ICCJ. Decizia nr. 467/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 467/2010
Dosar nr. 1754/33/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 94 din 4 martie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanta T.S., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, a anulat hotărârea nr. 23266 din 9 septembrie 2008, emisă de pârâtă şi a obligat pe aceasta din urmă să analizeze cererea reclamantei, înregistrată la 8 august 2008 şi să emită Decizia prevăzută de Legea nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamanta s-a adresat pârâtei în vederea acordării drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare, în considerarea refugierii defunctului său soţ T.I., iar pârâta, în urma verificărilor făcute, fără a observa că cererea este formulată de reclamantă în condiţiile art. 3 din Legea nr. 189/2000, a emis hotărârea nr. 23266 din 9 septembrie 2008, prin care a respins cererea numitului T.I., soţul reclamantei.
În raport de această situaţie de fapt, instanţa a constatat că acţiunea reclamantei, privind anularea hotărârii susmenţionate, este întemeiată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, invocând lipsa dovezilor din care să rezulte refugiul din motive etnice al defunctului T.I.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana care, în perioada regimurilor instaurate în România, cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii etnice astfel cum prevăd dispoziţiile art. 1 lit. a)-f) din lege.
De asemenea, în conformitate cu dispoziţiile art. 3 din acelaşi act normativ, soţul supravieţuitor al celui decedat, din categoriile prevăzute de art. 1, beneficiază la rândul său de o indemnizaţie lunară, în cuantumul prevăzut de lege, începând cu data de 1 a lunii următoare celei în care a fost depusă cererea, cu condiţia de a nu se fi căsătorit ulterior.
Cum cererea privind acordarea calităţii de beneficiară a Legii nr. 189/2000, a fost depusă de intimată, în considerarea dispoziţiilor art. 3 din lege, iar hotărârea emisă de recurentă priveşte o altă persoană, respectiv pe soţul acesteia T.I., decedat, în mod corect instanţa de fond a reţinut că cererea intimatei nu a fost analizată de către recurentă.
Pe cale de consecinţă, constatând că, potrivit art. 304-3041 C. proc. civ. nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Curtea va respinge, ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Cluj împotriva sentinţei civile nr. 94 din 4 martie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 466/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 471/2010. Contencios → |
|---|
