ICCJ. Decizia nr. 4747/2010. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4747/2010
Dosar nr. 3552/1/2010
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii S.P.B. şi Organizaţia Sindicală din cadrul spitalului au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale - Inspecţia Muncii - Direcţia Control Securitate şi Sănătate în Muncă şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamţ obligarea la prelungirea valabilităţii avizului nr. 12204 din 25 iunie 2007, de încadrare a locurilor de muncă în condiţii deosebite la S.P.B., pentru locurile de muncă: birouri, sufragerie ftiziologie, atelier mecanic, triaj-urgenţă.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamţ nu a prelungit avizul în vederea încadrării locurilor de muncă în condiţii deosebite pe motiv că din măsurătorile efectuate de către Direcţia de Sănătate Publică Neamţ - laborator microbiologie, nu au rezultat agenţi biologici ca factori de risc pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea la cele 4 locuri de muncă menţionate.
Împotriva avizului pentru încadrarea locurilor de muncă în condiţii deosebite nr. 6230 din 14 aprilie 2009 emis de Inspectoratul Teritorial de Muncă Neamţ, reclamanţii au formulat contestaţie care a fost înregistrată la sediul emitentului sub nr. 7095 din 29 aprilie 2009.
Mai arată reclamanţii, contestaţia formulată a fost respinsă de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale cu nr. 336/DNB din 01 iunie 2009, pe motiv că în locurile de muncă pentru care nu s-a prelungit avizul nu sunt prezenţi agenţi biologici care nu au prevăzută limita admisibilă.
Prin întâmpinare, I.T.M. a invocat excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bacău, cu motivarea că spitalul a depus contestaţie la avizul de prelungire nr. 6230 din 14 aprilie 2009 emis de I.T.M. Neamţ, aviz care este un act administrativ emis de o autoritate locală.
În şedinţa de judecată din data de 11 septembrie 2009 instanţa a pus în discuţia părţilor admisibilitatea contestaţiei, în ceea ce priveşte adresa nr. 336/DNB din 11 iunie 2009 emisă de către Direcţia Control Securitate şi Sănătate în Muncă din cadrul Ministerului Muncii, în raport de calificarea respectivului act ca fiind un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, precum şi de obiectul acţiunii în contencios administrativ, astfel cum este reglementat acesta de art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 135 din 9 octombrie 2009 Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca nefondate excepţiile privind inadmisibilitatea acţiunii şi necompetenţa materială şi a respins acţiunea reclamanţilor ca nefondată.
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, s-a reţinut că adresa în cauză nr. 336DNB din 11 iunie 2009 este emisă de către o autoritate administrativă şi îndeplineşte cerinţele legale prevăzute pentru un act administrativ, astfel cum acesta este definit la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
In concret a reţinut Curtea, adresa în discuţie constituie răspunsul autorităţii la contestaţia formulată de reclamaţi împotriva deciziei de neavizare.
Referitor la excepţia necompetenţei materiale, instanţa s-a considerat legal învestită cu soluţionarea acţiunii vizând anularea unui act administrativ emis de o autoritate centrală, cât şi a actului provenit de la I.T.M., potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.
Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că adresa nr. 4170 din 29 aprilie 2009 emisă de către D.S.P.- Neamţ nu a fost avută în vedere de către I.T.M. - Neamţ la analizarea cererii de prelungire a avizului nr. 6230 din 14 aprilie 2009.
S-a reţinut, în esenţă, că instanţa nu se poate substitui autorităţii administrative, să pronunţe o soluţie în funcţie şi de avizul nr. 6230 din 14 aprilie 2009, eliberat de către D.S.P. Neamţ la data de 29 aprilie 2009, nici să dispună obligarea autorităţilor al prelungirea valabilităţii avizului nr. 12.204 din 25 iunie 2007.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs S.P.B. şi Organizaţiile Sindicale din cadrul spitalului (SANITAS şi TESA) criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Prin Decizia nr. 1889 din 15 aprilie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a anulat recursul declarat de S.P.B. şi Organizaţiile Sindicale din cadrul spitalului (Sanitas şi Tesa) împotriva sentinţei nr. 135 din 9 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca insuficient timbrat.
Cu privire la Decizia nr. 4747 din 3 noiembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recurentul-reclamant S.P.B. a formulat contestaţie în anulare.
S-a învederat, prin motivele contestaţiei în anulare, în esenţă, că hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul că S.P.B. a achitat taxa de timbru aferentă cererii de recurs.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
În cadrul contestaţiei în anulare este necesar ca eroarea materială gravă să privească o problemă de procedură, o eroare evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii în recurs, pentru verificarea căreia să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau o reapreciere a probelor.
Prin greşeală materială se înţelege orice eroare materială evidentă pe care o săvârşeşte instanţa, prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale ale dosarului şi care este determinantă pentru soluţia pronunţată.
În sensul dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., greşeala materială trebuie să fie esenţială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei, situaţia ar fi fost alta.
De asemenea, trebuie să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, fiind săvârşită de instanţă ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante.
Astfel, noţiunea de „greşeală materială" nu poate fi interpretată extensiv.
Pe de altă parte, analizând lucrările dosarului, Curtea constată că în mod corect recursul a fost anulat ca insuficient timbrat, prin Decizia nr. 1889 din 15 aprilie 2010, întrucât la dosarul cauzei nu a fost depus decât timbrul judiciar în cuantum de 0,15 lei, fără a fi anexată şi taxa judiciară de timbru în cuantumul prevăzut de lege.
Susţinerea contestatoarei în sensul că prin O.P. nr. 36 din 14 ianuarie 2010 reclamantul-recurent a achitat taxa judiciară de timbru, nu poate fi reţinută, întrucât la momentul soluţionării recursului această taxă nu exista, dovadă fiind în acest sens şi referatul grefierului de la fila 2 din dosarul nr. 380/32/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal. In aceste condiţii, urmează a fi respinsă ca nefondată contestaţia în anulare formulată de S.P.B. împotriva deciziei nr. 1889 din 15 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de S.P.B. împotriva Deciziei nr. 1889 din 15 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4738/2010. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4752/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
