ICCJ. Decizia nr. 4556/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 4556/2010

Dosar nr. 6366/2/2009

Şedinţa de la 26 octombrie 2010

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei.

Soluţia primei instanţe Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 93 din 7 ianuarie 2010 a rspins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanţii V.M., B.N., B.I., L.N., G.N., L.I., S.N.I., S.D.I., B.A., B.I., S.I., M.D., L.I., G.I.M., V.D., B.I., B.I.D., L.N., V.D., B.C., M.G.P., M.P.C., B.I., B.G., R.M., S.C., G.D., P.N., G.C., S.N., G.D. şi B.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, având ca obiect anularea în parte a Ordinului nr. 295/2007, respectiv a dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din acest act administrativ emis de autoritatea pârâtă, privind obligativitatea vizării cererii de acordare a primei pe cap de ovină de către asociaţiile crescătorilor de ovine/caprine constituite la nivel local.

S-a susţinut de către reclamanţi că dispoziţia arătată, prin care se condiţionează posibilitatea dobândirii primei pe cap de ovină de avizarea cererii care se adresează Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură de către organizaţii cu caracter privat încalcă prevederile exprese ale Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 în baza căruia Ordinul nr. 295/2007 a fost emis. În plus, în opinia reclamanţilor, condiţia vizării cererii de plată a primei nu este stipulată de către regulamentul menţionat, fiind o adăugare nepermisă şi abuzivă la condiţiile de exercitare a dreptului la primă acordat.

Analizând dispoziţiile atacate, prima instanţă a apreciat că acestea nu conţin condiţii restrictive sau abuzive, de natură a împiedica exercitarea dreptului la dobândirea de către reclamanţi a primei pe cap de ovină.

S-a mai reţinut că prin prevederile art. 3 alin. (2) nu se condiţionează obţinerea primei de avizul unor organizaţii cu caracter privat la nivel local, iar din norme nu rezultă instituirea vreunei taxe.

În fine, s-a apreciat de prima instanţă, în ceea ce priveşte motivul de nelegalitate invocat cu referire la cerinţele cuprinse în Regulamentul CE nr. 1782/2003, că nici acesta nu poate fi reţinut în condiţiile în care un act comunitar nu poate stabili în detaliu condiţiile specifice de acordare a primelor în discuţie, aceasta fiind în competenţa exclusivă a statului naţional, prin legislaţia specifică.

2. Motivele de recurs înfăţişate de recurenţii-reclamanţi

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, au promovat recurs reclamanţii V.M., B.N., B.I., L.N., G.N., L.I., S.N.I., S.D.I., B.A., B.I., S.I., M.D., L.I., G.I.M., V.D., B.I., B.I.D., L.N., V.D., B.C., M.G.P., M.P.C., B.I., B.G., R.M., S.C., G.D., P.N., G.C., S.N., G.D. şi B.I., invocând în susţinerea criticilor aduse hotărârii pronunţate de prima instanţă motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenţii au susţinut, în esenţă, că sentinţa recurată a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, întrucât:

- actul contestat, cu caracter normativ imune în mod expres, contrar celor reţinute de instanţă, condiţia avizării cererii de acordare a primei pe cap de ovină/caprină de către asociaţiile crescătorilor de ovine/caprine constituite la nivel local, astfel că exercitarea acestui drept este în mod necesar condiţionată de o astfel de vizare, ce presupune şi plata unei taxe prealabile, având loc o îngrădire a exerciţiului dreptului consacrat;

- prevederea atacată este nelegală şi pentru că este contrară actelor comunitare, condiţia vizării cererii de plată a primei nefiind stipulată de regulamentul comunitar indicat;

- în fine, nelegalitatea pretinsă derivă şi din împrejurarea că avizarea cererii de către o asociaţie de crescători impune şi obligativitatea dobândirii calităţii de membru într-o asociaţie de tip privat, instituindu-se în acest mod o obligaţie de asociere, or în condiţiile în care reclamanţii nu sunt membrii nici unei asociaţii de crescători de ovine/caprine, nu îşi pot exercita dreptul la acordarea primei pe cap de animal, sus arătată.

3. Întâmpinarea formulată de Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale

Prin întâmpinarea depusă de intimatul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale faţă de motivele de recurs ale recurenţilor-reclamanţi, a fost invocată excepţia lipsei de obiect a cererii reclamanţilor.

În acest sens s-a arătat că ulterior pronunţării hotărârii primei instanţe, respectiv la data de 27 aprilie 2010, a fost emis Ordinul nr. 98/2010 prin care a fost abrogat expres Ordinul nr. 295/2007 (art. 3).

Intimata a solicitat aşadar respingerea recursului pe acest considerent, învederând că nu se mai poate susţine un interes din partea recurenţilor câtă vreme norma atacată nu mai produce nici un fel de efecte juridice, încetându-şi aplicabilitatea.

4. Considerentele şi soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia lipsei de obiect a recursului invocată de intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale potrivit art. 137 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că aceasta nu este întemeiată şi nu poate fi primită în sensul arătat de către autoritatea pârâtă, faţă de cele în continuare arătate.

După cum a statuat deja Înalta Curte în jurisprudenţa sa, abrogarea unui act administrativ normativ, cum este şi cazul Ordinul nr. 295/2007 după declanşarea controlului judecătoresc de legalitate, nu lipseşte de obiect acţiunea în contencios administrativ şi ca atare nici recursul de faţă, pentru că legalitatea actului se cenzurează în raport cu prevederile legale în vigoare la data emiterii sau adoptării lui.

Examinând aşadar sentinţa atacată în raport de motivele de recurs formulate, de prevederile legale incidente, incluzând art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este fondat recursul de faţă, întrucât nu subzistă nici un motiv de nelegalitate care să impună fie casarea, fie modificarea sentinţei recurate.

Astfel, independent de împrejurarea invocată de intimata-pârâtă vizând abrogarea expresă a normei atacate, care în prezent nu mai este generatoare de efecte juridice, Înalta Curte arată că în cuprinsul Legii nr. 554/2004, potrivit art. 1 alin. (1), art. 8 şi art. 18, este reglementat un contencios subiectiv de plină jurisdicţie în cadrul căruia instanţa are de analizat nu numai conformitatea actului administrativ cu legea, ci şi existenţa unei vătămări produse reclamanţilor, într-un drept ori într-un interes legitim, în lipsa căruia nu poate fi aplicată sancţiunea nulităţii.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că în mod corect instanţa de fond a reţinut, pe de o parte, că norma atacată nu impunea condiţii restrictive şi nici abuzive de natură a împiedica practic dobândirea primei pe cap de ovină, iar pe de alta, că nu s-a făcut dovada efectivă a unor vătămări produse reclamanţilor, simplele chitanţe depuse la dosarul de fond nefiind suficiente pentru a se putea concluziona în sensul încălcării dreptului la liberă asociere şi al instituirii obligaţiei de a achita taxa respectivă în scopul exclusiv al acordării primei.

Nici în recurs reclamanţii-recurenţi nu au relevat împrejurări de fapt noi, de natură a demonstra producerea unei astfel de vătămări, până la data abrogării Ordinului nr. 297/2007 şi a intrării în vigoare a noii reglementări, respectiv a Ordinului nr. 98/2010, publicat în M. Of. nr. 271/27.04.2010.

Faţă de cele arătate în temeiul art. 312 C. proc. civ. cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va respinge ca nefondat şi recursul de faţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepţia lipsei de obiect invocată de intimată.

Respinge recursul declarat de V.M., B.N., B.I., L.N., G.N., L.I., S.N.I., S.D.I., B.A., B.I., S.I., M.D., L.I., G.I.M., V.D., B.I., B.I.D., L.N., V.D., B.C., M.G.P., M.P.C., B.I., B.G., R.M., S.C., G.D., P.N., G.C., S.N., G.D. şi B.I. împotriva sentinţei nr. 93 din 07 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2010.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4556/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs