ICCJ. Decizia nr. 4702/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4702/2010
Dosar nr. 1623/54/2010
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta SC R.E. SRL Dolj a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj - Activitatea de Inspecţie Fiscală, suspendarea Deciziei de impunere nr. 155 din 29 ianuarie 2010, arătând că împotriva sa a fost începută atât executarea silită prin instituirea sechestrului asupra imobilelor proprietatea societăţii, cât şi executarea silită prin poprirea conturilor bancare ale societăţii.
Prin sentinţa civilă nr. 310 din 15 iunie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC R.E. SRL Dolj în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Dolj - Activitatea de Inspecţie Fiscală.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamanta a mai solicitat, anterior, suspendarea executării aceleiaşi decizii, cerere care a fost respinsă prin sentinţa nr. 203 din 8 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Analizând motivele de fapt şi de drept, invocate în cea de a doua cerere de suspendare a deciziei de impunere nr. 155 din 29 ianuarie 2010, instanţa de fond a constatat că acestea sunt identice cu cele din prima cerere de suspendare a aceleiaşi decizii.
Astfel, instanţa de fond, având în vedere prevederile art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, a constatat că, deşi Legea nr. 554/2004 permite formularea a două sau mai multor cereri de suspendare a aceluiaşi act administrativ fiscal, totuşi, în cauză, nu au fost invocate aspecte noi în legătură cu paguba iminentă şi cazul bine justificat.
Împotriva acestei sentinţe, reclamanta SC R.E. SRL Dolj a declarat recurs.
În motivarea recursului său, reclamanta SC R.E. SRL Dolj a arătat că sentinţa de fond este netemeinică şi nelegală având în vedere că instanţa nu a ţinut cont de existenţa motivelor de fapt şi de drept distincte, intervenite după momentul pronunţării sentinţei din 8 aprilie 2010.
Arată recurenta că principalul argument pentru care s-a respins cererea de suspendare în primul dosar, a vizat prematuritatea formulării cererii, în condiţiile în care reclamanta nu a făcut dovada începerii executării silite împotriva sa sau existenţa unor acte de executare propriu-zise.
Consideră recurenta că a probat cu înscrisuri existenţa actelor de executare silită, executarea silită fiind în derulare efectivă, fiind imperative pentru admiterea cererii de suspendare.
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză şi în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată.
Potrivit art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive.
Aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, reclamanta – recurentă a mai formulat anterior o altă cerere de suspendare, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 203/2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova.
Din examinarea celor două cereri de suspendare formulate, se observă cu evidenţă că motivele de fapt şi motivele de drept invocate sunt identice.
Invocarea de către recurent cu titlu de noutate a efectivităţii procedurii de executare silită nu poate fi primită deoarece prezumţia de legalitate şi veridicitate de care se bucură actul administrativ (fiscal) determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ fiind el însuşi titlu executoriu.
Noua cerere de suspendare fiind formulată pentru motive identice celei anterioare, în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 14 alin. (6) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC R.E. S.R.L. Dolj împotriva sentinţei civile nr. 310 din 15 iunie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010
← ICCJ. Decizia nr. 4700/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4711/2010. Contencios. Contestaţie la... → |
---|