ICCJ. Decizia nr. 4355/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4355/2010
Dosar nr. 8084/2/2008
Şedinţa publică din 15 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 12 decembrie 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta S.O. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluţiona cererea reclamantei privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române şi obligarea acestuia să-i primească de îndată cererea de redobândire a cetăţeniei române.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a arătat că la data de 26 septembrie 2008 s-a adresat Secţiei Consulare din cadrul Ambasadei României din Republica Moldova, solicitând programarea în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 21/1991.
Prin adresa din 02 octombrie 2008, Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău i-a răspuns că urmează să-i transmită ulterior o invitaţie însoţită de lista documentelor necesare, motivându-şi amânarea deciziei prin împrejurări de ordin obiectiv, constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, raportat la condiţiile concrete de care dispun autorităţile române pentru înregistrarea şi procesarea cererilor.
Ulterior primirii acestui răspuns, reclamanta a revenit cu o cerere expediată la data de 12 noiembrie 2008, la care a primit un nou răspuns, în acelaşi sens, prin adresa din 20 noiembrie 2008, după care, la data de 12 decembrie 2008, s-a adresat instanţei de judecată.
Prin întâmpinarea depusă la data de 03 februarie 2009, pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a invocat în apărarea sa dificultăţi de ordin practic în procesarea numărului mare de solicitări de redobândire a cetăţeniei române depuse la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău.
Prin sentinţa civilă nr. 680 din data de 19 februarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.O. ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 în sensul constatării unui refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului.
A arătat Curtea că, faţă de data depunerii primei cereri, în speţă data de 26 septembrie 2008, nu a fost depăşit un termen rezonabil de soluţionare în sensul fixării unei date de primire a cererii reclamantei, în condiţiile în care situaţia de fapt necontestată este în sensul existenţei unui număr foarte mare al cererilor de redobândire a cetăţeniei române, cereri care depăşesc capacitatea organizatorică de înregistrare conform art. 12 alin. (3) din Legea nr. 21/1991, iar reclamanta nu a probat existenţa unor motive justificate pentru care cererea sa să fie soluţionată cu prioritate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.O., solicitând modificarea ei în sensul admiterii acţiunii sale pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esenţă, faptul că instanţa de fond a apreciat în mod eronat că în cauză nu ar fi îndeplinite condiţiile unui refuz nejustificat, întrucât, deşi recurenta a primit un răspuns, intimatul a amânat practic, pentru un termen nedeterminat, data la care urma să invite recurenta pentru depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei, pentru motive care ţin de modul în care acesta îşi organizează activitatea.
A învederat recurenta că amânarea momentului în care urmează a avea posibilitatea valorificării dreptului său prin înregistrarea cererii de redobândire a cetăţeniei române, din perspectiva datei la care a efectuat primul demers în acest scop, reprezintă în speţă încălcarea prevederilor art. 10 al Convenţiei Europene asupra Cetăţeniei, care impune fiecărui stat examinarea acestor cereri într-un termen rezonabil.
Recurenta-reclamantă a mai susţinut că sentinţa instanţei de fond a constatat în mod eronat faptul că s-ar fi solicitat soluţionarea cu prioritate a cererii sale, în speţă fiind în dezbatere dreptul său de a înregistra o cerere, drept care nu poate fi restricţionat fără un temei legal, pentru considerente ce ţin de organizarea administrativă a Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău.
La termenul de judecată din data de 16 octombrie 2009, printr-un memoriu separat, recurenta-reclamantă a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea cetăţeniei române nr. 12/1991, aceste prevederi contravenind art. 16, 20, 21, 53 şi 115 alin. (4) din Constituţia României.
Constatând că sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei invocate şi a suspendat judecarea cauzei.
Prin Decizia nr. 902 din 06 iulie 2010, Curtea Constituţională a respins, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12 alin. (3) din Legea cetăţeniei române nr. 12/1991, faţă de faptul că, ulterior sesizării sale cu soluţionarea acestei excepţii, a fost adoptată Legea nr. 354/2009 privind aprobarea OUG nr. 36/2009 pentru modificarea şi completarea Legii cetăţeniei române nr. 12/1991, act normativ care, prin art. 1 pct. 3, abrogă expres dispoziţiile art. 12 alin. (3) din Legea nr. 12/1991, criticate de autorul excepţiei.
La data de 05 august 2010 cauza a fost repusă pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, constituie refuz nejustificat exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei autorităţii publice de a nu rezolva cererea unei persoane sau nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluţionării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile.
Lit. n) a aceluiaşi articol defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speţă.
În prezenta cauză Curtea reţine că Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău a răspuns recurentei în termenul legal de 30 de zile de la înregistrarea solicitărilor acesteia, în deplină conformitate cu dispoziţiile art. 8 din OG nr. 27/2002 privind activitatea de soluţionare a petiţiilor, aprobată prin Legea nr. 233/2002. Prin ambele adrese, Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău şi-a exprimat voinţa de a da curs solicitării recurentei, motivând amânarea programării acesteia în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române prin împrejurări de ordin obiectiv, constând în volumul extrem de mare al cererilor similare, raportat la condiţiile concrete de care dispun autorităţile române pentru înregistrarea şi procesarea cererilor.
În mod obiectiv, volumul mare de solicitări în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române (600.000 conform datelor oferite de către intimatul Ministerul Afacerilor Externe, date necontestate de către recurentă) este un aspect de natură a justifica poziţia autorităţii publice respondente în ceea ce priveşte temporizarea înregistrării acestora. În aceste condiţii, faţă de intervalul de timp scurs între data primei cereri adresate Secţiei Consulare şi data cererii de chemare în judecată (puţin peste două luni) nu poate fi reţinută exercitarea arbitrară sau discreţionară a prerogativelor autorităţii respondente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, aşa cum în mod corect a stabilit şi instanţa de fond.
Potrivit art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 06 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcţie de circumstanţele fiecărui caz.
Elementele de fapt ale situaţiei expuse anterior nu justifică aprecierea depăşirii termenului rezonabil pentru examinarea cererii recurentei de redobândire a cetăţeniei române. Soluţionarea revenirii acesteia din data de 12 noiembrie 2008 cu invitaţia de a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române ar fi echivalat, în condiţiile prezentei cauze, cu examinarea cererii sale cu prioritate faţă de cererile similare depuse anterior sau chiar la aceeaşi dată, fapt lipsit de temei legal şi contrar dispoziţiilor art. 5 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei, care interzic expres reglementările sau practicile discriminatorii.
În consecinţă, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta-reclamantă S.O., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de S.O. împotriva sentinţei civile nr. 680 din data de 19 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4357/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4353/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
