ICCJ. Decizia nr. 4700/2010. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4700/2010
Dosar nr. 338/32/2010
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, reclamanta S.M.M., în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. Bacău, a solicitat suspendarea executării deciziei de impunere nr. 15512 din 21 aprilie 2010 şi a raportului de inspecţie nr. 15511 din 21 aprilie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Prin Decizia civilă nr. 85 din 22 iulie 2010 , Curtea de Apel Bacău a admis cererea formulată de reclamanta S.M.M., în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. - Bacău şi a dispus suspendarea executării deciziei de impunere nr. 15512 din 21 aprilie 2010 şi a raportului de inspecţie nr. 15511 din 21 aprilie 2010 până la pronunţarea instanţei de fond.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut în esenţă că în cauză sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, având în vedere că reclamanta a invocat faptul că organele de inspecţie fiscală nu au ţinut cont că bunurile, care au făcut obiectul tranzacţiilor, au fost dobândite în timpul căsătoriei, iar înstrăinarea lor a avut loc, fie înainte de desfacerea căsătoriei, fie după această dată.
S- a mai arătat în considerentele sentinţei atacate că modul cum au fost stabilite obligaţiile de plată a TVA pentru înstrăinările de bunuri, din perspectiva dispoziţiilor Codului familiei este de natură a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii actului şi că se impune ca instanţa să verifice dacă dispoziţiile art. 141 alin. (2) lit. f) Cod fiscal în forma avută la data de 01 ianuarie 2007, sunt incidente în cauză.
Referitor la îndeplinirea condiţiei privind prevenirea unei pagube iminente, instanţa de fond a constatat că şi aceasta este îndeplinită, având în vedere că suma stabilită prin Decizia de impunere este mare iar reclamanta ar fi prejudiciată prin diferenţa dintre valoarea bunurilor şi cea obţinută prin executarea silită a acestor bunuri.
Împotriva acestei sentinţe, pârâta D.G.F.P. Bacău a declarat recurs.
În motivarea recursului său întemeiat pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. - D.G.F.P. Bacău – a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în speţă sunt întrunite cumulativ ambele condiţii prevăzute la art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Arată recurenta că reclamanta nu a făcut dovada condiţiei prevenirii unei pagube iminente. Susţinerile reclamantei potrivit cărora prin executarea actului administrativ fiscal i s-ar provoca o perturbare a activităţii şi producerea unui prejudiciu material nu pot fi reţinute pentru că nu există o astfel de tulburare, nici paguba dovedită şi pe de altă parte nu i se poate aplica un tratament preferenţial faţă de alţi contribuabili.
Referitor la existenţa unui caz bine justificat , reclamanta a arătat doar că împotriva ei s-a luat măsura popririi conturilor bancare şi s-au dispus măsuri asiguratorii asupra tuturor bunurilor acesteia.
A mai arătat recurenta că, prezumţia de legalitate şi veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuşi titlu executoriu.
Înalta Curte analizând cererea de recurs, normele legale incidente precum şi prin prisma prevederilor art. 3041 C. proc. civ. constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate".
Se reţine că în cauză nu s-a realizat o analiză temeinică a condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 – cazul bine justificat şi paguba iminentă.
Astfel, se apreciază de Înalta Curte că instanţa de fond nu şi-a dus raţionamentul până la capăt, nu s-a pronunţat pe cererea dedusă judecăţii, făcând aprecieri foarte generale şi dubitabile.
Acesta este un motiv care potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ. atrage admiterea recursului, casarea şi trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Instanţa de fond, va aduce minime argumente fără a antama fondul privind îndeplinirea sau nu a condiţiilor cazului bine justificat precum şi a pagubei iminente.
Suspendarea executării actului administrativ este o operaţiune de întrerupere temporară a efectelor unui act administrativ, este o măsură de excepţie care se justifică numai dacă actul administrativ conţine dispoziţii a căror îndeplinire ar produce consecinţe greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza în care actul ar fi ulterior anulat prin hotărâre judecătorească.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de D.G.F.P. Bacău împotriva sentinţei civile nr. 85 din 22 iulie 2010 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrative şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 noiembrie 2010
| ← ICCJ. Decizia nr. 4693/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4702/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
