ICCJ. Decizia nr. 4059/2010. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4059/2010
Dosar nr. 1242/36/2009
Şedinţa publică de la 1 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă
Prin cererea înregistrată sub nr. 1242/36 din 11 septembrie 2009 la Curtea de Apel Constanţa, reclamanta SC B. SA, în contradictoriu cu pârâtul Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa - SAF - AIF, Serviciul Inspecţie Fiscală nr. 3, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:
- anularea Deciziei nr. 8 din 17 august 2009 emisă de pârâtă, prin care s-a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de reclamantă împotriva Dispoziţiei nr. 3425 din 22 iunie 2009 privind măsurile stabilite de organele de inspecţie fiscală, ca urmare a inspecţiei desfăşurate în cadrul AFPCM Constanţa cu privire la societatea reclamantă şi în urma căreia s-a întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. 1 din 22 iunie 2009;
- revocarea parţială a deciziei contestate, respectiv măsura 2.2. întrucât în mod eronat stabileşte în sarcina sa obligaţia înregistrării în evidenţele fiscale a sumei de 3.676.725 RON datorată de SC B. SA conform planului de reorganizare, debit stins prin distribuirea în contul creanţei a bunurilor menţionate în planul menţionat;
- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În fapt, se arată de reclamantă că în urma inspecţiei fiscale generale desfăşurată de Direcţia Generală a Finanţelor Publice - SAF - AIF Constanţa asupra evidenţelor contabile ale societăţii, s-au întocmit Raportul de inspecţie fiscală nr. 1 din 22 iunie 2009 şi Dispoziţia de măsuri nr. 3425 din 22 iunie 2009, conţinând măsurile stabilite în sarcina sa în temeiul raportului de inspecţie fiscală menţionat.
Astfel, s-a dispus măsura obligării SC B. SA la înregistrarea în evidenţele contabile a sumei de 3.676.725 RON (datorată de societate către Agenţia Naţională de Administrare Fiscală bugetului de stat conform planului de reorganizare judiciară), apreciindu-se că în mod eronat a fost compensată suma prin redistribuirea în contul acestei creanţe a unor ansambluri de bunuri mobile şi imobile enumerate în planul de reorganizare.
Se reţine, în motivarea acestei măsuri, prin Dispoziţia contestată, că operaţiunea de compensare nu a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 82/1991, conform cărora orice operaţiune economico-financiară efectuată se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă la baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ.
Împotriva acestei măsuri a formulat contestaţie în temeiul art. 205 şi urm. C. proc. fisc. şi ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. Contestaţia a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 8 din 17 august 2009, prin care a fost menţinută integral soluţia şi motivarea din Dispoziţia de măsuri nr. 3425 din 22 iunie 2009.
În opinia reclamantei, Decizia nr. 8 din 17 august 2009, Raportul de inspecţie fiscală şi Dispoziţia de măsuri nr. 3425 din 22 iunie 2009 nu reflectă situaţia de fapt şi de drept reală cu privire la modalitatea de înregistrare a operaţiunii contabile sus descrise în evidenţele societăţii.
Dimpotrivă, înregistrarea operaţiunii de compensare a sumei de 3.676.725 RON cu valoarea bunurilor prevăzute în Planul de Reorganizare al SC B. SA este corectă, respectând prevederile planului conformat irevocabil de judecătorul sindic prin Sentinţa civilă nr. 139 din 13 septembrie 2009 şi prevederile Legii nr. 85/2006.
SC B. SA se află în procedura de reorganizare judiciară prevăzută de Legea nr. 85/2006 a insolvenţei, făcând obiectul Dosarului nr. 66/C/2006 al Tribunalului Buzău, în baza unui Plan confirmat de judecătorul sindic prin Sentinţa civilă nr. 139 din 13 septembrie 2006, definitivă.
În cuprinsul planului, se prevede defavorizarea anumitor categorii de creanţe printre care şi categoria creanţelor bugetare, după cum se prevede în secţiunea a IV.2 „creanţe defavorizate";.
Astfel, valoarea creanţei cu care creditoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău s-a înscris la masa creditorilor societăţii a fost redusă la suma de 3.676.725 RON.
În plus, în temeiul art. 92 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 85/2006 prin Planul de reorganizare s-a prevăzut, ca modalitate de plată, distribuire, în contul creanţei admise pentru creditoarea Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău a unor bunuri din bunurile proprietatea SC B. SA, respectiv bunuri mobile şi imobile ce alcătuiesc D.B., D.V., a bunurilor din cadrul C.V.G. şi a cantităţii de 171.573 litri băuturi alcoolice.
De asemenea, s-a prevăzut că, creanţa cu care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău a fost admisă în grafic urmează a fi stinsă până la finele primului semestru al anului 2007, în modalitatea sus arătată.
Consideră reclamanta că se află în prezenţa unei distribuiri în contul creanţei a unor bunuri - forma de stingere a obligaţiilor debitoarei către unul din creditorii săi, propusă prin Plan în condiţiile art. 92 alin. (5) lit. e) din lege, de către SC B. SA şi acceptată de creditori prin votul exprimat expres în şedinţa publică de judecată din 19 iunie 2007 şi în şedinţa Adunării creditorilor din data de 19 iulie 2006.
În fiecare din cele două şedinţe de votare, creditoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi-a exprimat acordul cu Planul de reorganizare, votând în favoarea admiterii Planului în cuprinsul căruia se prevede modalitatea de plată menţionată.
Ulterioare, creditoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău nu a înţeles să procedeze la preluarea bunurilor care sunt prevăzute prin plan a fi distribuite în contul creanţei sale exigibile în sumă de 3.676.528 RON, refuzând să primească plata de la debitoarea SC B. SA.
În faţa acestei conduite de refuz nejustificat al creditoarei de a primi de la reclamantă plata la care era obligată prin planul de reorganizare până cel târziu la sfârşitul primului semestru al anului 2007, fiind nevoită, în temeiul dispoziţiilor art. 1114 - 1121 C. civ., art. 586 - 590 C. proc. civ., art. 102 alin. (1) şi 103 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 a insolvenţei, să comunice creditoarei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, prin intermediul executorului judecătoresc, oferta sa reală, prin care a invitat-o la sediul societăţii, în vederea predării-primirii bunurilor şi a titlurilor de proprietate asupra acestor bunuri prevăzute în Planul de reorganizare confirmat, în contul creanţei în sumă de 3.676.528 RON pe care o deţine împotriva averii debitoarei.
Întrucât creditoarea nu s-a prezentat la niciuna din convocările şi ofertele sale, în continuare a fost nevoită să treacă la consemnaţiunea acestor bunuri la dispoziţia creditoarei, conform Declaraţiei autentificate sub nr. 1.163 din 29 iunie 2007 la B.N.P. E.N. şi Procesului-verbal din data de 29 iunie 2007 încheiat de B.E.J. P.A.
Astfel, prin procedura de ofertă reală şi consemnaţiune a bunurilor enumerate prin Planul de reorganizare confirmat în mod definitiv şi irevocabil, a efectuat plata la care era obligată către creditoarea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău, în contul creanţei acesteia în sumă de 3.676.725 RON.
În atare situaţie, apreciază reclamanta că a reflectat în mod corect în evidenţele sale contabile această operaţiune de plată/stingere a datoriei de 3.676.725 RON, prin distribuirea în contul sumei a bunurilor prevăzute în Planul de reorganizare.
Confirmarea planului de reorganizare pentru SC B. SA în condiţiile legii speciale a insolvenţei, prin Sentinţa civilă nr. 139 din 13 septembrie 2006 rămasă definitivă, are efectele arătate în mod expres şi imperativ de art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, preluat în art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2006.
În aceste condiţii, menţinerea măsurii contestate de reclamantă prin prezenta ar avea drept efect încălcarea caracterului definitiv şi autoritatea de lucru judecat ale Sentinţei civile nr. 44 din 20 februarie 2006 prin care s-a deschis procedura insolvenţei împotriva reclamantei, stabilind şi termenele de înregistrare a declaraţiilor de creanţă ale creditorilor SC B. SA precum şi a Sentinţei nr. 139 din 13 septembrie 2006 prin care judecătorul sindic a confirmat planul de reorganizare al SC B. SA. Astfel, prin menţinerea măsurii contestate, s-ar ajunge practic la modificarea conţinutului unui Plan de reorganizare în condiţiile în care Planul fusese anterior confirmat în mod definitiv de judecătorul sindic, soluţie intrată deci în puterea lucrului judecat.
În opinia reclamantei, s-ar încălca principiile fundamentale de drept potrivit cărora legea consacră în mod limitativ excepţiile, iar unde legea nu distinge, nu se poate „introduce"; o excepţie nouă.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 218 alin. (2) C. proc. fisc. şi art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
În dovedire reclamanta a depus la dosar înscrisuri.
Întâmpinarea
Pârâta legal citată a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei formulată de reclamanta SC B. SA şi menţinerea ca temeinice şi legale a Deciziei nr. 8 din 17 august 2009 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 1 din 22 iunie 2009.
Se arată de pârâtă, că prin măsura 2.1 din Raportul de inspecţie fiscală nr. 1 din 22 iunie 2009, înregistrarea în evidenţa contabilă a societăţii a sumei de 3.676.725 RON, datorată conform planului de reorganizare juridică, sumă ce, în mod eronat, a fost compensată de agentul economic prin distribuirea în contul acestei creanţe deţinute de către Direcţia Generală a Finanţelor Publice Buzău a unor ansambluri de bunuri mobile şi imobile deoarece, până la data emiterii actelor administrative contestate, reclamanta nu a întocmit şi nu deţine documente justificative conform Legii nr. 82/1991.
Afirmaţia reclamantei referitoare la faptul că Planul de reorganizare reprezintă documentul justificativ de înregistrare în contabilitate nu poate fi primită deoarece Planul de reorganizare la această dată nu era realizat, nefiind pronunţată o hotărâre judecătorească în acest sens.
Nici Declaraţia autentificată sub nr. 1163 din 29 iunie 2007 la B.N.P. E.N. şi nici Procesul-verbal din 29 iunie 2007 încheiat la B.E.J. P.A., prin care reclamanta susţine că a consemnat plata la dispoziţia Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Buzău, nu pot fi considerate drept documente justificative de înregistrare în contabilitate deoarece aşa cum şi reclamanta recunoaşte nu au fost consemnate sume de bani şi ansambluri de bunuri ce nu pot fi consemnate. Mai mult pentru a scădea bunuri mobile sau imobile din patrimoniu unei societăţi comerciale deci şi din contabilitatea firmei este necesar emiterea de facturi fiscale iar în ceea ce priveşte bunurile imobile acestea nu pot ieşi din patrimoniul unei persoane fizice sau juridice decât prin act autentic fiind de notorietate faptul că orice alt act este lovit de nulitate absolută.
În şedinţa publică din 14 octombrie 2009, instanţa a dispus citarea reclamantei SC B. SA prin administrator judiciar F.F.I.C. I.P.U.R.L., care prin concluziile formulate a solicitat admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată de SC B. SA.
Prin Sentinţa nr. 585/A din 25 noiembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa a admis acţiunea formulată de reclamanta - SC B. SA, prin Administrator Judiciar F.F.I.C. I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâtul - Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa - SAF - AIF. Serviciul Inspecţie Fiscală nr. 3 a anulat Decizia nr. 8 din 17 august 2009 emisă de pârâtă; a admis contestaţia formulată de reclamantă şi dispune anularea în parte a Dispoziţiei nr. 3425 din 22 iunie 2009 referitor la măsura 2.1 de înregistrare în evidenţa contabilă a societăţii a sumei de 3.676.725 RON.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin Sentinţa nr. 139 din 13 septembrie 2006, Tribunalul Buzău a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea SC B. SA, potrivit căruia creanţa fiscală în valoare de 3.676.528 RON se achită prin preluarea activelor V., B., G. şi a 171.573 litri de băuturi alcoolice, creditoarea fiind de acord cu această modalitate de execuţie.
S-a mai avut în vedere că nelegal s-a dispus reînscrierea creanţei în evidenţa reclamantei, deoarece obligaţia de plată a acestei sume s-a stins, luând naştere obligaţia de predare a bunurilor mobile şi imobile.
Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa - SAF - AIF Serviciul Inspecţie Fiscală nr. 3.
În motivele de recurs, s-a arătat că potrivit art. 114 C. proc. fisc., stingerea obligaţiilor fiscale se poate face prin plată sau compensare, şi nu prin novaţie aşa cum a reţinut prima instanţă.
S-a mai susţinut că planul de reorganizare nu a fost realizat nefiind pronunţată o hotărâre în acest sens.
Înalta Curte, analizând motivele de recurs, legislaţia aplicabilă şi situaţia de fapt, constată că motivele de recurs sunt nefondate, conform explicaţiilor ce se vor face în continuare.
Prin Sentinţa nr. 44 din 20 februarie 2006, Curtea de Apel Constanţa a admis cererea de reorganizare formulată de creditorul B.P. şi a dispus deschiderea procedurii de reorganizare şi faliment a debitoarei SC B. SA Buzău.
Ulterior, în baza art. 101 din Legea nr. 64/1995, Tribunalul Buzău, prin Sentinţa nr. 139 din 13 septembrie 2006 a confirmat planul de reorganizare propus de debitoarea SC B. SA, admis prin Încheierea din 19 iunie 2006 şi votat în Adunarea creditorilor din 19 iulie 2006.
Din analiza planului de reorganizare, se constată că în categoria creditorilor bugetari figurează Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili cu suma de 3.676.528 RON cu menţiunea că în semestrul I 2007, în contul creanţei, se distribuie activele V., B., G. şi 171.573 litri de băuturi alcoolice.
Procedura reorganizării judiciare şi a falimentului a demarat în anul 2005 sub reglementarea Legii nr. 64/1995, deschiderea procedurii fiind făcută prin Încheierea din 20 februarie 2006.
Potrivit art. 92 alin. (5) din Legea nr. 64/1995 planul a cuprins distribuirea de bunuri din averea debitorului către creditorul bugetar Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în contul creanţei pe care acesta o avea faţă de debitor.
Prin confirmarea planului de către judecătorul sindic, prin Sentinţa nr. 139/2006, planul a intrat în vigoare, aşa cum se dispune în art. 101 alin. (1) din Legea nr. 64/1995, activitatea debitorului fiind reorganizată corespunzător.
Trebuie precizat că, după rămânerea irevocabilă a hotărârii de confirmare a planului de reorganizare, nu se mai poate reveni asupra acestuia, pentru că planul are caracter execuţional.
Procedura falimentului este o procedură concursuală, iar prin reînscrierea creanţei s-ar ajunge la situaţia negării efectelor unei sentinţe judecătoreşti irevocabile, şi implicit la fraudarea intereselor celorlalţi creditori.
Rezultă din probele dosarului, analizate mai sus, că motivul de recurs conform căruia nu s-a realizat planul, nefiind pronunţată o hotărâre în acest sens, este nefondat.
Referitor la motivul de recurs privind modul de stingere a creanţelor fiscale reglementat în C. proc. fisc., Înalta Curte precizează că procedura invocată se aplică în alte situaţii decât cele care au ca obiect procedura reorganizării judiciare şi a falimentului.
În cadrul acestei ultime proceduri sunt aplicabile prevederile legii speciale, respectiv art. 92 din Legea nr. 64/1995 privind planul de reorganizare, lege în vigoare la data deschiderii procedurii.
În considerarea acestor prevederi legale, se constată că soluţia dispusă prin Dispoziţia nr. 3425 din 22 iunie 2009 se situează în afara reglementărilor legale.
În cadrul acestui plan, potrivit art. 92 alin. (5) lit. e) din Legea nr. 64/1995 se pot lichida, în vederea stingerii creanţelor, bunurile din averea debitorului sau pot fi distribuite către creditori în contul creanţelor, fără ca legiuitorul să distingă între diferitele categorii de creditori.
Având în vedere considerentele prezentei decizii, Înalta Curte, în baza art. 312 C. proc. civ., recursul se va respinge, sentinţa fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa - SAF - AIF Serviciul Inspecţie Fiscală nr. 3, împotriva Sentinţei civile nr. 585/CA din 25 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4058/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4060/2010. Contencios. Alte cereri.... → |
|---|
