitar, ordin pe care îl consideră nelegal pentru că a lăsat nesoluţionate motivele contestaţiei, invocând într-un mod lapidar neîndeplinirea criteriilor 2 şi 3 de evaluare.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii în anulare a Ordinelor Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Inovării nr. 4371/2009, respectiv nr. 3609/2009, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii, ca nefondată.
2. Hotărârea Curţii de Apel
Prin sentinţa civilă nr. 424 din 6 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În privinţa excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, constată că aceasta nu poate fi reţinută.
Astfel, ordinele contestate de reclamantă constituie acte administrative în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ şi prin urmare pot face obiectul acţiunii judiciare în sensul art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, instanţa nu se poate substitui comisiilor de specialitate pentru a face o evaluare a activităţii ştiinţifice şi didactice a reclamantei, însă este chemată să analizeze şi să se pronunţe asupra legalităţii actelor administrative considerate vătămătoare prin prisma îndeplinirii condiţiilor legale de formă şi de fond la întocmirea acestora, inclusiv asupra legalităţii şi temeiniciei operaţiunilor administrative efectuate anterior şi în vederea elaborării actului administrativ contestat, astfel că acţiunea promovată nu poate fi reţinută, aşa cum se susţine prin întâmpinare, de plano, ca fiind inadmisibilă.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că la data de 04 martie 2009 Comisia de cibernetică şi statistică, informatică economică din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitare a analizat dosarul de concurs şi lucrările reprezentative transmise de Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu privind pe reclamantă şi a propus să nu se confirme titlul didactic de conferenţiar universitar pentru aceasta.
În motivarea propunerii făcute Consiliului, Comisia a arătat că dosarul de concurs şi lucrările reprezentative transmise nu îndeplinesc criteriile 2 şi 3 de evaluare, respectiv:
Referitor la criteriul 2: nu are granturi câştigate prin competiţie naţională, are numai cu mediul de afaceri, cu valori mici, care nu corespund Ordinului ministrului (10.000 Euro);
Referitor la criteriul 3: are trei articole în reviste recunoscute naţional (C.N.C.S.I.S.) şi raportează 5 articole - toate în 2008 - în baze de date fără recunoaştere, mai ales că 4 articole sunt în limba română.
Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare a adoptat rezoluţia de a propune Ministrului Educaţiei Cercetării şi Inovării neacordarea titlului didactic de conferenţiar universitar reclamantei cu o motivare similară, în şedinţa din 12 martie 2009 şi drept urmare, Ministrul Educaţiei Cercetării şi Inovării a emis Ordinul nr. 3609 din 03 aprilie 2009, atacat în cauză prin care nu a acordat titlul de conferenţiar universitar reclamantei.
Ulterior, reclamanta a contestat rezoluţia Consiliului, iar Comisia de analiză a contestaţiei, prin referatul din 20 mai 2009 reţinând de asemenea că dosarul de concurs şi lucrările însoţitoare transmise Comisiei şi privind pe reclamantă nu îndeplinesc criteriile 2 şi 3 de evaluare, respectiv, nu are nici un grant de cercetare câştigat prin competiţie şi nu sunt îndeplinite nici criteriile de echivalare şi numărul de articole în baze de date sau în reviste recunoscute naţional este insuficient şi incorect raportat, articolele postate pe site-ul MPRA nefiind publicate în reviste şi nu au trecut printr-un proces de selecţie, a menţinut rezoluţia Consiliului de neconfirmare a titlului didactic al reclamantei.
Aşa fiind, Ministrul Educaţiei Cercetării şi Inovării a emis Ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009, de asemenea atacat în cauză, prin care nu a acordat titlul de conferenţiar universitar reclamantei.
Instanţa a reţinut că prin Ordinul nr. 5099/2005 al Ministrului Educaţiei şi Cercetării, completat prin Ordinul nr. 3548/2006 s-a stabilit Sistemul de evaluare privind conferirea titlului de conferenţiar universitar.
Ordinul iniţial aşa cum a fost completat stabileşte prin anexa la acesta patru criterii de evaluare referitoare la: activitatea didactică, activitatea de cercetare, contribuţia ştiinţifică şi prestigiul profesional stabilind şi standardele minime pentru îndeplinirea fiecărui criteriu, iar pentru a se putea acorda titlul didactic de conferenţiar universitar cele patru criterii de evaluare trebuie îndeplinite cumulativ.
Astfel, în privinţa Criteriului 2 - activitatea de cercetare, Ordinul nr. 5099/2005 prevede ca standard minim: un grant/contract de cercetare obţinut în ultimii 5 ani, pe bază de competiţie, ca director de proiect.
Contractele de cercetare-dezvoltare-inovare cu operatori economici sau instituţii din ţară ori străinătate, cu valoare mai mare de 10.000 Euro, sunt asimilate granturilor de cercetare obţinute prin competiţie.
Potrivit anexei 2 la Ordinul nr. 3548/2006 pentru domeniul ştiinţe economice un grant/contract de cercetare la nivel naţional, obţinut prin competiţie, în calitate de director de proiect se echivalează cu patru participări în echipa de cercetare.
Deci, în dovedirea îndeplinirii acestui criteriu trebuia prezentat un grant/contract de cercetare, obţinut prin competiţie, în sensul dispoziţiilor ordinului analizat sau un contract de cercetare-dezvoltare-inovare cu operatori economici sau instituţii din ţară ori străinătate, cu valoare mai mare de 10.000 Euro, în care reclamanta să aibă calitatea de director de proiect ori, patru granturi/contracte de cercetare, obţinut prin competiţie, sau un contract de cercetare-dezvoltare-inovare cu operatori economici sau instituţii din ţară ori străinătate, cu valoare mai mare de 10.000 Euro în care reclamanta să fie participant în echipa de cercetare.
S-au depus un număr de şapte contracte de prestări servicii/cercetare încheiate cu operatori economici şi instituţii din ţară din care în unul dintre contracte reclamanta are calitatea de responsabil de contract iar în celelalte face parte din echipa de cercetare, în dovedirea îndeplinirii acestui criteriu.
Însă, niciunul dintre aceste contracte nu pot fi asimilate contractului de cercetare obţinut prin competiţie în ţară în sensul paragrafului 1 subsumat criteriului analizat din anexa la Ordinul nr. 5099/2005, deoarece acest paragraf vizează contractele la nivel naţional, aşa cum de altfel rezultă din paragraful 2 şi se explicitează prin anexa 2 a Ordinului nr. 3548/2006, astfel că urmează să fie analizate prin prisma paragrafului 2 din anexa la Ordinul nr. 5099/2005, respectiv ca şi contracte de cercetare încheiate cu operatori economici sau instituţii din ţară.
Din acest punct de vedere, instanţa a considerat că niciunul dintre contractele depuse în vederea dovedirii îndeplinirii de către reclamantă a criteriului privind activitatea de cercetare nu îndeplinesc condiţia valorică impusă de acest paragraf, respectiv o valoare mai mare de 10.000 Euro.
Aşa fiind, în mod legal s-a reţinut de către comisia de specialitate şi ulterior de comisia de soluţionare a contestaţiei reclamantei că nu este îndeplinit criteriul privind activitatea de cercetare impus pentru acordarea titlului didactic de conferenţiar universitar, astfel că atât rezoluţia Consiliului de neconfirmare a titlului didactic al reclamantei cât şi ordinele ministrului adoptate în baza acestei rezoluţii sunt legale.
Concluzionând, instanţa a constatat că în cauză nu este îndeplinit criteriul privind activitatea de cercetare, caz în care apare ca inutilă analizarea îndeplinirii criteriului 3 privind contribuţia ştiinţifică.
3. Recursul declarat de T.C.E.
împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta T.(S.)I.C.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând, în esenţă, prin motivele de recurs formulate că prima instanţă a făcut o interpretare eronată a dispoziţiilor Ordinului nr. 5099/2005 completat cu Ordinul nr. 5897/2008 plecând de la confuzia dintre ceea ce presupune contractul de cercetare şi respectiv cel de grant şi că nu a analizat contractele de cercetare şi celelalte criterii ştiinţifice pe care comisia de specialitatea nu le-a găsit îndeplinite.
Se susţine că instanţa de fond a analizat cauza sub aspectul îndeplinirii criteriului de evaluare 2, concluzionând contrar documentaţiei de la dosar, că un astfel de criteriu nu este îndeplinit fără a mai analiza şi îndeplinirea criteriului 3 privind contribuţia ştiinţifică, nefăcând referire la toate motivele contestaţiei, astfel că sub acest aspect hotărârea recurată nu este motivată.
4. Apărarea intimatului-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportulu.
Prin întâmpinarea depusă la data de 23 august 2010, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei civile nr. 424 din 6 noiembrie 2009, ca temeinică şi legală, motivând că aspectele invocate de recurenta privind analiza contractelor de cercetare şi a celorlalte criterii ştiinţifice, nu pot fi reţinute în condiţiile în care instanţa de judecată nu are rolul de a analiza actul administrativ din punct de vedere ştiinţific, ci doar legalitatea lui.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, Ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009 şi implicit Ordinul nr. 3609 din 3 aprilie 2009 în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Inovării şi recunoaşterea dreptului său constând în îndeplinirea criteriilor cuprinse în sistemul de evaluare privind conferirea titlului ştiinţific de conferenţiar universitar.
Prima instanţă, pentru argumentele expuse la pct. 1.2, a considerat că cererea reclamantei este nefondată.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în întâmpinare, cât şi sub toate aspectele în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală pentru motivele care succed.
Contextul factual al cauzei de faţă nu este contestat.
Reclamanta a participat la concursul organizat de Universitatea „Constantin Brâncuşi" din Târgu Jiu pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar, iar după desfăşurarea acestui concurs dosarul său, împreună cu raportul comisiei şi cu documentele însoţitoare a fost înaintat Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, care este un organism consultativ, fără personalitate juridică al Ministerului Educaţiei, Cercetării şi Inovării, fiind constituit din profesori universitari, personalităţi de prestigiu ştiinţific, cultural şi moral, recunoscute pe plan naţional sau internaţional, selectaţi pe baza propunerilor senatelor universitare şi funcţionează potrivit unui regulament propriu, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării.
Comisia de specialitate a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, în şedinţa sa din 4 martie 2009, a analizat dosarul de concurs şi lucrările anexate şi a propus neconfirmarea titlului didactic de conferenţiar universitar, apreciind că reclamanta nu a îndeplinit criteriile 2 şi 3 din anexa la Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5099 din 3 octombrie 2005 prin care a fost aprobat sistemul de evaluare pentru conferirea titlului de conferenţiar universitar, neavând granturi câştigate prin competiţie naţională şi nici numărul suficient de articole în reviste recunoscute naţional.
Contestaţia formulată de reclamantă împotriva Ordinului nr. 3609 din 3 aprilie 2009 emis de ministerul educaţiei, cercetării şi tineretului, prin care reclamantei nu i s-a acordat titlul didactic de conferenţiar universitar, a fost soluţionată nefavorabil cu menţinerea concluziilor anterioare referitoare la neîndeplinirea criteriilor 2 şi 3 de evaluare (s-a reţinut că recurenta nu a prezentat nici un grant de cercetare câştigat prin competiţie şi nu sunt îndeplinite nici criteriile de echivalare, iar numărul de articole în baze de date sau în reviste recunoscute naţional este insuficient şi incorect raportat, articolele postate pe site-ul MPRA nu sunt publicate în reviste şi nu au trecut printr-un proces de selecţie).
Ordinul nr. 4371 din 17 iunie 2009 privind neacordarea titlurilor didactice de profesor universitar şi conferenţiar universitar, a fost emis de ministrul educaţiei, cercetării şi inovării în urma propunerii Comisiei de analiză a contestaţiilor.
Potrivit art. 61 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, în cazul concursurilor organizate pentru ocuparea posturilor de conferenţiar universitar sau de profesor universitar, dosarul de concurs, împreună cu raportul comisiei şi cu documentele însoţitoare, se înaintează Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, care, pe baza analizei acestora, se pronunţă, prin vot nominal deschis, în termen de cel mult 90 de zile.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 61 alin. (7) din acelaşi act normativ, în urma ordinului emis de ministrul învăţământului, numirea pe postul de conferenţiar universitar, respectiv de profesor universitar, se va face prin Decizia rectorului, începând cu prima zi a semestrului următor celui în care a avut loc validarea concursului în senatul universitar.
Rezultă aşadar, din reglementările legale mai sus menţionate, că analiza activităţii didactice exprimată în lucrările ştiinţifice anexă la dosarul de concurs, prin raportare la sistemele de evaluare în vigoare, cade în competenţa comisiilor specializate pe domeniul în care candidatul, în speţă reclamanta a susţinut concursul. Aprecierea asupra valorii ştiinţifice a lucrărilor prezentate de candidat ca dovezi pentru îndeplinirea criteriilor de evaluare reprezintă, pe cale de consecinţă, atributul exclusiv al comisiei de specialitate din cadrul Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, iar un asemenea atribut, datorită naturii sale specifice, nu poate fi supus cenzurii instanţei de judecată.
Acest sistem de evaluare este strict de competenţa comisiei de specialitate şi instanţa de judecată nu se poate institui acestei comisii, făcând propriile aprecieri asupra dosarului de concurs, care pentru a fi admis trebuie să îndeplinească condiţii minime de promovare, unele cu trimitere la activitatea ştiinţifică desfăşurată de candidat. Astfel că sub acest aspect nu prezintă relevanţă faptul că prima instanţă a analizat cauza sub aspectul îndeplinirii criteriului 2 de evaluare, apreciind în mod corect că nu se mai impune în context şi verificarea criteriului 3 privind contribuţia ştiinţifică, aceste criterii de evaluare stabilite prin ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 5099/2006 completat cu ordinul nr. 3548 respectiv nr. 356/2006, sunt minime şi trebuie îndeplinite cumulativ.
Or, dacă recurenta-reclamantă nu a primit avizul favorabil din partea C.N.A.T.D.C.U., în baza propunerilor comisiilor de specialitate, a referatelor comisiilor de analiză a contestaţiilor, deoarece comisiile de specialitate au constatat că nu sunt îndeplinite criteriile ştiinţifice necesare pentru confirmarea titlului didactic de conferenţiar universitar, intimatul-pârât Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului nu putea să emită un Ordin prin care să confirme titlul didactic de conferenţiar universitar recurentei-reclamante.
Aşadar, întrucât nu s-au constatat încălcări ale legii în ceea ce priveşte procedura de urmat în vederea obţinerii titlului de conferenţiar universitar de către reclamantă ordinul emis de neconfirmare a titlului didactic solicitat este legal şi urmează a fi menţinut.
2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru toate considerentele expuse la pct. II.1, în temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ. şi al art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de faţă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.(S.)I.C.E. împotriva sentinţei nr. 424 din 6 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3956/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3980/2010. Contencios → |
|---|
