ICCJ. Decizia nr. 4216/2010. Contencios. Reexaminare taxe de timbru. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4216/2010
Dosar nr. 484/44/2010
Şedinţa publică din 8 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin încheierea de şedinţă de la data de 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru stabilită în Dosarul nr. 120/44/2010.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa investită cu soluţionarea cererii de reexaminare a taxei judiciare a reţinut că petentul L.G. a considerat că nu datorează taxă judiciară, constând în taxă de timbru şi timbru judiciar, întrucât acţiunea ce face obiectul Dosarului nr. 120/44/2010 al Curţii de Apel Galaţi este scutită de plata taxelor judiciare, în conformitate cu prevederile art. 15 lit. m) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Instanţa de reexaminare a taxei judiciare a constatat că, în Dosarul nr. 120/44/2010 al Curţii de Apel Galaţi, a fost stabilită în sarcina contestatorului L.G. obligaţia satisfacerii taxei de timbru de 39 RON şi a timbrului judiciar în valoare de 0,30 RON, având în vedere obiectul cauzei deduse judecăţii, respectiv pretenţii, acţiune formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei.
Instanţa a reţinut că prin încheierile de şedinţă din data de 12 februarie 2010 şi 6 aprilie 2010 pronunţate în Dosarele nr. 198/44/2010 şi nr. 453/44/2010, Curtea a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare şi contestaţia împotriva taxei judicare de timbru, reţinând că, în cauza dedusă judecăţii în Dosarul nr. 120/44/2010, sunt incidente dispoziţiile art. 3 lit. m) pct. 3 din Legea nr. 146/1997, care prevăd faptul că cererile prin care se solicită repararea pagubei suferite se timbrează cu 10% din valoarea pretinsă, dar nu mai mult de 39 RON, iar prevederile art. 1 alin. (2) din OG nr. 32/1995 prevăd plata taxei de timbru.
Instanţa a constatat că cererea de faţă este inadmisibilă, văzând dezlegarea dată acestei cereri prin încheierea de la data de 12 februarie 2010.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs L.G., criticând hotărârea pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Recurentul a arătat că instanţa nu a motivat respingerea cererii de reexaminare şi a folosit expresii jignitoare la adresa completului de judecată, care a soluţionat cererea în discuţie.
De asemenea, a arătat că sentinţa atacată este lovită de nulitate în temeiul art. 105 şi art. 106 din C. proc. pen.
Înalta Curte sesizată cu cererea de faţă şi procedând la verificarea acesteia a constatat faptul că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
În conformitate cu dispoziţiile art. 125 alin. (3) şi art. 128 din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege, iar împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii.
C. proc. pen. reglementează în Titlul V- Capitolul I, recursul (art. 299-316), cale extraordinară de atac, iar în art. 299 se precizează ce hotărâri sunt supuse recursului.
Conform dispoziţiilor art. 299 alin. (1) din C. proc. pen. hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.
Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs a fost pronunţată într-o cerere de reexaminare, irevocabilă, conform dispoziţiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că cererea de faţă nu întruneşte cerinţele minime de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât procedând la verificarea hotărârii a rezultat că cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de dispoziţiile legale.
Înalta Curte, văzând actele şi lucrările dosarului, a constatat că hotărârea atacată cu recurs este irevocabilă, conform dispoziţiilor art. 377 alin. (2) pct. 5 din C. proc. pen., iar recursul este inadmisibil întrucât a fost formulat împotriva unei hotărâri care nu mai poate fi atacată cu recurs.
Înalta Curte a constatat că recurentul a nesocotit dispoziţiile art. 723 alin. (1) din C. proc. pen. , dispoziţii care prevăd expres faptul că drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credinţă şi potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege.
Astfel, cererea de recurs formulată de L.G. împotriva unei încheieri, prin care a fost soluţionată cererea de reexaminare a taxei judicare, este expresia exercitării abuzive a drepturilor procedurale, întrucât această cale de atac nu este prevăzută de lege împotriva încheierii de reexaminare.
Exercitarea cu bună-credinţă a drepturilor procesuale este expresia receptării exigenţelor din normele procesual civile, întrucât buna-credinţă nu este doar un simplu reper de interpretare, ci un principiu constituţional, care structurează domeniul raporturilor juridice, inclusiv substanţa acestora, constând în drepturile şi obligaţiile participanţilor la procesul civil.
Cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi, dispun prevederile art. 57 din Constituţia României.
Înalta Curte a constatat că recurentul a adresat cuvinte injurioase la adresa completului de judecată care a soluţionat cererea, fiind depăşită limita bunei-credinţe, având în vedere că manifestarea de exercitare a drepturilor subiective a fost făcută dincolo de limitele interne ale drepturilor protejate.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va aplica recurentului o amendă judiciară în cuantum de 500 RON, iar în temeiul art. 312 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de L.G. împotriva încheierii de şedinţă de la data de 16 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Aplică recurentului o amendă judiciară în cuantum de 500 RON în temeiul art. 1081 alin. (1) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen.
Cu drept de reexaminare în termen de 15 zile de la comunicare pentru amenda judiciară.
Irevocabilă în privinţa recursului.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4217/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4215/2010. Contencios → |
|---|
