ICCJ. Decizia nr. 379/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 379/2010
Dosar nr. 730/36/2009
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ la data de 8 mai 2009, reclamantul C.F. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, să se dispună anularea hotărârii nr. 31858 din 14 mai 2009, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că i s-a respins cererea de acordare a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 sub motivaţia că nu a făcut dovada că a făcut obiectul schimbului de populaţie prevăzut de Tratatul româno-bulgar încheiat la Craiova în 1940.
Menţionează că s-a născut în localitatea Nuntaşi, judeţul Constanţa la 18 noiembrie 1940, după strămutarea părinţilor săi în baza tratatului menţionat şi se consideră îndreptăţit să beneficieze de drepturile acordate persoanelor strămutate în condiţiile arătate.
Prin sentinţa civilă nr. 275/CA din 6 iulie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului C.F., a anulat hotărârea nr. 31858 din 14 mai 2009 emisă de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, constatând calitatea reclamantului de beneficiar al Legii nr. 189/ 2000, cu consecinţa acordării drepturilor prevăzute de aceasta, începând cu 1 august 2007.
Totodată, prin aceeaşi sentinţă, pârâta a fost obligată la plata a 197,5 lei către reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză, rezultă că reclamantul a făcut dovada că s-a născut pe teritoriul României, după strămutarea din Bulgaria a părinţilor săi, P. şi M.C., în baza Tratatului româno-bulgar de la Craiova şi că a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii ca şi aceştia.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Constanţa a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că reclamantul nu poate beneficia de calitatea de persoană strămutată potrivit Legii nr. 189/2000, deoarece s-a născut după data strămutării părinţilor, nefiind născut la data strămutării acestora.
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate, în raport cu prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., ale OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În esenţă, criticile recurentei-pârâte vizează acordarea beneficiului OG nr. 105/1999 persoanelor născute în localitatea în care părinţii lor au fost strămutaţi în urma Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940.
Potrivit art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare: „Beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice", fiind „refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate".
Potrivit art. 2 din Normele de aplicare a OG nr. 105/1999, aprobate prin HG nr. 127/2002: „Prin persoană care a fost strămutată în altă localitate, în sensul OG nr. 105/1999, aprobată şi modificată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate, s-au refugiat, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral".
În cauză, este necontestat faptul că familia intimatului-reclamant a făcut, în anul 1940, obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că reclamantul C.F. s-a născut la data de 18 noiembrie 1940, în România, localitatea Nuntaşi, unde fuseseră strămutaţi părinţii săi, provenind din Bulgaria, comuna Aliciu Mare, judeţul Caliacra.
Instanţa de fond a realizat o corectă interpretare teleologică a prevederilor art. 1 din OG nr. 105/1999, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Normelor aprobate prin HG nr. 127/2002.
Pe cale de consecinţă, în mod corect şi în acord cu practica unitară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, instanţa de fond a reţinut că prejudiciile suferite de părinţi urmare strămutării sunt suportate şi de către copiii lor minori, ceea ce justifică similitudinea de regim juridic aplicabil.
Interpretarea pe care instanţa de fond a dat-o dispoziţiilor OG nr. 105/ 1999 cu modificările şi completările ulterioare, este în acord şi cu aspectele reţinute de Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 558 din 25 octombrie 2005, în sensul că „toate persoanele aflate în aceeaşi situaţie beneficiază de aceleaşi drepturi. Stabilirea faptului dacă o persoană sau alta se încadrează ori nu în vreuna dintre măsurile de persecuţie prevăzute în ipoteza normei juridice reprezintă o problemă de aplicare a legii, de competenţa exclusivă a instanţei judecătoreşti".
În consecinţă, pe baza probatoriului administrat, Curtea de apel, a reţinut corect că familia reclamantului a făcut obiectul schimbului de populaţie în baza Tratatului între România şi Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 şi că, fiind născut în localitatea de strămutare a familiei sale, reclamantul se încadrează în prevederile art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 cu modificările şi completările ulterioare şi beneficiază de prevederile ordonanţei pentru perioada cuprinsă între data naşterii şi data limită prevăzută de lege, respectiv 6 martie 1945, începând cu luna următoare celei în care a depus la Casa judeţeană de pensii cererea de acordare a drepturilor.
Faţă de cele arătate, Curtea constată că sentinţa civilă atacată este legală şi temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 275/CA din 6 iulie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 378/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 392/2010. Contencios → |
|---|
