ICCJ. Decizia nr. 763/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr.763/2010
Dosar nr. 2787/115/2008
Şedinţa publică din 12 februarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.D. a chemat în judecată pârâtă D.M.P.S.C.S., solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea deciziei nr. 413 din 1 octombrie 2008 emisă de către pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a susţinut că, la emiterea deciziei atacate, pârâta nu a ţinut cont de faptul că în luna iulie 1949 a fost arestat şi cercetat de organele de securitate, în localitatea Lugoj, că în luna august 1949 a fost privat de libertate o perioadă de 6 luni, detenţia fiind executata în penitenciarul din localitatea Lugoj. Reclamantul a mai susţinut că imobilul în care locuia împreună cu familia a fost confiscat de autorităţile statului comunist, că a fost concentrat militar în Reşiţa, la muncă, în anul 1953 iar, ulterior, la o unitate minieră din Valea Jiului, până în anul 1956. Totodată, a susţinut că datorită trecutului său politic, atât el cât şi familia sa, au fost persecutaţi de autorităţile comuniste din România, în sensul că au fost evacuaţi din locuinţă şi au fost nevoiţi să schimbe, în repetate rânduri, locul de muncă.
Prin sentinţa civilă nr. 44 din 21 ianuarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 2787/15/2008, Tribunalul Caraş - Severin a respins acţiunea formulată de reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâta D.M.P.S.C.S. împotriva deciziei nr. 413 din 1 octombrie 2008 emisă de pârâtă.
Instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 413 din 1 octombrie 2008, comisia instituită în baza Decretului Lege nr. 118/1990, din cadrul pârâtei D.M.P.S.C.S., a stabilit că reclamantul are calitatea de persecutat politic pentru perioada 5 septembrie 1949 - 1 februarie 1950, conform prevederilor art. 1, alin. (1), lit. a) din Decretului Lege nr. 118/1990, stabilindu-i totodată, o vechime în muncă totală de 8 luni şi 25 zile şi o indemnizaţie lunară de 200 lei, raportată la perioada de persecuţie.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul recurent P.D.
În motivarea recursului, reclamantul recurent P.D. a arătat că la emiterea deciziei pârâtei nr. 413 din 1 octombrie 2008 nu au fost luate în considerare toate înscrisurile prezentate, în mod vădit fiind înlăturate probele reclamantului cu înscrisuri şi cu depoziţii de martori.
Recurentul mai arată că în sentinţa atacată s-a consemnat în mod greşit faptul că el ar fi solicitat scoaterea de la dosar a filelor 32 - 37, pe motiv că nu ar avea relevanţă în soluţionarea cauzei, când în fapt el le-a solicitat pentru a le xeroxa, înapoindu-le preşedintelui completului de judecată.
Mai arată că nu a solicitat instanţei de fond stabilirea calităţii de domiciliu obligatoriu, ci doar pe cea de strămutat, iar instanţa de fond a apreciat greşit faptul că în urma confiscării casei a fost obligat să locuiască în alt imobil, realitatea fiind că a fost dat afară, fără oferirea unei alte variante, decât cea a părăsirii localităţii.
Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Decizia nr. 990 din 25 iunie 2009 a respins recursul reclamantului, declarat împotriva sentinţei civile nr. 44 din 21 ianuarie 2009.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că locuinţa de domiciliu a reclamantului a făcut obiectul unei exproprieri, iar nu a unei confiscări şi, chiar dacă această expropriere a fost nelegală, nu rezultă că măsura s-a dispus din motive politice, ca o formă de persecutare a reclamantului.
S-a mai reţinut, de către instanţa de fond, că chiar dacă exproprierea locuinţei de domiciliu a reclamantului a impus schimbarea domiciliului acestuia, schimbarea nu poate fi asimilată unei strămutări într-o altă localitate, ori art. 1 alin. (1) lit. e) din Decretul - Lege nr. 118/1990 face referire la strămutarea într-o altă localitate, iar nu la orice formă de strămutare.
Împotriva acestei decizii reclamantul P.D. a formulat recurs, pe care a precizat că înţelege să-l motiveze, atunci când i se va comunica hotărârea atacată.
Recursul este inadmisibil.
Astfel, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 „Hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., pot fi atacate cu recurs, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Cum Decizia nr. 990 din 25 iunie a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal are caracter irevocabil, aceasta nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de art. 299 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, excepţia inadmisibilităţii, fiind întemeiată, va fi admisă, urmând a fi respins recursul ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.D. împotriva deciziei nr. 990 din 25 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 februarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 426/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 766/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
