ICCJ. Decizia nr. 4504/2010. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4504/2010
Dosar nr. 1047/36/2009
Şedinţa publică de la 22 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul A.C. a chemat în judecată Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii solicitând anularea ordinului nr. 448 din 07 aprilie 2009.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin H.G. nr. 1165/2008 a fost numit în funcţia de subprefect al judeţului Constanţa.
Prin H.G. nr. 151/2009 s-a hotărât aplicarea mobilităţii din funcţia de subprefect al judeţului Constanţa în funcţia publică de inspector guvernamental, astfel că, prin decizia Primului Ministru nr. 264/2009 a fost numit inspector guvernamental în cadrul Secretariatului General al Guvernului.
Prin decizia nr. 444/2009 a fost desemnat să îndeplinească la nivelul judeţului Harghita atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
În apărare, pârâtul a depus întâmpinare prin care a arătat că prin ordinul atacat nu a făcut decât să aducă la îndeplinire obligaţia stabilită în sarcina sa prin decizia Primului Ministru nr. 444/2009, fără să modifice raportul de serviciu al intimatului-reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 645/CA din 17 decembrie 2009, Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamant şi a anulat Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 448 din 07 aprilie 2009.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în baza art. 12 alin. (3) raportat la art. 12 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 341/2007, atribuţiile inspectorilor guvernamentali vor fi stabilite individual prin decizie de către Primul Ministru, la propunerea Secretarului General al Guvernului.
Deoarece prin decizia nr. 444/2009, Primul Ministru a stabilit doar că intimatul-reclamant va îndeplini atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi a dispus ca atribuţiile şi responsabilităţile să fie stabilite prin ordin al Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii, respectarea dispoziţiilor art. 12 alin. (3) a fost analizată de către instanţa de fond.
În ceea ce priveşte ordinul nr. 448 din 07 aprilie 2009, instanţa de fond a apreciat asupra conformităţii atribuţiilor enumerate prin Anexa nr. 1 la ordin cu prevederile art. 12 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. 341/2007.
Curtea de apel a mai apreciat că din Anexa nr. 1 la ordin rezultă că intimatului-reclamant i s-au stabilit atribuţii privind drumurile naţionale şi autostrăzile (stare tehnică, revizii, protecţie cu perdele forestiere), exploatările de agregate de balastieră şi carieră, inundaţiile (evaluare risc, măsuri preventive), îmbunătăţirea colaborării cu autorităţile locale şi îmbunătăţirea legislaţiei rutiere prin propuneri legislative.
Toate aceste activităţi nu pot fi încadrate în noţiunea de „programe complexe în legătură cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene, precum şi cu priorităţile strategice de dezvoltare a capacităţii administrative şi instituţionale”, fiind doar programe de bază în orice stat şi care nu vizează dezvoltarea capacităţii administrative şi instituţionale.
De asemenea, instanţa de fond a constatat că prin îndeplinirea atribuţiilor stabilite prin Anexa nr. 1 la ordin nu se asigură continuitatea în dezvoltarea şi implementarea unei viziuni strategice la nivel central, regional, teritorial sau local, prin coordonarea şi, după caz, evaluarea implementării legislaţiei naţionale şi comunitare relevante, prin identificarea şi promovarea mecanismelor necesare respectării principiilor subsidiarităţii şi descentralizării, a bunei gestiuni a fondurilor publice şi a bunei guvernări.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că atribuţiile descrise prin ordinul nr. 448/2009 „nu pot fi încadrate în noţiunea de programe complexe în legătură cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene, precum şi cu priorităţile strategice de dezvoltare a capacităţii administrative şi instituţionale”.
Se mai susţine că argumentele instanţei de fond reţinute pe acest aspect nu numai că nu sunt fundamentate pe niciun text de lege care să stabilească fără nicio urmă de echivoc eludarea prevederilor art. 12 din H.G. nr. 341/2007, însă sunt şi contradictorii.
Atribuţiile descrise prin ordinul contestat, chiar dacă s-ar reţine că fac parte „doar dintr-un program 1 de bază”, ele nu pot fi excluse programelor complexe elaborate în legătură cu statutul României de stat membru al Uniunii Europene.
Susţinerile recurentului-pârât sunt fundamentate pe principiul de drept comunitar care instituie regula potrivit căreia interesul naţional trebuie circumscris interesului comunitar. Ca atare, orice strategie naţională adoptată ulterior integrării în Comunitatea Europeană este de natură a afecta interesele comunitare, fiind astfel circumscrise programelor comunitare aprobate în domeniu, concretizate în realitatea juridică naţională ce-şi are sediul materiei în prevederile tratatelor adoptate sau la care a aderat România ori în textul directivelor comunitare.
Recurentul-pârât mai menţionează că atribuţiile descrise prin anexa ordinului contestat urmăresc identificarea şi promovarea mecanismelor inerente unei bune desfăşurări a activităţii specifice domeniului transporturilor în zona de referinţă indicată prin decizia Primului Ministru nr. 444/2009, zonă a cărei apartenenţă la spaţiul comunitar este indubitabilă în raport de statutul României de stat membru al Uniunii Europene, şi, pe cale de consecinţă, este inclusă în strategia de dezvoltare comunitară a infrastructurii de transport.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, precum şi cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa de fond a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Prin decizia Primului Ministru nr. 264/2009, intimatul-reclamant a fost numit în funcţia de inspector guvernamental, funcţie ce intră în structura organizatorică a Secretariatului General al Guvernului, potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin urmare, raportul de serviciu s-a născut între intimatul-reclamant şi Secretariatul General al Guvernului, entitate juridică cu personalitate juridică proprie, distinctă de cea a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, conform art. 1 din H.G. nr. 405/2007, privind organizarea şi funcţionarea Secretariatul General al Guvernului, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale H.G. nr. 76/2009 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, cu modificările ulterioare.
Ulterior, prin decizia Primului Ministru nr. 444/2009, intimatul-reclamant a fost desemnat să îndeplinească, la nivelul judeţului Harghita, atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, raporturile de serviciu ale cestuia rămânând în continuare a se derula cu Secretariatul General al Guvernului, dovadă în acest sens fiind chiar teza a III-a din articolul unic al deciziei anterior menţionate.
Potrivit acestei teze, plata drepturilor salariale ale inspectorului guvernamental, precum şi a celorlalte drepturi aferente se realizează de Secretariatul General al Guvernului, în condiţiile legii.
Urmare a deciziei nr. 444/2009, a fost emis Ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii nr. 448/2009 contestat în prezenta cauză, prin care au fost descrise atribuţiile specifice domeniului de activitate a ministerului ce urmau a fi aduse la îndeplinire de intimatul-reclamant în executarea deciziei.
În mod evident, în cauză se impune a determina, din punct de vedere juridic, în ce măsură, prin emiterea de către autoritate a ordinului nr. 448/2009, s-a realizat o nouă modificare a raporturilor de serviciu ale intimatului-reclamant, cu încălcarea dispoziţiilor legale privind mobilitatea.
Din această perspectivă, instanţa de control judiciar apreciază că ordinul nr. 448/2009 nu reprezintă şi nici nu echivalează cu o nouă aplicare a principiului mobilităţii.
Acest principiu a fost pus în practică, în cazul intimatului-reclamant, prin decizia nr. 264 din 25 februarie 2009, când, în aplicarea acestuia, s-a dispus numirea sa în funcţia publică de inspector guvernamental.
Prin ordinul nr. 448/2009, emis de autoritatea competentă, în conformitate şi în limitele atribuţiilor conferite, s-au stabilit numai atribuţiile intimatului-reclamant, în virtutea calităţii sale anterior dobândită, aceea de inspector guvernamental, astfel cum se prevede în art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007.
Acest text stipulează expres că atribuţiile inspectorilor guvernamentali se stabilesc individual, prin decizie a Primului Ministru, fiind prevăzut totodată [art. 12 alin. (1), (2) şi (4)] că inspectorii guvernamentali coordonează activităţi, proiecte sau programe complexe în legătură cu statutul României de stat membru U.E., asigurând continuitatea în dezvoltarea şi implementarea unei viziuni strategice la nivel central, regional, teritorial sau local.
Deci, se poate lesne observa că prin ordinul Ministrului Transporturilor şi Infrastructurii pe care intimatul-reclamant îl contestă nu au fost aduse modificări raportului de serviciu pe care acesta îl avea cu Secretariatul General al Guvernului.
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin ordinul contestat, nu a făcut decât să aducă la îndeplinire o obligaţie reţinută în sarcina sa prin Decizia Primului Ministru nr. 444/2009, fără să modifice raportul de serviciu al intimatului-reclamant, sens în care, aşa cum am arătat anterior doar a descris atribuţiile ce îi revin acestuia ca urmare a emiterii acestei decizii.
Pentru aceste considerente, toate criticile, fundamentate în drept pe dispoziţiile art. 87 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 27 din H.G. nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici, cu modificările şi completările ulterioare, nu pot fi reţinute în sarcina Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
În acest context nu se poate reţine nelegalitatea emiterii ordinului, chiar şi prin prisma textului de lege invocat de intimatul-reclamant.
Art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 342/2007 prevede faptul că atribuţiile inspectorilor guvernamentali sunt stabilite prin decizia Primului Ministru.
În cauză, prin decizia nr. 444/2009, intimatului-reclamant i-au fost stabilite atribuţii ce intră în sfera de competenţă a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, la nivelul judeţului Harghita, ministrului revenindu-i exclusiv obligaţia de a întocmi, prin ordin al ministrului, fişa de descriere a acestor atribuţii. Din cuprinsul art. 1 al ordinului contestat reiese întocmai faptul că a fost aprobată exclusiv fişa de descriere a atribuţiilor şi responsabilităţilor intimatului-reclamant.
Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a adus la îndeplinire obligaţia stabilită în sarcina sa de Primul Ministru în sensul descrierii atribuţiilor, aspect concordant cu prevederile art. 12 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007 conform cărora atribuţiile inspectorilor guvernamentali se stabilesc pe baza propunerilor miniştrilor.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că instanţa de fond în mod greşit a apreciat în acord cu cele susţinute de intimatul-reclamant, prin ordinul nr. 448/2009 s-a realizat o nouă modificare a raporturilor sale de serviciu, cu încălcarea dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 341/2007.
Înalta Curte constată că mobilitatea, în cazul intimatului-reclamant, a operat o singură dată, şi anume atunci când a fost numit din funcţia de subprefect în cea de inspector guvernamental, astfel încât raporturile de serviciu ale acestuia nu au fost modificate prin ordinul atacat în cauză.
Prin urmare, Înalta Curte apreciază că ordinul nr. 448/2009 a fost legal emis de autoritatea pârâtă, conform competenţelor conferite, iar prin emiterea lui, intimatului-reclamant nu i-a fost produsă vreo vătămare într-un drept sau interes legitim, neputând fi reţinută vreo încălcare a dispoziţiilor art. 27 alin. (2) lit. b) din H.G. nr. 341/2007.
Înalta Curte mai apreciază că prima instanţă a realizat o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente în cauză, respectiv a dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din H.G. nr. 341/2007, ale art. 12 şi 27 alin. (2) din H.G. nr. 341/2007, al căror conţinut a şi fost expus în cuprinsul sentinţei atacate.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului-pârât sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa recurată, în sensul că va respinge acţiunea reclamantului, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, împotriva sentinţei civile nr. 645/CA din 17 decembrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea reclamantului A.C., ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4503/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4505/2010. Contencios. Anulare act... → |
|---|
