ICCJ. Decizia nr. 4564/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4564/2010
Dosar nr. 5351/2/2009
Şedinţa publică de la 27 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin încheierea din 27 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de reclamanta G.G.G., cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 lit. b) din Legea nr. 144/2007, devenit art. 63 lit. b) în urma modificării legii.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat că în Dosarul nr. 5351/2/2009, având ca obiect acţiunea reclamantei G.G.G. de anulare a Decretului nr. 296 din 12 februarie 2009 privind reînvestirea domnului M.D.M. în funcţia de procuror şef la D.N.A., reclamanta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 60 lit. b) din Legea nr. 144/2007, devenit art. 63 lit. b) în urma modificării legii, în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (5), art. 4 alin. (2), art. 16 alin. (1) şi alin. (2) şi art. 80 din Constituţie.
S-a mai reţinut că sub aspectul admisibilităţii, excepţia de neconstituţionalitate nu priveşte o dispoziţie care are legătură cu soluţionarea cauzei, în raport de obiectul acţiunii şi temeiul de drept al acesteia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta G.G.G., fără a depune motivele de recurs în termenul legal.
Recursul este nul.
Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., va analiza cu prioritate aspectul depunerii motivelor de recurs peste termenul legal, excepţia nulităţii recursului fiind una de ordine publică, menită să facă de prisos cercetarea pe fond a cererii de recurs.
Potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (6), teza a II-a şi teza a III-a din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, încheierea prin care instanţa respinge cererea de sesizare a curţii Constituţionale „poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile”.
Această prevedere din legea specială a Curţii Constituţionale este derogatorie de la dreptul comun, reprezentat de dispoziţiile C. proc. civ., în speţă cele ale art. 301 şi ale art. 303 alin. (2), aplicându-se astfel cu prioritate conform principiului „specialia generalibus derogant”.
Astfel, procedura de soluţionare a excepţiei de neconstituţionalitate ridicată în faţa instanţelor judecătoreşti, astfel cum este instituită prin dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992 este una specială, guvernată de principiul celerităţii.
Stabilirea de către legiuitor, în art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 a unui termen special de exercitare a căii de atac a recursului, derogatoriu de la dreptul comun, atât sub aspectul întinderii lui cât şi sub acela al momentului de la care începe să curgă, şi anume 48 de ore de la pronunţare, este expresia tocmai a principiului celerităţii şi a consecinţelor juridice pe care le atrage pe plan procesual invocarea unei excepţii de neconstituţionalitate.
Textul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 uzitează expresia „încheierea poate fi atacată numai cu recurs” fără a face distincţie între declararea recursului şi motivarea acestuia, iar unde legea nu distinge nici judecătorul nu poate face acest lucru (ubi lex non distinquere, nec nos distinqere debemus).
Completarea acestei dispoziţii speciale cu prevederile C. proc. civ., în speţă art. 303 alin. (2), ar lipsi de eficienţă juridică dispoziţia imperativă cuprinsă în teza a III-a a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, care arată că recursul se judecă în termen de 3 zile. Or, o eventuală comunicare a încheierii atacate şi curgerea unui alt termen pentru motivarea recursului, care, în conformitate cu dispoziţiile art. 301 teza 1 C. proc. civ. este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, ar duce la inaplicabilitatea practică a dispoziţiilor art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992. Cum legea trebuie interpretată în scopul de a produce efecte juridice şi nu în sens contrar, este evident că şi atunci când se procedează la completarea normei speciale cu prevederile dreptului comun, acestea din urmă nu trebuie să fie contrare scopului avut în vedere de legiuitor la edictarea legii speciale.
Pe de altă parte, având în vedere că în Legea specială nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale nu există o prevedere expresă referitoare la sancţiunea procesuală care intervine în cazul nerespectării termenului de 48 de ore de la pronunţare privind declararea şi motivarea cererii de recurs, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor procedurale de drept comun, prevăzute de C. proc. civ., respectiv cele ale art. 306 alin. (1) referitoare la nemotivarea recursului în termenul legal.
Astfel, încheierea fiind pronunţată la data de 27 aprilie 2010, iar motivele de recurs depuse la 15 iunie 2010 şi având în vedere dispoziţiile art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi cum nu au fost constatate motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, potrivit alin. (2) al aceluiaşi art., Curtea urmează a constata că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de G.G.G., împotriva încheierii din 27 aprilie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4563/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4565/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
