ICCJ. Decizia nr. 4120/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4120/2010
Dosar nr. 390/64/2010
Şedinţa publică din 6 octombrie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de curtea de apel ce formează obiectul recursului
Prin sentinţa nr. 109/R din 01 iunie 2010, Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate şi în consecinţă a respins, ca inadmisibilă, excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 038 din 15 iulie 1993, emis de Ministerul Industriilor, formulată de reclamanta B.A. în contradictoriu cu pârâţii SC T.O. SA, SC C. SA, SC C.V.L. SA, SC V.T.C. SA, COMISIA JUDEŢEANĂ PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE A JUDEŢULUI CONSTANŢA, CONSILIUL JUDEŢEAN COVASNA, MINISTERUL AGRICULTURII ŞI DEZVOLTĂRII RURALE, COMISIA LOCALĂ PENTRU RECONSTITUIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SFÂNTUL GHEORGHE, K.E., K.S., K.Z., MUNICIPIUL SFÂNTUL GHEORGHE PRIN PRIMAR, PAROHIA ROMÂNO-CATOLICĂ DIN SFÂNTUL GHEORGHE, SC A. SRL, SC B.G.G. SA PRIN LICHIDATOR E.R.C. ROMÂNIA SRL PRIN SC E.C.G.T.L. IPURL, SC BI TURNU SRL, SC K. SRL, SC L.D. SRL, SC M. SRL, SC M.C.C. SRL şi SC R.A.C.C. SRL.
Pentru a se pronunţa astfel Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Obiect al excepţiei de nelegalitate îl reprezintă un certificat de atestare a dreptului de proprietate, respectiv un act administrativ unilateral individual, emis la data de 15 iulie 1993, aşadar, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 554/2004.
Chiar dacă, potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, „legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie", în soluţionarea excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la un astfel de act administrativ emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, se constată că dispoziţiile legale mai sus menţionate, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 262/2007, permit cenzurarea fără limită în timp, pe calea incidentală a excepţiei de nelegalitate, a actelor administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior apariţiei legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, şi, astfel, contravin unor principii fundamentale convenţionale şi comunitare a căror respectare asigură exerciţiul real al drepturilor fundamentale ale omului, şi anume dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, principiul securităţii juridice prevăzut de art. 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
2. Cererea de recur.
Împotriva sentinţei nr. 109/F din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs B.A., care a solicitat casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
În motivarea căii de atac promovate recurenta-pârâtă a susţinut, în esenţă, următoarele:
Excepţia de nelegalitate a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 00338 emis la data de 15 iulie 1993 de Ministerul Industriilor vizează un act administrativ individual emis anterior anului 2005, însă în actuala reglementare, procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 se aplică şi actelor administrative adoptate sau emise anterior intrării în vigoare a respectivei legi.
Susţine recurenta-reclamantă că deşi Curtea Constituţională, în mod constant a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, în mod greşit instanţa de fond a înlăturat acest text de lege, în baza art. 6 din Convenţia europeană a Drepturilor Omului şi art. 47 din Carte Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, prin prisma înfrângerii dreptului la un proces echitabil şi respectiv atingerii aduse principiului securităţii juridice.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., şi ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente.
Având în vedere că obiectul excepţiei de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, îl reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 00338 emis de Ministerul Industriilor la data de 15 iulie 1993, deci anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004, Înalta Curte reaminteşte jurisprudenţa sa constantă în sensul inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată cu privire la actele administrative unilaterale cu caracter individual adoptate sau emise anterior intrării în vigoare a Legii contenciosului administrativ, nr. 554/2004.
Soluţia este justificată de interpretarea sistematică şi istorico-teleologică a art. 4 alin. (1) din LCA, iar acceptarea tezei contrare ar conduce la încălcarea principiului stabilităţii raporturilor juridice, consacrat de jurisprudenţa Curţii-EDO, care impune stabilirea unei limite temporale în interiorul căreia să poată fi examinată legalitatea unui act administrativ individual, pentru proteguirea unor drepturi câştigate.
Prin urmare, în mod corect judecătorul fondului, ca prim judecător convenţional şi comunitar, în aplicarea art. 20 alin. (2) şi art. 148 alin. (2) din Constituţia României, prin raportarela Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi la Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, precum şi la jurisprudenţa Curţii-EDO, şi a Curţii de Justiţie de la Luxemburg, a înlăturat aplicarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) LSC, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007, şi ale art. II alin. (2) teza finală din Legea nr. 262/2007, cu privire la actul administrativ unilateral cu caracter individual, emis anterior intrării în vigoare a Legii nr. 544/2004, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. 00338 din 15 iulie 1993, emis de Ministerul Industriilor, a cărui legalitate a fost contestată pe calea excepţiei de nelegalitate.
Faptul că printr-o jurisprudenţă constantă instanţa de contencios constituţional a reţinut că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din LCA, aşa cum a fost modificat prin Legea nr. 262/2007 sunt constituţionale , prin raportare la prevederile art. 1 alin. (5), art. 15 alin. (2), art. 16 alin. (1), art. 20 alin. (2), art. 21, art. 23 şi art. 44 din Constituţia României, republicată nu împiedică judecătorul naţional să se pronunţe cu privire la compatibilitatea şi concordanţa respectivei norme din dreptul intern cu reglementările şi jurisprudenţa convenţională şi comunitară.
Toate considerentele expuse, converg către concluzia că soluţia de respingere, ca inadmisibilă, a excepţiei de nelegalitate invocate de recurenta-reclamantă, pronunţată de instanţa de fond este temeinică şi legală,motiv pentru care recursul va fi respins, ca nefondat, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
Totodată, având în vedere cererea intimatei-pârâte SC T.O. SA, în temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recurenta-reclamantă va fi obligată la plata către aceasta a sumei de 4250 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, stabilite în baza înscrisurilor depuse, în acest sens, la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta B.A. împotriva sentinţei nr. 109/F din 1 iunie 2010 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Obligă recurenta la plata către intimata SC T.O. SA Covasna a sumei de 4250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4116/2010. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 4142/2010. Contencios → |
|---|
