ICCJ. Decizia nr. 47/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 47/2010
Dosar nr. 6878/1/200.
Şedinţa publică din 13 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta L.R.D. a contestat răspunsul la plângerea prealabilă, formulată împotriva Deciziei nr. 1017 din 30 ianuarie 2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor prin care a solicitat reevaluarea imobilului din Piteşti, judeţul Argeş, compus din teren în suprafaţă de 580,56 mp şi construcţii în suprafaţă de 540,26 mp.
În motivare, contestatoarea susţine că evaluarea efectuată de evaluatorul desemnat a fost făcută greşit prin stabilirea unei valori mai mici decât cea reală.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece reclamanta avea posibilitatea să formuleze obiecţiuni la raportul de evaluare efectuat de Comisia Centrală, iar în lipsa acestor obiecţiuni nu mai poate formula acţiune în anularea deciziei de evaluare.
Prin sentinţa civilă nr. 124/F-CONT din 22 iulie 2009 Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa a reţinut, în esenţă că prin Decizia nr. 1017 din 30 ianuarie 2007 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, contestatoarei L.R.D. i-a fost acordat titlul de despăgubire în cuantum de 966.290 lei fiindu-i comunicată la 21 mai 2007, dată pe care contestatoarea nu o contestă. Ulterior, contestatoarea a formulat plângere prealabilă comunicându-i-se răspunsul la 21 noiembrie 2007. Fiind nemulţumită de răspunsul dat la plângerea prealabilă, reclamanta a formulat la data arătată mai sus prezenta acţiune.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta şi-a valorificat titlul de despăgubire, solicitând emiterea unui titlu de conversie şi plata sumei de 500.000 lei, în acest sens dând declaraţie că nu a contestat în instanţă titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală precum şi Decizia nr. 154 din 13 martie 2008, prin care contestatoarei i-a fost convertit dreptul de despăgubire pentru suma de 466.290 lei în 466.290 de acţiuni.
Având în vedere situaţia de fapt legată de valorificarea titlului de despăgubire, instanţa de fond a constatat că reclamanta nu mai are dreptul să formuleze contestaţie împotriva deciziei Comisiei Centrale de acordare a despăgubirilor, întrucât a achiesat la această decizie, valorificându-şi titlul de despăgubire prin convertirea lui în acţiunila Fondul Proprietatea de Stat.
Din interpretarea textului pct. 16.13 din Normele de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 rezultă că persoana interesată căreia i-a fost comunicat raportul de evaluare trebuie să formuleze obiecţiuni la raport în cazul în care nu este de acord cu concluziile raportului.
Cum reclamanta nu a formulat obiecţiuni, instanţa a apreciat că aceasta a fost de acord cu evaluarea efectuată de evaluator şi, în consecinţă, în lipsa obiecţiunilor, Decizia nr. 1017 din 30 ianuarie 2007 emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost emisă legal.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta L.R.D. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând următoarele motive:
- instanţa de fond a încălcat prevederile art. 3 alin. (1) din Titlul II. Alte măsuri pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – din OUG nr. 81 din 28 iunie 2007, conform căruia „persoanele care la data intrării în vigoare a respectivei ordonanţe de urgenţă deţin calitatea de acţionar al Fondului Proprietatea pot opta în termen de 6 luni calculat potrivit prevederilor art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 cu modificările şi completările ulterioare, între a-şi menţine calitatea de acţionar al Fondului Proprietatea, în condiţiile existente anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, sau a solicita anularea conversiei titlurilor de despăgubire în urma căreia au dobândit calitatea de acţionar", iar conform alin. (2) al aceluiaşi art. 3 „absenţa opţiunii în termenul prevăzut la alin. (1) prezumă acordul pentru menţinerea calităţii de acţionar".
- în ceea ce priveşte obiecţiunile la raportul de evaluare, lipsa acestora nu poate fi invocată de instanţa de judecată în situaţia în care, potrivit art. 16.12 din HG nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului II din Legea nr. 247/2005, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată consideră că nu este necesară o lucrare la faţa locului. În această situaţie raportul de evaluare întocmit de evaluator va fi transmis Comisiei Centrale, iar procedura nu prevede posibilitatea comunicării de către parte a unor obiecţiuni către evaluator, astfel că procedura administrativă prealabilă prevăzută de Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ – efectuată în speţă – ar fi trebuit să fie considerată suficientă.
Recurenta a încadrat în drept motivele de recurs în prevederile art. 3041 C. proc. civ.
Pârâta-intimată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 19 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005 „Valorificarea titlurilor de despăgubire se face numai după finalizarea proceduri administrative prealabile sau, după caz, după rămânerea definitivă şi irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care plângerea formulată în temeiul alin. (1) a fost respinsă, în cazul în care procedura administrativă a fost urmată de o procedură judecătorească".
Totodată, din reglementarea dată de legiuitor în cadrul Titlului VII menţionat, rezultă că, dacă titularul dreptului de despăgubire înţelege să-şi valorifice dreptul, acesta nu mai are posibilitatea de a uza de dispoziţiilor art. 19 alin. (1) Titlul VII din Legea nr. 247/2005, întrucât prin valorificarea titlului de despăgubire, a renunţat la dreptul de a-l mai contesta.
În speţă, recurenta-reclamantă şi-a valorificat titlul de despăgubire anterior formulării contestaţiei la Decizia emisă de către Comisie, fiind în prezent acţionară la Fondul Proprietatea la data de 7 martie 2008, în baza Deciziei nr. 1017 din 30 ianuarie 2007, precum şi a prevederilor OUG nr. 81/2007, cererea de opţiune pentru a primi titlul de plată în limita a 500.000 RON şi titlul de conversie pentru diferenţa de 466.290 RON.
În concluzie, cu privire la primul motiv de recurs, în mod greşit recurenta încearcă să susţină că şi-a exercitat dreptul de opţiune fiind ţinută de termenul prevăzut de art. 3 alin. (1) din Titlul VII al legii, pe care îl interpretează ca fiind „de decădere", în realitate acest text coroborându-se cu art. 19 din acelaşi titlu şi care prevede că „plângerea suspendă exerciţiul dreptului de opţiune asupra titlului de despăgubire al titularului".
Cu privire la al doilea motiv de recurs Înalta Curte constată, de asemenea, că recurenta face o greşită interpretare a normelor de drept aplicabile în situaţia obiecţiunilor la raportul de evaluare. Astfel, art. 16-13 din HG nr. 1095/2005 nu face distincţie între situaţia în care este necesară o evaluare la faţa locului şi situaţia în care nu este necesară o astfel de prezenţă „la faţa locului", în toate situaţiile având loc comunicarea raportului de expertiză către persoana îndreptăţită şi fiind prevăzută posibilitatea formulării de obiecţiuni.
În acest sens, pct. 16-13 alin. (4) din HG nr. 1095/2005 prevede că „Raportul de evaluare al evaluatorului desemnat va fi comunicat de către acesta atât Comisiei Centrale, cât si persoanelor îndreptăţite solicitante. In măsura în care acestea din urmă formulează obiecţiuni, evaluatorul este dator să răspundă la acestea. Obiecţiunile formulate şi răspunsul la aceste obiecţiuni al evaluatorului desemnat vor fi comunicate în mod obligatoriu şi Comisiei Centrale,,.
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de L.R.D. împotriva sentinţei civile nr. 124/F-CONT din 22 iulie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4639/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4721/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
