ICCJ. Decizia nr. 3954/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3954/2010
Dosar nr. 444/42/2010
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa nr. 153 din 10 iunie 2010, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Timiş, secţia comercială şi de contencios administrativ, competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC C.C.F.C.C.C. SA Prahova, în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Timişoara, având ca obiect cererea de emitere a unei somaţii de plată, prin care pârâta să fie obligată la plata sumei de 339.545,57 lei, reprezentând contravaloare lucrări realizate în temeiul unui contract de achiziţie publică - execuţie lucrări.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 5 alin. (3) şi (4) din OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale şi art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 privind achiziţiile publice, faţă de care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs reclamanta, solicitând modificarea acesteia, în sensul trimiterii cauzei la Curtea de Apel Bucureşti, competentă, în opinia recurentei, să soluţioneze pricina, în conformitate cu dispoziţiile art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Prima instanţă a fost investită cu soluţionarea unei cereri având ca obiect obligarea C.N.A.D.N.R. - D.R.D.P. Timişoara, în calitate de achizitor, la plata sumei de 339.545,57 lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţie efectuate de reclamanta SC C.C.F.C.C.C. SA Prahova în temeiul contractului de execuţie de lucrări nr. 111/471 din 05 martie 2008, încheiat de părţi, având ca obiect executarea lucrării "consolidarea DN 57 Km 137+500-152+1050".
Or, potrivit art. 286 alin. (1) din OUG nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de servicii, cu modificările şi completările aduse ulterior, până la data pronunţării sentinţei recurate, „Procesele şi cererile privind actele autorităţilor contractante, acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, cu excepţia litigiilor privind procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări aferente infrastructurii de transport de interes naţional, care se soluţionează în primă instanţă de către Curtea de Apel Bucureşti".
Cum obiectul cererii de chemare în judecată vizează etapa executării unui contract de achiziţii publice iar nu procedurile de atribuire de servicii şi/sau lucrări, în raport cu dispoziţiile legale citate, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa materială şi teritorială de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, respectiv Tribunalului Timiş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, aşa cum corect a apreciat şi prima instanţă de judecată.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.C.F.C.C.C. SA Prahova împotriva sentinţei nr. 153 din 10 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3951/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3963/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
