ICCJ. Decizia nr. 4609/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4609/2010
Dosar nr. 8854/2/2009
Şedinţa publică din 28 octombrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul P.M. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanţei obligarea pârâtului să-i primească cererea de redobândire a cetăţeniei române în maxim 30 de zile.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în luna septembrie a anului 2006, şi-a manifestat intenţia de a depune o cerere de redobândire a cetăţeniei române, însă pârâtul nu i-a primit cererea.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a arătat că sunt foarte multe persoane, care doresc să depună astfel de cereri şi, că Secţia Consulară de la Chişinău nu are capacitate de a procesa toate aceste cereri. Totodată, pârâtul a invocat şi excepţia prescripţiei acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 567 din 02 februarie 2010 a respins excepţia prescripţiei acţiunii şi, pe cale de consecinţă, a admis acţiunea formulată de reclamant, obligând pârâtul să primească actele necesare redobândirii cetăţeniei române în maxim 30 de zile.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Referitor la excepţia prescripţiei acţiunii, a reţinut că aceasta nu poate fi primită, întrucât obiectul cauzei nu se referă la refuzul de soluţionare a cererii, ci la refuzul de primire a unei cereri, respectiv la încălcarea dreptului constituţional de petiţionare.
Pe fond s-a reţinut că prin Legea nr. 171/2009 se impune o modalitate de înregistrare a cererilor de redobândire a cetăţeniei române prin care se contravin art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei. Astfel, constată instanţa, este inadmisibil să considerăm că termenul rezonabil de soluţionare a unei cereri este incident doar cererilor pentru dobândirea cetăţeniei române, formulate de persoane ce locuiesc pe teritoriul României, iar persoanele care se află în afara teritoriului ţării să nu beneficieze de acelaşi tratament.
Împotriva acestei sentinţei, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că instanţa a pronunţat o hotărâre greşită în ce priveşte excepţia prescripţiei extinctive, ca rezultat al stabiliri eronate a situaţiei de drept, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, susţine recurentul, dreptul material protejat de art. 1 al Legii nr. 554/2004 şi care face obiectul litigiului nu este dreptul de petiţionare, ci dreptul de a fi primită cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române, având în corelaţie obligaţia „de a face” din partea autorităţii administrative solicitate.
Cu privire la fondul pricinii, recurentul a susţinut că aşa cum a stabilit şi jurisprudenţa europeană, un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt şi, că există o justificare argumentată a împrejurării că reclamantului nu i s-a stabilit o dată pentru a depune cererea de redobândire a cetăţeniei.
În niciun caz, susţine recurentul, nu se poate pune semnul echivalenţei între factorul volitiv definit ca sursă a refuzului indicat la art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 şi factorul obiectiv al imposibilităţii autorităţilor române de a organiza pe teritoriul Republicii Moldova spaţii adecvate pentru preluarea cererilor de redobândire şi pentru procesarea acestor solicitări într-un termen cât mai scurt.
Determinarea termenului rezonabil de procesare a unor astfel de solicitări se stabileşte în funcţie de toate circumstanţele relevante, termenul rezonabil nefiind sinonim cu termenul scurt, punct de vedere exprimat şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Examinând cauza prin prisma criticilor invocate de autoritatea recurentă, a probatoriului administrat şi a normelor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că recursul este nefondat, pentru considerentelor ce vor fi expuse în continuare.
Dezlegarea dată de judecătorul fondului excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârât, este corectă şi în acord cu prevederile Legii nr. 554/2004.
În condiţiile în care scrisoarea de intenţie datează din septembrie 2006, iar atitudinea autorităţii pârâte prin Secţia Consulară de la Chişinău a fost una pasivă, motivată de incapacitatea de absorbţie a numărului extrem de mare al cererilor de acest gen, pârâtul recunoscându-şi obligaţia de soluţionare a cererilor, într-adevăr nu poate fi sancţionat reclamantul prin constatarea prescripţiei dreptului său de a acţiona în justiţie.
În privinţa cererii principale - constatarea refuzului nejustificat de soluţionare a cererii din septembrie 2006, la care a revenit în anul 2009 în vederea programării pentru depunerea actelor în vederea redobândirii cetăţeniei române - soluţia primei instanţe este, de asemenea, corectă, stabilindu-se că termenul de 3 ani scurs până la momentul declanşării demersului judiciar nu este unul rezonabil.
Determinarea termenului rezonabil la care face trimitere art. 10 din Convenţia Europeană asupra Cetăţeniei (adoptată la Strasbourg la 06 noiembrie 1997 şi ratificată de statul român prin Legea nr. 396/2002) se face, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului la care chiar recurentul face trimitere, prin raportare la circumstanţele concrete ale cazului.
În speţă, în funcţie de aceste circumstanţe, instanţa a stabilit şi a argumentat de ce termenul nu este unul rezonabil, făcând drept consecinţă aplicarea art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi obligând pârâtul la primirea cererii reclamantului şi a actelor aferente în vederea redobândirii cetăţeniei române. Termenul de 30 de zile de la momentul rămânerii irevocabile a hotărârii este justificat faţă de data scrisorii de intenţie – septembrie 2006.
Examinând şi din oficiu hotărârea atacată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 567 din 02 februarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4613/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4608/2010. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
