ICCJ. Decizia nr. 422/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.422/2010
Dosar nr. 652/36/2009
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul B.A. a chemat în judecată C.J.P.C., solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâta să dispună anularea hotărârii din 6 mai 2009, prin care i s-a respins cererea de stabilire a calităţii de beneficiar a dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, cu consecinţa recunoaşterii acestei calităţi şi acordării drepturilor cuvenite.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că este fiul lui D.B. şi F.B., persoane ce au suferit persecuţii etnice ca urmare a strămutării efectuate din cauza schimbului de populaţie ce a avut loc în anul 1940, în baza Tratatului de la Craiova, dintre România şi Bulgaria, strămutaţi din comuna Vladimireşti, judeţul Caliacra.
A mai arătat că, deşi s-a născut la data de 14 februarie 1942 în localitatea Cobadin, judeţul Constanţa, întrucât legea nu condiţionează să se fi născut în momentul strămutării, hotărârea emisă de pârâtă este nelegală.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 215/ CA din 1 iunie 2009 a admis acţiunea formulată de reclamantul B.A., dispunând anularea hotărârii din 6 mai 2009 emisă de pârâtă şi constatând că reclamantul beneficiază de prevederile Legii nr. 189/2000.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în mod incontestabil reclamantul s-a născut ulterior refugierii părinţilor săi, însă, a suferit aceleaşi consecinţe nefavorabile şi prejudicii pe care le-a suferit familia sa, ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.J.P.C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că intimatul nu poate avea calitatea de persoană strămutată, întrucât în septembrie 1940, când a avut loc schimbul de populaţie între România şi Bulgaria, acesta nu era născut, neputându-se deci susţine că ar fi fost obligat să-şi schimbe domiciliul în altă localitate, din motive etnice.
Examinând cauza în raport cu toate criticile aduse soluţiei instanţei de fond, cu probele administrate şi apărările formulate precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 1 lit. c) din OG nr. 105/1999 astfel cum a fot modificată, beneficiază de prevederile prezentei ordonanţe persoana, cetatea român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii din motive etnice, după cum urmează:
- "c) a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate;" iar art. 2 din HG nr. 127/2002 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice explicitează ce se înţelege prin persoană strămutată în altă localitate, respectiv „persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să îşi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice. În această categorie se includ şi persoanele care au fost expulzate sau refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie ca urmare a unui tratat bilateral."
În cauză, este necontestat că intimatul-reclamant s-a născut „după strămutarea părinţilor săi" (14 februarie 1942). Or, această situaţie, astfel cum corect a reţinut şi instanţa de fond, a avut aceleaşi consecinţe datorate condiţiilor precare de viaţă ale familiei sale şi asupra intimatului - reclamant.
Într-adevăr, Înalta Curte constată, contrar celor susţinute de recurenta-pârâtă, că ceea ce prezintă relevanţă în soluţionarea cauzei este, pe de o parte, calitatea părinţilor intimatului-reclamant de persoane care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, iar, pe de altă parte, faptul că acesta s-a născut în perioada prevăzută de lege, (6 septembrie 1940 – 6 martie 1945) când atât părinţii cât şi copiii acestora au suferit ca urmare a strămutării.
Înalta Curte, constată astfel că atât soluţia instanţei de fond cât şi motivarea acesteia exprimă un mod corect, precis şi necontradictoriu de stabilire a situaţiei de fapt şi de înţelegere a legii în resorturile şi finalitatea acesteia.
Mai mult, Înalta Curte constată că instanţa de fond a considerat corect că a raţiona altfel ar însemna ca la condiţii identice în urma strămutării, să se aplice un regim juridic diferenţiat, încălcându-se principiile constituţionale ale egalităţii de tratament şi ale nediscriminărilor sociale, principii prevăzute şi de Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (cu denumirea simplificată de convenţia europeană a drepturilor omului).
Prin urmare, Înalta Curte, constatând că sentinţa atacată este legală şi temeinică, amplu şi corect motivată, iar criticile aduse acesteia nefondate, va respinge recursul declarat în cauză în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 20 şi art. 28 din Legea nr. 554/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C., împotriva sentinţei civile nr. 215/ CA din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 421/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 426/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
