ICCJ. Decizia nr. 471/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 471/2010
Dosar nr. 3338/2/200.
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Sesizarea instanţei de fond.
Prin cererea adresată Tribunalului Bucureşti reclamanta Asociaţia Revoluţionarilor 21 Decembrie „Piaţa Universităţii", în numele membrilor săi C.G., C.R., N.T.D., ş.a., a chemat în judecată pe pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului să emită certificatele de revoluţionar.
În motivarea în fapt a cererii reclamanta arată, în esenţă, că a depus mai multe cereri de eliberare a certificatului de revoluţionar pentru unii dintre membrii acesteia care nu au fost soluţionate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1, art. 3, art. 4 şi art. 7-8 din Legea nr. 554/2004 şi art. 9 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 341/2004, iar în susţinerea cererii reclamanţii au depus la dosarul cauzei dovada personalităţii juridice a Asociaţiei; dovada efectuării procedurii administrative prealabile; Tabel nominal cu membrii Asociaţiei, alte înscrisuri şi memorii.
Prin întâmpinare, pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din decembrie 1989 a invocat excepţia necompetenţei materiale, excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, excepţia prematurităţii cererii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, excepţia inadmisibilităţii acţiunii, excepţia insuficienţei timbrajului iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii neîntemeiate, arătând că în raport de procedura prevăzută de Legea nr. 341/2004 reclamanţii nu au depus Certificatele emise potrivit Legii nr. 42/1990 de comisiile competente.
Prin sentinţa civilă nr. 2513 din 22 mai 2006 pronunţată în dosarul nr. 12469/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a, a fost admisă excepţia de necompetenţei materială şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 12469/3/2006, iar în susţinerea ei reclamanţii au mai depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin sentinţa civilă nr. 2778 din 07 noiembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. 12469/3/2006 a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii şi respinsă acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut, în esenţă, că în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta a formulat o acţiune împotriva refuzului nejustificat de soluţionare a unei cereri, iar pe fond, a apreciat că în raport de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, titlu nu pot fi acordate decât persoanelor care, în prealabil, au obţinut titluri corespunzătoare în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 42/1990, reclamanta nedovedind că membrii ar fi obţinut astfel de titluri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, iar prin Decizia civilă nr. 726 din 26 februarie 2008 pronunţată dosarul nr. 12.469/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul, casată sentinţa civilă recurată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, instanţa de control judiciar reţinând, în esenţă, că instanţa de fond a fost lipsită de rol activ limitându-se la afirmaţia potrivit căreia reclamanta nu a dovedit că membrii săi ar fi obţinut titluri corespunzătoare conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 42/1990, urmând ca în fond după casare instanţa de trimitere să oblige părţile să depună certificatele membrilor săi şi orice alte înscrisuri necesare în vederea analizării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.
În fond după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 3338/2/ 2008, iar în susţinerea cererii reclamanţii au mai depus la dosarul cauzei înscrisuri, instanţa administrând proba cu interogatoriul pârâtului.
Prin întâmpinare, pârâta a reiterat excepţiile invocate în primul ciclu procesual şi concluziile pe fondul cauzei.
2. Soluţia instanţei de fond.
Prin sentinţa civilă nr. 2044 din 15 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţiile insuficientei timbrări, a inadmisibilităţii, tardivităţii, prematurităţii şi a lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că prin cererea ce face obiectul cauzei de faţă, reclamanţii au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtei să emită certificatele de revoluţionar pentru membrii acesteia.
Referitor la excepţia insuficienţei timbrajului, instanţa a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, reclamanta timbrând cererea potrivit art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, aceasta neformulând vreun capăt de cerere cu privire la daune morale şi daune cominatorii.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei procedurii administrative prealabile, Curtea a constatat-o neîntemeiată în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, nefiind vorba despre o cerere prin care se solicită anularea unui act administrativ, fiind vorba despre un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi prevăzute de Legea nr. 341/2004.
Susţinerea că reclamanţii nu au îndeplinit procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 a fost respinsă, întrucât textul se referă la contestaţia formulată în situaţia în care s-a procedat la preschimbare sau, urmare operaţiunii de preschimbare, se ajunge la soluţia de nepreschimbare a certificatului, or, în cauză reclamanta se plânge de faptul că deşi aveau dosarele complete, unii dintre ei din perioada 1990-1997, pârâtul nu a procedat la emiterea unui act administrativ prin care să recunoască membrilor săi statutul de revoluţionari.
De asemenea, Curtea a respins excepţia de inadmisibilitate, întrucât potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5) Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat, care va avea un format unic, cu elemente de securizare - singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezente, legi.
S-a reţinut că dosarele persoanelor care solicită preschimbarea certificatelor trebuie sa conţină documentaţia prevăzută în HG nr. 566/1996 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, cu modificările ulterioare, pentru fiecare categorie, precum şi avizul reactualizat al unei organizaţii de revoluţionari legal constituite până la data de 31 decembrie 1992. Certificatele eliberate potrivit prezente legi vor fi semnate de către secretarul de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi de către preşedintele comisie parlamentare menţionate la alin. (3).
Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea ordinului prevăzut la art. 3 alin. (3).
Prin urmare, reţine instanţa de fond, nu se pune problema inadmisibilităţii acţiunii, pârâta având obligaţia analizării dosarelor persoanelor care solicită preschimbarea, de a solicita actele prevăzute de lege, de a semna certificatele şi de a face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea ordinului prevăzut de art. 3 alin. (3) din lege.
Pârâtul a mai invocat excepţia de prematuritate, arătând că prin OG nr. 1/2008 termenul de preschimbare prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a fost prorogat până la data de 30 iunie 2009, instanţa de fond a considerat că pârâtul are obligaţia analizei dosarelor în vederea preschimbării până la data de 30 iunie 2009, ceea ce presupune că această analiză trebuie să se deruleze pe toată această perioadă, or din acest punct de vedere, pentru a vorbi de prematuritate, trebuie ca dreptul la acţiune să nu fie actual, adică să fie necesar un anumit termen pentru ca reclamanta să formuleze acţiunea.
Or, în condiţiile în care pârâtul la acest moment are obligaţia analizei dosarelor în vederea preschimbării, reclamanta are dreptul să solicite pârâtului să procedeze la analiza dosarelor, pentru a evita o eventuală nouă prorogare a termenului preschimbare în situaţia în care la data de 30 iunie 2009 va fi un număr mare de certificate nepreschimbate.
S-a spus că faptul că legiuitorul a procedat succesiv la prorogarea termenului de preschimbare a certificatelor nu are nici o relevanţă în ceea ce priveşte obligaţia pârâtului de a derula procedura administrativă prevăzută de lege, autorităţile publice având obligaţia derulării procedurilor administrative cu celeritate şi într-un termen rezonabil.
Pe de altă parte, pârâtul nu a putut indica care dintre membrii reclamantei nu avea dosarul complet şi nu a făcut dovada că pe perioada derulării procedurii administrative a încunoştinţat reclamanta cu privire la necesitatea completării dosarelor cu noi înscrisuri.
În raport de obiectul cauzei şi competenţele date prin Legea nr. 341/2004 S.S.P.R., instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, cu motivarea că aspectele vizând lipsa certificatului doveditor emis de Comisia Parlamentară sau Comisia pentru Cinstirii Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 fiind un aspect ce ţine de fondul cauzei reclamanta, în esenţă, solicitând să se dispună repunerea membrilor săi în drepturile fireşti ce decurg din Legea nr. 341/2004, după ce se va constata că dosarele iniţiale au fost depuse în termen la Comisia Parlamentară pentru aplicarea Legii nr. 42/ 1990.
În sfârşit, în ceea ce priveşte excepţia tardivităţii acţiunii, Curtea a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat să se dispună repunere membrilor săi în drepturile fireşti ce decurg din Legea nr. 341/2004, invocând faptul că dosarele de revoluţionar au fost înaintate atât Comisiei Parlamentare pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 cât şi Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 încă din 26 mai 1994, ulterior, reclamanta revenind cu cereri 20 iunie 1997, la data de 30 octombrie 1997, la data de 20 august 2000, la Comisia Parlamentară de Supraveghere a aplicării Legii nr. 42/1990, la data de 27 martie 2001, ministrului pentru Problemele Revoluţionarilor şi Preşedinţiei României în anii 2002, 2003, 2004 şi 2005 la S.S.P.R.
Prin urmare, în cauză ar fi vorba despre mai multe memorii depuse de reclamantă la Preşedinţia României, la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, la S.S.P.R. şi la Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990, aceste cereri şi memorii fiind depuse la dosarul cauzei, membrii asociaţiei reclamante nebeneficiind de o analiză pe fond a dosarelor acestora de către autorităţile administrative competente, pentru a se stabili dacă îndeplinesc sau nu condiţiile prevăzute de lege în vederea obţinerii calităţii de luptători în Revoluţia din Decembrie 1989.
Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă, în parte, acţiunea reclamantei şi a fost obligat pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor să procedeze la analiza dosarelor membrilor asociaţiei reclamante prin verificarea documentelor prevăzute la art. 12 alin. (1)-(7) din HG nr. 1412 din 2 septembrie 2004 în vederea eliberării noului tip de certificat.
În motivarea soluţiei, instanţa de fond a reţinut că reclamanta s-a adresat instanţei de contencios administrativ solicitând să se constate că dosarele iniţial au fost depuse în termen la Comisia Parlamentară pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi să se dispună repunerea membrilor săi în drepturile fireşti ce decurg din Legea nr. 341/2004, iar în condiţiile în care Comisiile respective şi-ai încetat activitatea la data de 13 mai 1997, ulterior reclamanta a dovedit că a întreprins multe demersuri pentru obţinerea Certificatelor de revoluţionar.
Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţi administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Astfel, în condiţiile în care în primul ciclu procesual s-a reţinut că acţiunea este neîntemeiată, pentru motivul că în raport de prevederile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004, titlurile nu pot fi acordate decât persoanelor care, în prealabil, au obţinut titluri corespunzătoare în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 42/1990, reclamanta nedovedind că membrii săi ar fi obţinut astfel de titluri, prin Decizia civilă nr. 726 din 26 februarie 2008 pronunţată în dosarul nr. 12469/3/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recursul, casată sentinţa civilă recurată şi trimisă cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, urmând ca instanţa de trimitere să oblige părţile să depună certificatele membrilor săi şi orice alte înscrisuri necesare în vederea analizării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.
Prin urmare, împrejurarea că titlurile nu pot fi acordate decât persoanelor care, în prealabil, au obţinut titluri corespunzătoare în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 42/1990, reclamanta arătând chiar că membrii săi nu au obţinut astfel de titluri, deşi au depus actele, a fost rezolvată de către instanţa de control judiciar, îndrumarea instanţei de trimitere fiind aceea de a obliga părţile să depună şi orice alte înscrisuri necesare în vederea analizării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de dispoziţiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004.
Reclamanta a depus toate înscrisurile prin care a făcut dovada demersurilor întreprinse în vederea obţinerii certificatelor, astfel încât, există un refuz nejustificat de soluţionare a cererilor formulate de reclamantă pentru membrii săi pentru obţinerea certificatelor de revoluţionar.
Este adevărat că în sistemul Legii nr. 341/2004 există reglementată posibilitatea preschimbării certificatelor de revoluţionar eliberate potrivit Legii nr. 42/1990, însă potrivit art. 5 alin. (3) din Legea nr. 341/2004, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, după analizarea dosarelor persoanelor ce solicită preschimbarea certificatelor, cu avizul comisiei parlamentare pentru controlul aplicării prevederilor prezentei legi, va elibera noul tip de certificat care va avea un format unic, cu elemente de securizare – singurul document valabil pentru a beneficia de prevederile prezentei legi.
Textul se referă la o nouă analiză a dosarelor, iar prevederile art. 12/1 – 12/7 din HG nr. 1412 din 2 septembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptătorii care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989 nr. 341/2004, ce privesc documentele ce trebuie să le conţină dosarele de preschimbare, obligă titularul să aducă probe prin care să dovedească pentru fiecare tip de certificat, specificarea faptelor deosebite în care a fost implicat direct, declaraţii din partea a trei martori recunoscuţi ca revoluţionari, din care să rezulte gradul de implicare şi contribuţia deosebită la victoria revoluţiei şi faptele deosebite ale celui pentru care sunt date, alte documente probatorii din care să rezulte gradul de implicare şi contribuţia deosebită la victoria revoluţiei, alte probe, inclusiv documente utile în susţinerea cererii.
Aşadar, operaţiunea de preschimbare efectuată de către comisia din cadrul S.S.P.R., presupune o nouă analiză a situaţiei de fapt, or, în condiţiile în care membrii reclamantei nu au beneficiat de o asemenea analiză, deşi au solicitat Comisiei Parlamentare pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 cât şi Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, fără ca aceste autorităţi să se pronunţe pe fondul cererilor, înainte de a se desfiinţa, aceştia au dreptul să dovedească faptele în care au fost implicaţi în victoria Revoluţiei din Decembrie 1989 şi să-şi primească drepturile cuvenite.
S-a subliniat că instanţa de contencios administrativ nu se poate substitui pârâtului şi comisiilor de avizare, care pot ajunge şi la concluzia că unele certificate nu pot fi emise, iar solicitantul poate uza de procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, astfel încât nu poate obliga pârâta, aşa cum s-a solicitat, să emită un act administrativ prin care să li se recunoască calitatea de revoluţionari, ci a fost admis în parte acest capăt de cerere urmând a obliga pârâta să procedeze la analiza dosarelor membrilor săi asociaţiei reclamante, prin verificarea documentelor prevăzute la art. 12/1 – 12/7 din HG nr. 1412 din 2 septembrie 2004, în vederea eliberării noului tip de certificat.
3. Calea de atac exercitată.
Împotriva sentinţei civile nr. 2044 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, considerând-o nelegală şi netemeinică deoarece:
- a fost soluţionată greşit excepţia lipsei procedurii prealabile.
Reclamanţii, chiar dacă au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu au respectat procedura prevăzută de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 în sensul că toate contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, conform acestei legi, se adresează Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.
Numai după parcurgerea etapelor prevăzute în Normele metodologice, solicitanţii cărora nu li s-au preschimbat certificatele doveditoare sunt îndreptăţiţi să se adreseze instanţei de judecată pentru valorificarea dreptului la preschimbare pe calea unei hotărâri judecătoreşti.
- greşita soluţionare a excepţiei tardivităţii depunerii cererii.
Cererile de acordare a certificatelor de revoluţionar au putut fi adresate Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi Comisiei pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989, iar contestaţiile s-au putut formula până la 13 noiembrie 1997, astfel că orice cerere depusă după acest termen este tardivă şi nu poate fi admisibilă.
Se susţine că reclamanţii au formulat cereri, Comisia le-a respins cererile, iar contestaţiile, după reanalizarea dosarelor, au fost respinse.
- greşita soluţionare a excepţiei prematurităţii cererii pentru că prin OUG nr. 84/2009 a fost prorogat termenul prevăzut de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 până la 1 ianuarie 2010;
- greşita soluţionare a excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, deoarece legislaţia în vigoare (Legea nr. 341/2004 şi HG nr. 1412/2004) nu stabileşte în sarcina instituţiei pârâte eliberarea certificatelor doveditoare pentru dosare incomplete;
- greşita soluţionare a excepţiei insuficienţei timbrajului raportat la capătul de cerere privind daunele cominatorii pentru că toţi reclamanţii trebuiau să plătească taxa de timbru.
Pe fond, este criticată soluţia instanţei pentru că Legea nr. 341/2004 interzice acordarea de titluri de revoluţionari, abilitarea S.S.P.R. şi C.P.R.D. fiind aceea de preschimbare a certificatelor obţinute în temeiul Legii nr. 42/1990, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea greşită a legii.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate şi respingerea acţiunii reclamanţilor ca neîntemeiată.
4. Soluţia instanţei de recurs.
După examinarea motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente:
Mai întâi, instanţa de recurs se va pronunţa asupra excepţiilor invocate şi vor fi respinse pentru că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică în privinţa modului de soluţionare a acestora.
Excepţia lipsei procedurii prealabile.
Aşa cum chiar recurentul recunoaşte, în speţă, procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 a fost îndeplinită iar procedura reglementată de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 nu este incidentă în cauză pentru că se cere îndeplinită numai atunci când se formulează contestaţie ca urmare a preschimbării dosarului sau când se refuză preschimbarea, or, în speţă, reclamanţii s-au plâns că dosarele lor nu au fost analizate deşi au fost depuse din perioada 1990 - 1997.
Excepţia tardivităţii depunerii cererii a fost corect respinsă de instanţa de fond deoarece cererile au fost depuse în conformitate cu legislaţia anterioară Legii nr. 341/2004, dar nu au fost analizate de către organele abilitate.
Reclamanta, în numele membrilor asociaţi, a formulat numeroase memorii către instituţiile statului, dar acestea au rămas fără răspuns.
Excepţia prematurităţii cererii.
Este adevărat că potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 341/2004, termenul pentru preschimbarea certificatelor a fost prorogat până la 1 ianuarie 2010, dar cererea se bazează pe un refuz al autorităţii iar acesta nu este legat de termenul din 1 ianuarie 2010.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Acţiunea reclamantei nu este inadmisibilă pentru că Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor este autoritatea publică ce verifică documentaţia depusă.
Excepţia insuficienţei timbrajului a fost corect respinsă pentru că cererea a fost timbrată conform prevederilor Legii nr. 146/1997.
Şi pe fond, soluţia instanţei este legală şi temeinică.
Instanţa de fond a respectat întocmai dispoziţiile art. 315 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că, în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Cum prin Decizia nr. 726 din 26 februarie 2008, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa instanţei de fond şi a trimis cauza spre rejudecare pentru a fi depuse certificatele membrilor săi şi orice alte înscrisuri necesare în vederea analizării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 3 alin. (2) din Legea nr. 341/2004 şi pentru că, chiar în faţa instanţei de recurs şi cu ocazia primei judecăţi, s-a susţinut că nu au fost eliberate certificate membrilor asociaţiei, instanţa, după casare, a solicitat depunerea altor înscrisuri necesare.
Este adevărat că prevederile Legii nr. 341/2004 şi Normele metodologice de aplicare a acesteia se referă la preschimbarea certificatelor emise anterior, dar situaţia reclamantei pentru membrii acesteia, este una atipică.
Cererile au fost depuse anterior anului 1997, iar până la desfiinţarea Comisiei Parlamentare pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi a Comisiei pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 acestea nu au fost analizate, deşi au existat numeroase reveniri ale reclamantei.
Cu toate că recurenta susţine contrariul, respectiv că cererile depuse la Comisia pentru Cinstirea Eroilor Revoluţiei din Decembrie 1989 ar fi fost respinse, iar contestaţiile făcute pentru reanalizarea dosarelor ar fi avut aceeaşi soartă, la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să dovedească acest lucru şi, de aceea, soluţia instanţei de fond de a obliga Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor să analizeze dosarele membrilor asociaţiei reclamante este corectă, iar instanţa nu poate obliga direct la emiterea certificatului de revoluţionar şi se impune să se verifice dacă au fost depuse toate înscrisurile cerute de lege.
Se impunea cu atât mai mult depunerea acestor înscrisuri, în cazul în care deja cererile iniţiale şi contestaţiile formulate au fost respinse, mai ales că îndrumarea instanţei de casare era în acest sens, dar nu s-a făcut o asemenea dovadă.
Apreciind că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 împotriva sentinţei civile nr. 2044 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 467/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 472/2010. Contencios → |
|---|
