ICCJ. Decizia nr. 4721/2010. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4721/2010
Dosar nr. 1000/54/2010
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 286 din 31 mai 2010, Curtea de Apel Craiova a admis excepţia de nelegalitate invocată de reclamanta M.F., şi a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din HG nr. 1025/2006, pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului.
În ceea ce priveşte inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate a HG nr. 1025/2005, ca act administrativ normativ, invocată de pârâţii Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Olt (înfiinţată prin reorganizarea Direcţiei de Muncă şi Protecţiei Sociale Olt) şi Guvernul României,prin respingerea ei, Curtea a apreciat că textul art. 4 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 modificată, face referire doar la actul administrativ unilateral cu caracter individual, însă, alin. (2) al aceluiaşi articol se referă la actul administrativ unilateral fără a mai face distincţie între actul cu caracter normativ şi actul cu caracter individual, astfel că dispoziţiile celor două texte ale aceluiaşi articol este necesar a fi interpretate conform principiului de drept care impune ca legea să fie interpretată şi aplicată în sensul de a produce efecte juridice.
Pe fondul cauzei, pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că definiţia pe care actele administrative normative atacate o dau noţiunii de „naştere" este în contradicţie cu dispoziţiile ordonanţei de urgenţă în aplicarea căreia au fost emise şi, prin discriminarea pe care o creează între persoane aflate în situaţii identice, poate deturna actul normativ în aplicarea căruia au fost emise de la însuşi scopul pentru care a fost adoptat.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Olt şi Guvernul României.
Se apreciază că art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează cercetarea legalităţii actelor administrative cu caracter individual astfel că este inadmisibilă contestarea HG nr. 1025/2006 prin formularea unei excepţii de nelegalitate, având în vedere caracterul normativ al actului contestat.
Cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, se arată că HG nr. 1025/2006 este temeinică şi legală, fiind adoptată în temeiul art. 108 din Constituţia României republicată, art. 111 din OUG nr. 44/2006, a Legii nr. 61/1993 iar la elaborarea actului au fost respectate dispoziţiile Legii nr. 24/2000 privind nomele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, existând avizul favorabil al Consiliului Economic şi Social şi Consiliului Legislativ.
A arătat recurentul Guvernul României, prin motivele de recurs, că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, instanţa de fond apreciind greşit că dispoziţiile actului atacat sunt nelegale în privinţa definirii termenului de „naştere", întrucât recunoaşterea drepturilor prevăzute de art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, pentru fiecare naştere şi nu pentru fiecare copil, nu reprezintă o problemă de nelegalitate şi nu ridică aspecte de neconstituţionalitate.
In acest context, s-a învederat că măsurile de protecţie socială prevăzute de dispoziţiile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 şi reluate de prevederile hotărârilor de guvern atacate urmăresc îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei, prin susţinerea acesteia în vederea creşterii copilului şi nu reprezintă măsuri de protecţie a copilului aşa cum eronat a reţinut prima instanţă şi că dispoziţiile actelor normative ce fac obiectul excepţiei de nelegalitate sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile legii în vigoare în domeniu şi cu cele ale Constituţiei republicate.
S-a mai precizat că, în realitate, prin demersul său, intimata-reclamantă a urmărit extinderea prevederilor OUG nr. 148/2005 şi pentru alte situaţii decât cele avute în vedere prin dispoziţiile acestui act normativ, că prima instanţă nu avea competenţa de a crea, de a abroga sau de a modifica dispoziţiile unei legi şi de a deveni astfel legislator pozitiv şi că nu era permis instanţei de fond nici ca prin interpretarea normelor juridice să adauge consecinţe contrare legii.
Examinând cauza prim prisma motivelor de recurs invocate şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul declarat de Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Olt este nefondat.
In ceea ce priveşte recursul declarat de Guvernul României, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat peste termenul legal.
Analizând lucrările dosarului, Curtea constată că sentinţa nr. 286 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost comunicată pârâtului Guvernul României la data de 26 iulie 2010 astfel cum rezultă din dovada de primire şi procesul-verbal de predare a hotărârii (fila 52 din dosarul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal).
În conformitate cu dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 „soluţia instanţei de contencios administrativ este supusă recursului, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare".
Cum recursul a fost înregistrat la Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 august 2010 (fila 6 din prezentul dosar), rezultă că declararea acestuia a fost făcută peste termenul legal, de 5 zile de la data comunicării hotărârii.
Faţă de situaţia constatată, în temeiul dispoziţiilor art. 103 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
Pe fondul cauzei, criticile aduse de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Olt sunt neîntemeiate, prevederile art. 21 lit. e) din Normele metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului, aprobate prin HG nr. 1025/2006 sunt nelegale.
În motivele de recurs, se fac trimiteri la alte aspecte decât cele reţinute de instanţa de fond în privinţa excepţiei de nelegalitate a dispoziţiilor din norme care adaugă la lege.
Potrivit art. 108 din Constituţia României, Guvernul adoptă hotărâri şi ordonanţe, hotărârile se emit pentru organizarea executării legilor.
Art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creşterii copilului prevede că indemnizaţia lunară se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau, după caz, pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una dintre situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) (persoanele care au adoptat copilul, cărora li s-a încredinţat copilul în vederea adopţiei sau care au copilul în plasament ori în plasament în regim de urgenţă, precum şi persoana care a fost numită tutore).
Definind naşterea într-o manieră contrară literei şi spiritului OUG nr. 148/2005 şi limitând acordarea drepturilor prevăzute de ordonanţa de urgenţă la numărul naşterilor, prin neluarea în considerare a numărului copiilor vii rezultaţi din fiecare naştere, art. 2 din HG nr. 2825/2005 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor OUG nr. 148/2005 şi art. 2 şi art. 3 din HG nr. 1025/2006 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare a aceluiaşi act normativ contravin prevederilor actului normativ în aplicarea căruia au fost adoptate.
Într-adevăr, OUG nr. 148/2005 se referă la indemnizaţia lunară ce se cuvine pentru fiecare dintre primele trei naşteri sau pentru primii trei copii ai persoanelor aflate în una din situaţiile prevăzute la art. 5 alin. (2) din acelaşi act normativ, iar la modul cum s-a definit naşterea prin normele metodologice de aplicare a ordonanţei de urgenţă s-a creat o discriminare nepermisă între copii născuţi şi cei, de exemplu, adoptaţi, în sensul că în cazul adopţiei s-ar primi o indemnizaţie pentru fiecare copil, în ipoteza în care se adoptă doi gemeni, iar pentru gemenii născuţi în cadrul unei familii s-ar acorda o singură indemnizaţie.
Recurenta Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Olt a criticat neîntemeiat soluţia instanţei de fond, iar referirea la Decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunţată de Curtea Constituţională nu are relevanţă în prezenta cauză, întrucât intimata-reclamantă nu a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate prin actul administrativ contestat pe cale incidenţă.
In aceste condiţii, apreciind că în mod corect, în exercitarea atribuţiilor jurisdicţionale, instanţa de fond a reţinut că prevederile din actele administrative normative atacate nu sunt conforme cu dispoziţiile art. 6 alin. (1) din OUG nr. 148/2005, sentinţa atacată se priveşte ca legală şi temeinică iar recursul declarat de Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Olt ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Guvernul României împotriva sentinţei nr. 286 din 31 mai 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Respinge recursul declarat de Agenţia Judeţeană pentru Prestaţii Sociale Olt împotriva aceleiaşi sentinţe ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2010. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4725/2010. Contencios → |
|---|
