ICCJ. Decizia nr. 4116/2010. Contencios. Anulare decizie Uniunea Naţionala a Barourilor din România. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4116/2010
Dosar nr. 518/64/2009
Şedinţa publică de la 6 octombrie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de curtea de apel ce formează obiectul recursului
Prin sentinţa nr. 171/R din 16 decembrie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamantul M.B. în contradictoriu cu pârâţii U.N.B.R. şi BAROUL SIBIU, având ca obiect anularea Deciziei nr. 192 din 22 decembrie 2008 emisă de Baroul Sibiu şi a Deciziei nr. 563 din 1 iulie 2009 emisă de U.N.B.R. şi obligarea pârâtelor să emită o decizie pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen şi înscrierea pe tabloul avocaţilor definitivi.
Pentru a se pronunţa astfel, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele.
Prin Decizia nr. 192 din 22 decembrie 2008 Baroul Sibiu a respins cererea reclamantului pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen pentru neîndeplinirea condiţiei de vechime în funcţia de consilier juridic sau jurisconsult. Astfel, din raportul întocmit de avocatul P.R. rezulta că reclamantul are o vechime de 8 ani şi 3 luni în funcţia de consilier juridic. Această decizie a fost menţinută prin respingerea contestaţiei de către Consiliul Uniunii Naţionale a Barourilor din România prin Decizia nr. 563 din 1 iulie 2009.
Instanţa de fond a constatat că în mod corect la calcularea vechimii necesare împlinirii perioadei de 10 ani prevăzută de art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 au fost avute în vedere doar perioadele în care reclamantul a îndeplinit funcţia de consilier juridic, jurisconsult şi magistrat consultant.
Susţinerile reclamantului potrivit cărora la calcularea perioadei de 10 ani vechime în funcţia de consilier juridic sau jurisconsult se impune a fi avute în vedere şi perioadele în care acesta a îndeplinit funcţii de conducere sau a desfăşurat activităţi de cadru didactic asociat la diferite instituţii de învăţământ superior au fost considerate, de judecătorul fondului, ca fiind neîntemeiate, prin raportare la dispoziţiile art. 16 alin. (2) lit. b) care prevăd expres şi limitativ funcţiile ce trebuiesc luate în calcul, respective judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult.
Apreciază instanţa de fond că funcţiile de conducere ocupate de reclamant nu pot fi asimilate sau echivalate celor prevăzute expres şi limitative de lege întrucât acest fapt ar conduce la adăugarea la lege respective cu crearea unei lex terţia.
Se mai reţine în considerentele hotărârii recurate că art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51-1995 prevede posibilitatea primirii în profesia de avocat cu scutire de examen, iar nu dreptul de a intra în această profesie cu scutire de examen.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei nr. 171/R din 16 decembrie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs M.B., invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că instanţa a interpretat în mod greşit probele administrate în cauză şi a pronunţat hotărârea recurată cu interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
În dezvoltarea motivelor de recurs invocate recurentul-pârât a susţinut, în esenţă următoarele:
Hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii deoarece:
- nu este luată în considerare perioada 01 iunie 1993 - 01 iunie 1994 în care a îndeplinit funcţia de şef Birou Afaceri Patrimoniale din cadrul Serviciului Contencios, deşi în perioada respectivă, delegat fiind într-o funcţie de conducere şi-a păstrat funcţia de bază, respectiv, cea de consilier juridic şi a îndeplinit atribuţii specifice acestei funcţii, fapt ce contravine legiSIaţiei muncii, Decretului nr. 546/1972 şi Legii nr. 51/1995.
- este luată în considerare perioada 01 iulie 2004 - 30 septembrie 2004 în care a îndeplinit funcţia de magistrat consultant în cadrul Tribunalului Braşov, deşi această funcţie nu este specificată la art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, ceea ce conduce la concluzia că instanţa de fond procedând astfel a adăugat la lege, ceea ce nu este permis.
Hotărârea recurată are la bază o apreciere selectivă a probelor existente la dosar în condiţiile în care din considerentele hotărârii rezultă că judecătorul fondului face referire doar la raportul întocmit de avocatul P.R. din cadrul Baroului Sibiu, dar nu face nici o referire la raportul întocmit de avocatul G.T. din cadrul Baroului Braşov întocmit în anul 2001 şi în care i se reţine, în baza art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, o vechime în profesie de 9 ani şi 5 luni.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., şi ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor şi de probele administrate în faţa instanţei de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi completările ulterioare „la cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen cel care până la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcţia de judecător, procuror, notar public, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puţin 10 ani.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4110/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4120/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
