ICCJ. Decizia nr. 4553/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4553/2010
Dosar nr. 3060/2/2009
Şedinţa publică de la 26 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul S.I.C. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, suspendarea Ordinului Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. S/11/4406 din 19 decembrie 2008, şi restabilirea situaţiei anterioare emiterii sale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că acest ordin este nul, ca urmare a faptului că, pe de o parte, este eliberat din funcţia deţinută şi, pe de altă parte, este pus la dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române şi totodată nu au fost respectate nici dispoziţiile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în sensul că nu au fost identificate concret, motivele care au condus la luarea deciziei, faptele imputate, actele normative încălcate şi temeiul legal concret.
Prin întâmpinare pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, deoarece în urma unui control efectuat, s-au constatat gravele neglijenţe manageriale ale reclamantului, iar dispoziţiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 nu condiţionează punerea la dispoziţie, de efectuarea unei cercetări prealabile disciplinare.
Prin sentinţa civilă nr. 2792 din 29 iunie 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins cererea de suspendarea ca inadmisibilă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul S.I.C. în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Administraţiei şi Internelor, a anulat în parte Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. S/11/4406 din 19 decembrie 2008, doar în ce-l priveşte pe reclamant şi a dispus restabilirea situaţiei anterioare emiterii Ordinului Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. S/II/4406 din 19 decembrie 2008 în ceea ce îl priveşte pe reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţa, instanţa de fond a reţinut în esenţă că, în faţă de prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, precum şi faţă de faptul că reclamantului i-a mai fost respinsă anterior, pentru aceleaşi motive în esenţă, o cerere de suspendare a aceluiaşi act normativ, excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării actului administrativ este întemeiată.
Pe fondul cauzei, având în vedere atât prevederile art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţiştilor, modificată şi completată, cât şi dispoziţiile Ordinului Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 600/2005 pentru aprobarea competenţelor de gestiune a resurselor umane ale ministrului administraţiei şi internelor, secretarilor de stat, secretarului general şi şefilor/comandanţilor Ministerul Administraţiei şi Internelor, modificat şi completat, instanţa de fond a constatat că Ordinul atacat a fost emis cu încălcarea normelor de competenţă, căci în acest caz nu se aplică principiul qui potest plus, potest minus (cine poate mai mult, poate şi mai puţin).
De asemenea, în raport de prevederile Legii nr. 360/2002 şi de natura atribuţiilor exercitate de reclamant, instanţa de fond a apreciat că ordinul de a fi eliberat din funcţia de execuţie pentru grave neglijenţe manageriale este nelegal şi netemeinic.
În ceea ce priveşte aspectul invocat de reclamant privind punerea sa la dispoziţia unităţii prin ordin, prima instanţă a constatat că acest capăt de cerere are caracter accesoriu în raport cu cele analizate deja şi nu mai prezintă relevanţă în condiţiile în care ministrul internelor şi reformei administrative a dispus, prin acelaşi ordin, şi eliberarea din funcţie a reclamantului, cu încălcarea normelor de competenţă.
Împotriva acestei sentinţei civile Ministerul Administraţiei şi Internelor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a dispoziţiilor art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 atât în ceea ce priveşte temeiul legal al Ordinului Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. S/II4406 din 19 decembrie 2008, cât şi cu privire la faptele imputate.
În ceea ce priveşte temeiul legal concret al emiterii Ordinului din 19 decembrie 2008 se arată că acesta a fost emis în baza dispoziţiilor art. 22 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 360/2002, dispoziţii care prevăd că „în situaţii temeinic justificate, altele decât cele prevăzute la art. 65, poliţişti pot fi puşi la dispoziţia unităţii pe o perioadă de cel mult 6 luni, timp în care vor beneficia de drepturile băneşti avute, cu excepţia indemnizaţiei de comandă, după caz”.
Cu privire la faptele imputate se arată că acestea au fost cele consemnate în Note cu privire la controlul tematic efectuat la Direcţia Management Logistic, în sarcina grupului de lucru constituit prin dispoziţia Inspectoratului General al Poliţiei Române din 17 martie 2008, în scopul stabilirii perfectării clauzelor contractuale cu operatorii desemnaţi câştigători din care intimatul făcea parte s-au reţinut o serie de deficienţe manageriale grave printre care faptul că „a acceptat ca în varianta finală a contractului să fie stipulate clauze dezavantajoase pentru autoritatea contractantă” şi faptul că s-au încheiat contractele de achiziţie cu toate că Ministerul Administraţiei şi Internelor a comunicat Inspectoratului General al Poliţiei Române prin adresa din 07 iulie 2008 că „până la luarea unei decizii în ceea ce priveşte alocarea fondurilor pentru aceste achiziţii, să se sisteze procedura de încheiere a contractelor de achiziţii de autovehicule”.
Se arată că dispoziţiile legale reglementează eliberarea din funcţie şi punerea la dispoziţia poliţiştilor, indiferent de funcţiile pe care aceştia le îndeplinesc, iar dispoziţiile art. 22 alin. (8) din Legea nr. 360/2002 nu condiţionează punerea la dispoziţie de efectuarea unei cercetări disciplinare.
Se arată că în cauză s-a reţinut nelegal încălcarea normelor de competenţă aprobate prin Ordinul Ministrului Administraţiei şi Internelor nr. 600/2005 deoarece ordinul a fost emis ca efect al prerogativei ministrului de a numi şi de a elibera din funcţie orice poliţist, în virtutea principiului de drept, „cum poate mai mult poate şi mai puţin”.
Se solicită admiterea recursului şi respingerea acţiunii ca neîntemeiate.
La dosar intimata-reclamantă a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul declarat în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente.
Sentinţa atacată este legală şi temeinică fiind dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor art. 22 alin. (7) din Legea nr. 360/2002, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
S-a apreciat în mod corect de instanţa de fond că faţă de funcţia de execuţie deţinută de intimat ca ofiţer specialist principal – consilier juridic, Ordinul nr. S/II/4406 din 19 decembrie 2008 este nul fiind emis cu încălcarea normelor de competenţă stabilite prin Ordinul Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nr. 600/2005.
În cazul intimatului nu se aplică principiul de drept „cine poate mai mult poate şi mai puţin” deoarece acesta devenea aplicabil în cazul în care era reglementată expres competenţa ceea ce nu este aplicabil în situaţia reclamantului fiind aplicabile dispoziţiile Ordinului Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 600/2005.
În ceea ce priveşte temeiurile de fapt reţinute în ordinul contestat, instanţa de fond a reţinut în mod corect că faţă de reclamantul-intimat care îndeplinea o funcţie de execuţie din categoria A nu pot fi reţinute „grave neglijenţe manageriale ce au dus la o tulburare însemnată a bunului mers privind dotarea Poliţiei Române şi au creat un prejudiciu grav de imagine instituţiei”.
Prin sentinţa recurată, în mod corect nu au fost verificate în concret existenţa situaţiilor temeinic justificate faţă de faptul că s-a constatat emiterea ordinului cu depăşirea normelor de competenţă stabilite conform Ordinului Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 600/2005.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Administraţiei şi Internelor împotriva sentinţei civile nr. 2792 din 29 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4551/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4555/2010. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
