ICCJ. Decizia nr. 460/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 460/2010
Dosar nr. 745/36/2009
Şedinţa publică din 29 ianuarie 201.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 248/CA din 22 iunie 2009, a admis acţiunea formulată de reclamanta D.M., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa, a anulat hotărârea nr. 31830/2009, emisă de pârâtă şi a constatat calitatea reclamantei de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
Pentru a hotărî astfel instanţa a reţinut că părinţii reclamantei au făcut obiectul schimbului de populaţie ca efect al Tratatului româno-bulgar de la Craiova, din anul 1940, iar reclamanta s-a născut ulterior strămutării acestora, la data de 20 august 1941, în localitatea Huntaşi, judeţul Constanţa.
Reţinând şi împrejurarea că reclamantei i-a mai fost recunoscută calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 şi prin sentinţa nr. 219/CA/2008, dar pârâta a emis ulterior o nouă hotărâre a cărei contestare formează obiectul prezentei cauze, instanţa de fond a apreciat, din interpretarea teleologică a dispoziţiilor legale aplicabile în materia dedusă judecăţii, că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi cu caracter compensator să se bucure toate persoanele ce au suferit consecinţele persecuţiei etnice, inclusiv cele asupra cărora aceste consecinţe s-au răsfrânt nemijlocit şi indirect, cum sunt copiii născuţi în perioada refugiului părinţilor.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta susţinând că soluţia instanţei de fond este greşită întrucât intimata reclamantă nu a dovedit persecuţia etnică suferită şi nici nu avea cum să sufere o astfel de persecuţie deoarece s-a născut după 11 luni şi 11 zile de la data strămutării părinţilor, iar în condiţiile în care nu era născută în anul 1940, când a avut loc schimbul de populaţie, nici nu poate afirma că îndeplineşte condiţia legală a schimbării domiciliului în altă localitate, urmare a persecuţiei suferite.
S-a mai susţinut, în acest context, că persoanele născute în perioada reglementată de lege pot fi beneficiari ai acesteia numai cu condiţia să se fi născut în termen de 300 de zile de la data strămutării părinţilor.
Recursul este fondat în sensul şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din analiza actelor dosarului, rezultă că recurenta Casa Judeţeană de Pensii Constanţa a emis, pentru aceiaşi persoană, respectiv intimata D.M. şi referitor la aceeaşi împrejurare invocată în cererea acesteia şi anume, strămutarea părinţilor său ca efect al tratatului de la Craiova din anul 1940, cu consecinţa recunoaşterii calităţii de beneficiar al dispoziţiilor Legii nr. 189/2000, pentru copilul născut în perioada strămutării, două hotărâri identice, la date diferite: hotărârea nr. 29588 din 1 februarie 2008 şi hotărârea nr. 31830 din 11 mai 2009, a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, hotărâri prin care au fost respinse cererile intimatei privind recunoaşterea drepturilor prevăzute de actul normativ menţionat, ambele hotărâri fiind contestate la aceeaşi curte de apel.
Pe de altă parte, instanţa investită fiind cu soluţionarea contestaţiei formulate împotriva hotărârii pârâtei nr. 31830 din 11 mai 2009 a constatat, reţinând în considerentele sentinţei pronunţate, existenţa unei sentinţe anterioare – nr. 219/CA din 13 martie 2008 a aceleiaşi instanţe – prin care a fost anulată hotărârea recurentei nr. 29588 din 1 februarie 2008, aceasta fiind obligată să emită o nouă hotărâre în care să constate calitate intimatei de beneficiară a Legii nr. 189/2000.
În raport de aceste împrejurări, având în vedere existenţa a două acte administrative, pentru acelaşi fapt generator de efecte juridice, instanţa de fond avea obligaţia, în virtutea rolului său activ, astfel cum este reglementat de dispoziţiile art. 129 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., să solicite lămuriri părţilor cu privire la punerea în executare a sentinţei Curţii de Apel Constanţa nr. 219/CA din 13 martie 2008 şi în ce împrejurare, recurenta pârâtă, a emis o nouă hotărâre, respectiv cea a cărei anulare se solicită în prezenta cauză, spre a se stabili, fără echivoc, obiectul cererii de chemare în judecată şi limitele investirii instanţei, cu atât mai mult cu cât, prin cererea introductivă de instanţă, intimata reclamantă a solicitat şi „punerea în aplicare" a sentinţei civile nr. 219/CA din 13 martie 2008.
Având în vedere considerentele mai sus menţionate, se constată că, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre netemeinică şi nelegală, motiv pentru care se va admite recursul declarat în cauză, sentinţa atacată va fi casată şi, în temeiul dispoziţiilor art. 313 teza I C. proc. civ., va fi trimisă cauza la aceiaşi instanţă, spre rejudecare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 315 alin. (1) din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Casa Judeţeană de Pensii Constanţa împotriva sentinţei civile nr. 248/CA din 22 iunie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceiaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 458/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 466/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
