ICCJ. Decizia nr. 4725/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4725/2010
Dosar nr. 7469/2/200.
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanta SC E.D. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 749189 din 29 august 2007 încheiat de pârât, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond, având ca obiect anularea procesului verbal menţionat cât şi a Deciziei de soluţionarea a contestaţiei formulată pe cale administrativă nr. 28 din 5 decembrie 2007 emisă de asemenea de M.E.F. - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare.
În motivarea acţiunii, s-a arătat că reclamanta a fost beneficiara Proiectului RO 9904.04.2.262 - „Achiziţionarea unei linii tehnologice pentru un flux de topit, extras şi prelucrat sticla", finanţat prin Programul Phare Ricop, valoarea contractului fiind de 128.607 EURO, din care 60% - 77.164,20 reprezentau finanţare comunitară, iar 40% -51.442,80 EURO - contribuţie proprie.
Mai arată reclamanta, cheltuielile totale efectuate până la finalizarea execuţiei proiectului au fost de 119.126,38 EURO, din care 71.369,69 EURO fonduri Phare, 47.756,69 EURO contribuţie proprie.
A mai arătat reclamanta, că Departamentul de Lupta Antifraudă din cadrul Cancelariei Primului Ministru a desfăşurat un control cu privire la obţinerea, derularea si utilizarea fondurilor obţinute, control care s-a soldat cu o Nota de informare ce concluziona că modul de folosire a sumelor nu a fost legal.
Controlul s-a desfăşurat în exercitarea competenţelor stabilite prin OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum si a fondurilor de cofinanţare aferente, utilizate necorespunzător şi conform Normelor metodologice de aplicare a OG nr. 79/2003 emise la data de 18 decembrie 2003 de Guvernul României.
Ca urmare a controlului, au fost sesizate atât Politia Economică din Buzău cât şi Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare din cadrul Ministerului Economiei şi Finanţelor.
Poliţia Economică din Buzău a anchetat dosarul, a verificat toate documentele şi a interogat toate persoanele implicate în implementarea proiectului şi a concluzionat că nu s-au adus prejudicii, nu s-a fraudat şi nu s-au deturnat fonduri şi de asemenea s-au îndeplinit toate obiectivele propuse şi angajamentele asumate.
Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, pe baza notei DLAF a emis Procesul verbal de constatare cu numărul de ieşire din minister 749189 din 31 august 2007 prin care constata neeligibilitatea chiar a întregii sume cheltuite şi solicita returnarea de către reclamantă a finanţării Phare -71.262,17 EURO respectiv 231.559,30 RON la cursul BNR din data de 29 august 2007 (1 EURO = 3.2494 RON).
Se mai arată că reclamanta a atacat Procesul Verbal de constatare, in conformitate cu prevederile Codului de procedura fiscală, art. 205 - art. 218.
Contestaţia administrativă formulată în temeiul art. 212 - art. 213 C. proCod Fiscal a fost respinsă, prin menţinerea argumentelor invocate anterior.
La termenul de judecată din data de 27 noiembrie 2009, Curtea a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale.
Prin sentinţa nr. 4197 din 27 noiembrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că în ceea ce priveşte cauzele având ca obiect anularea deciziilor/actelor emise de Agenţia de Plăţi si Intervenţie pentru Agricultură, în temeiul OG nr. 79/2003 prin care se stabileşte în sarcina beneficiarilor obligaţia de restituire a sumelor utilizate necorespunzător, acordate din fonduri comunitare şi cofinanţare aferente revin în competenţa tribunalelor sau curţilor de apel - secţiile de contencios administrativ, în raport de cuantumul ce face obiectul returnării.
Împotriva acestei hotărâri, recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăti şi Contractare Phare a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Se arată, în esenţă, că obiectul acţiunii de fond este o contestaţie formulată în condiţiile legii speciale împotriva unor acte administrative emise de o autoritate publică centrală, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cererea de suspendare revine Curţii de Apel Bucureşti.
Recursul este nefondat.
Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile Codului de procedură civilă în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
In cauza de faţă, reclamanta SC E.D. SRL a solicitat suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 749189 din 29 august 2007 încheiat de pârât, Ministerul Economiei şi Finanţelor - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare, până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond, având ca obiect anularea procesului verbal menţionat cât şi a Deciziei de soluţionarea a contestaţiei formulată pe cale administrativă nr. 28 din 5 decembrie 2007, emisă de asemenea de M.E.F. - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare.
In ceea ce priveşte procesul-verbal de constatare, Înalta Curte reţine incidenţa următoarelor dispoziţii ale OG nr. 79/2003:
„Art. 1. - Prezenta ordonanţă reglementează activităţile de constatare şi de recuperare a sumelor plătite necuvenit din asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană şi/sau din fondurile de cofinanţare aferente, ca urmare a unor nereguli.";
„Art. 2. - In sensul prezentei ordonanţe, termenii şi expresiile de mai jos se definesc după cum urmează: [...] d) creanţele bugetare rezultate din nereguli reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunităţii Europene şi/sau la bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi/sau la bugetele de cofinanţare aferente, ca urmare a utilizării necorespunzătoare a fondurilor comunitare şi a sumelor de cofinanţare aferente şi/sau ca urmare a obţinerii necuvenite de sume în cadrul măsurilor care fac parte din sistemul de finanţare integrală ori parţială a acestor fonduri";
„Art. 3 alin. (2) lit. a): „(2) Constituie titlu de creanţă: a) actul/documentul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare";
Art. 3 alin. (4)-(6):
„(4) Titlul de creanţă specificat la alin. (2) lit. a) constituie înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală, precum şi elemente specifice, acolo unde este necesar.
(5) Titlul de creanţă se comunică debitorului în conformitate cu prevederile Codului de procedură fiscală.
(6) Împotriva titlului de creanţă debitorul poate formula contestaţie la organul emitent, în condiţiile şi termenele stabilite de OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 174/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare";
Art. 4 alin. (2): „Creanţele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor".
Din cuprinsul dispoziţiilor citate rezultă fără echivoc faptul că procesul-verbal întocmit de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare este un act administrativ fiscal în sensul prevederilor art. 41 C. proCod Fiscal, ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de acelaşi Cod, respectiv Titlul IX - „Soluţionarea contestaţiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale".
Cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 lei, astfel că instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă este Tribunalul Bucureşti, secţia a IX- contencios administrativ şi fiscal.
Un argument în plus, în sensul celor reţinute îl reprezintă şi faptul că la data de 15 februarie 2010, în şedinţa plenului judecătorilor Secţiei contencios administrativ şi fiscal a fost adoptată următoarea soluţie de principiu pentru unificarea practicii:
În raport cu prevederile art. 3 alin. (2) şi (6) din OG nr. 79/2003 privind controlul şi recuperarea fondurilor comunitare, precum şi a fondurilor de cofinanţare aferente utilizate necorespunzător, actele de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare sunt titluri de creanţă, ce pot fi contestate în condiţiile şi termenele stabilite de Codul de procedură fiscală.
Astfel fiind, întrucât au ca obiect creanţe bugetare, asemenea acte se înscriu în categoria actelor administrative ce privesc contribuţii bugetare în sensul prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Acţiunea având ca obiect suspendarea executării procesului verbal de constatare nr. 749189 din 29 august 2007 încheiat de Ministerul Economiei şi Finanţelor - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare în procedura reglementată de OG nr. 79/2003 este de competenţa instanţei de contencios administrativ, determinată în funcţie de valoarea creanţei bugetare potrivit regulilor de competenţă prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Soluţia adoptată a fost luată în vederea interpretării şi aplicării unitare a legislaţiei în materia contenciosului administrativ, de care instanţa este datoare să ţină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securităţii raporturilor juridice şi a jurisprudenţei CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicţiei supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispoziţiilor legale, prin înlăturarea divergenţelor de jurisprudenţă (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României (nr. 1), § 39-40).
In consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice - Oficiul de Plăţi şi Contractare Phare împotriva sentinţei nr. 4197 din 27 noiembrie 2009 a Curţii de Apel, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4721/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4730/2010. Contencios → |
|---|
