ICCJ. Decizia nr. 3946/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3946/2010
Dosar nr.1156/59/200.
Şedinţa publică din 29 septembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 452 din 22 decembrie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul M.D., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale, şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 250 din 12 octombrie 2009, emis de conducătorul autorităţii pârâte, prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcţia de director coordonator la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Timiş.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că, în speţă, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs pârâta, în temeiul dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.
Obiectul cererii formulate de reclamant în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004 îl constituie suspendarea executării Ordinului nr. 250 din 12 octombrie 2009, emis de conducătorul autorităţii pârâte, prin care s-a dispus revocarea reclamantului din funcţia de director coordonator la Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Timiş, în care fusese numit în baza OUG nr. 37/2009.
Suspendarea actelor administrative reprezintă o situaţie de excepţie şi ea se poate dispune numai dacă, pe lângă condiţia formulării plângerii prealabile, sunt îndeplinite, cumulativ, şi celelalte două condiţii prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, respectiv cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Legea contenciosului administrativ a definit „cazul bine justificat", în art. 2 alin. (1) lit. t), ca fiind „împrejurările legate de starea de fapt care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ".
Referitor la această condiţie, este relevant că OUG nr. 105/2009, act normativ în baza căruia a fost emis actul a cărui suspendare a executării se solicită, a fost declarată neconstituţională dar şi OUG nr. 37/2009, act normativ în baza căruia a fost numit reclamantul în funcţia publică şi încheiat contractul de management, a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1257 din 7 octombrie 2009.
In privinţa efectelor declarării ca neconstituţionale a acestor acte normative, trebuie amintite considerentele Deciziei nr. 414/2010 a Curţii Constituţionale, decizie prin care s-au declarat neconstituţionale şi unele modificări ale Legii nr. 188/1999 şi unde s-a precizat că „lipsirea de temei constituţional a actelor normative primare are ca efect încetarea de drept a actelor subsecvente emise în temeiul acestora (contracte de management, actele administrative date în aplicarea celor două ordonanţe de urgenţă)".
Condiţia „pagubei iminente" este definită de Legea contenciosului administrativ, în art. 2 alin. (1) lit. ş), ca fiind prejudiciul material, viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public.
Pentru a se considera îndeplinită această condiţie, nu se poate aprecia că măsura eliberării din funcţia de conducere, prin ea însăşi, duce la producerea unei pagube iminente.
Sub acest aspect, al consecinţelor pe plan material, reclamantul nu a prezentat dovezi, rezumându-se să facă referire la drepturile salariale şi cele adiacente de care ar fi lipsit, însă această problemă va putea fi analizată în cadrul fondului litigiului, în cazul în care acţiunea în anulare a actului contestat va fi admisă.
Faţă de considerentele arătate, constatându-se că nu s-a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în baza art. 312 C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va fi admis recursul şi va fi modificată sentinţa atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale împotriva sentinţei nr.452 din 22 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată şi respinge, ca nefondată, cererea de suspendare a executării Ordinului nr.250 din 12 octombrie 2009, emis de pârâta Agenţia Naţională pentru Prestaţii Sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 septembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3933/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3951/2010. Contencios → |
|---|
