ICCJ. Decizia nr. 4334/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4334/2010
Dosar nr. 301/44/2010
Şedinţa publică din 14 octombrie 2010
Prin Sentinţa nr. 112 din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamantul C.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, având ca obiect suspendarea executării Ordinului din 27 noiembrie 2009 emis de conducătorul autorităţii pârâte, prin care s-a dispus suspendarea mandatului său de Director coordonator adjunct al Direcţiei pentru agricultură şi dezvoltare rurală Vrancea.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că raportat la dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 reclamantul era ţinut să dovedească îndeplinirea cumulativă a condiţiilor impuse de către legiuitor; or, în cauza dedusă judecăţii, reclamantul nici nu a invocat existenţa condiţiilor legale şi, implicit, nu a făcut nicio dovadă în sensul existenţei acestora.
2. Recursul formulat de reclamant împotriva Sentinţei nr. 112 din 20 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal pentru motivele prevăzute de art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul consideră că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, pentru suspendarea Ordinului nr. 3072 din 27 noiembrie 2009.
Cele două condiţii au fost invocate şi dezvoltate în motivele cererii de chemare în judecată şi cu ocazia concluziilor orale în faţa instanţei.
Astfel, s-a arătat că ordinul de suspendare cuprinde menţiunea unei hotărâri judecătoreşti în care recurentul nu a fost parte.
Acelaşi complet de judecată a pronunţat Sentinţa nr. 251 din 17 noiembrie 2009, hotărâre care a stat la baza suspendării Ordinului nr. 3072/2009, de unde rezultă că în două situaţii identice, aceeaşi instanţă a pronunţat două hotărâri contradictorii.
Recurentul a indicat faptul că atâta timp cât nu s-a dispus anularea examenului şi a rezultatelor în urma cărora a promovat examenul pentru ocuparea postului de director coordonator adjunct, există un caz bine justificat de solicitare a suspendării măsurii.
Deoarece din luna decembrie recurentul nu a mai fost remunerat pentru funcţia pe care o ocupa, există şi o pagubă actuală, nu numai una iminentă şi viitoare.
3. Concluzii scrise formulate de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale.
Intimatul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Simpla contestare a actului administrativ nu constituie, prin ea însăşi, motiv de îndoială serioasă relativ la legalitate.
Ordinul a cărui suspendare s-a solicitat a fost emis în baza Sentinţei nr. 251 din 17 noiembrie 2009, întrucât prin aceasta s-a admis cererea de suspendare formulată de persoana care a ocupat postul înaintea recurentului.
Chiar şi în ipoteza în care ordinul prin care s-au suspendat prevederile ordinului de numire în funcţie n-ar fi fost emis în baza unei hotărâri judecătoreşti, cât timp recurentul a ocupat poziţia în baza OUG nr. 105/ 2009 care a fost declarată neconstituţională.
Recurentul nu a administrat nicio dovadă în faţa instanţei de fond în susţinerea pretenţiei, iar invocarea direct în recurs este inadmisibilă.
II. Considerentele instanţei de recurs.
1. Recursul este nefondat.
2. Prin Ordinul din 2 noiembrie 2009, recurentul a fost numit în funcţia de director coordonator adjunct – domeniul economic în cadrul D.A.D.R. Vrancea, în temeiul OUG nr. 105/2009.
Prin Ordinul din 27 noiembrie 2009 s-a dispus suspendarea prevederilor Ordinului din 2 noiembrie 2009 până la soluţionarea pe fond a cererii de anulare a Ordinului din 9 octombrie 2009 ce-l priveşte pe numitul B.M.G.
Din actele dosarului rezultă că dl.B.M.G. a fost revocat din funcţia de director coordonator adjunct – domeniul economic în cadrul D.A.D.R. Vrancea, iar pe postul său a fost numit recurentul-reclamant din prezenta cauză, dl. C.A.l.
Prin Sentinţa nr. 251 din 17 noiembrie 2009, dl.B.M.G. a obţinut suspendarea executării Ordinului nr. 2399 din 9 octombrie 2009 până la soluţionarea pe fond a cauzei.
În mod firesc, consecinţa suspendării executării Ordinului din 9 octombrie 2009 este cea a repunerii lui B.M.G. în funcţia de director coordonator adjunct.
3. În ceea ce priveşte cazul bine justificat, se constată că în speţă nu este îndeplinit, nefiind demonstrată îndoiala serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Chiar dacă Ordinul nr. 3072/2009 este întemeiat pe dispoziţiile unei hotărâri judecătoreşti la care recurentul nu a fost parte, efectele acesteia se răsfrâng asupra postului de director coordonator adjunct, pe care numitul B.M.G. l-a ocupat anterior recurentului.
Din acest motiv, împrejurarea că nu s-a dispus anularea concursului câştigat de către recurent şi existenţa unor hotărâri contradictorii, nu interesează din punctul de vedere al analizei condiţiei cazului bine justificat.
Această analiză se va face numai cu ocazia soluţionării fondului cererii şi nu pe calea sumară a aparenţei dreptului ce este cercetată în prezenta cauză.
4. Paguba iminentă, cealaltă condiţie impusă de prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, nu poate decurge, astfel cum afirmă recurentul, din existenţa unei pagube actuale, a neplăţii salariului pentru funcţia de director coordonator adjunct.
Recurentul avea obligaţia să demonstreze că prejudiciul este nesusceptibil de a fi reparat ulterior.
Dimpotrivă, diferenţa de salariu nu reprezintă o pagubă iminentă şi, prin urmare, nu reprezintă un motiv suficient şi concludent pentru a se considera că este îndeplinită condiţia, deoarece prejudiciul poate fi reparat ulterior.
5. Faţă de acestea, nefiind întrunite prevederile art. 3041 C. proc. civ. , urmează a se respinge recursul ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C.A.l împotriva sentinţei nr. 112 din 20 aprilie 2010 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4336/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4327/2010. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
