ICCJ. Decizia nr. 4748/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi persecutaţi politic D.L nr. 118/1990. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4748/2010
Dosar nr. 4098/1/2010
Şedinţa publică din 3 noiembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secţia mixtă de contencios administrativ şi fiscal, de conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul K.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei anularea Hotărârii nr. 2129 din 2 noiembrie 2007 prin care i s-a respins acordarea drepturilor pentru persecuţie politică în baza Decretului-lege nr. 118/1990.
Prin sentinţa civilă nr. 357 din 13 februarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 5276/117/2008 al Tribunalului Cluj, s-a respins contestaţia în anulare formulată de contestatorul K.S. în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Muncii, Solidarităţii şi Familiei. Pentru a dispune astfel, instanţa a reţinut că, reclamantul a solicitat stabilirea calităţii de persoană persecutată pe motive politice însă cererea sa cu nr. 06 martie 2006 a fost respinsă prin hotărârea nr. 2296 din 29 martie 2006 a Comisiei de Aplicare a Decretului-lege nr. 118/1990, hotărâre care a fost menţinută prin Decizia nr. 82 din 10 mai 2006 , iar din contestaţia formulată de reclamant nu rezultă ca acesta să fi invocat motivele prevăzute de art. 317 C. proc. civ. Prin contestaţia în anulare, contestatorul a arătat aspecte care au fost puse în discuţie cu ocazia judecării fondului cauzei, respectiv contestatorul a arătat persecuţiile politice la care a fost supus fără ca să se invoce un motiv de anulare a hotărârii atacată cu contestaţie în anulare.
Având în vedere această situaţie, tribunalul a apreciat contestaţia în anulare ca inadmisibilă, nefiind îndeplinite condiţiile necesare admiterii acestei cereri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul K.S. solicitând admiterea acestuia aşa cum a fost formulat în scris.
In dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a arătat, în esenţă, hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât nu a ţinut seama că a fost persecutat politic din anul 1967 până în anul 1986, an în care s-a refugiat politic în Austria.
Intimatul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin întâmpinarea depusă la data de 7 august 2009 a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
In dezvoltarea motivelor întâmpinării, intimatul a arătat că, sentinţa civilă nr. 357 din 13 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Cluj este temeinică şi legală.
Solicitarea reclamantului privind contestaţia în anulare a Hotărârii nr. 2129 din 2 noiembrie 2007, pronunţată de Tribunalul Cluj a mai format obiectul dosarului nr. 1458/117/2008 aflat pe rolul aceleiaşi instanţe.
Prin Decizia nr. 2202 din 28 septembrie 2009 Curtea de Apel Cluj a respins recursul declarat de reclamantul K.S. împotriva sentinţei nr. 357 din 13 februarie 2009 pronunţată în dosarul nr. 5276/117/2008 al Tribunalului Cluj.
Analizând recursul declarat de către reclamantul K.S. prin prisma dispoziţiilor art. 317 şi următoarele C. proc. civ. şi a înscrisurilor existente la dosar, Curtea 1-a apreciat ca fiind nefondat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs K.S., recurs respins ca inadmisibil prin Decizia nr. 1925 din 16 aprilie 2010 de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Cu privire la Decizia nr. 1925 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie K.S. a formulat contestaţie în anulare.
Referitor la cererea contestatorului K.S. reprezentanta intimatului a susţinut că aceasta nu întruneşte cerinţele de admisibilitate, sub mai multe aspecte.
Pe de o parte textul art. 318 teza I C. proc. civ. vizează greşelile de fapt involuntare, iar nu greşelile de judecată.
Verificând admisibilitatea contestaţiei în anulare prin prisma dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-1 numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Contestaţia în anulare, cale extraordinară de atac de retractare, este deschisă exclusiv pentru situaţiile de la art. 317 C. proc. civ. şi art. 318 C. proc. civ. (greşeală materială sau nepronunţarea asupra unui motiv de recurs). Dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ. vizează greşeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunţarea unei soluţii eronate, iar nu greşita apreciere a probelor sau aplicare a legii, care sunt motive de reformare a hotărârii, posibilă doar în recurs, nu şi în contestaţia în anulare.
Cu privire la cel de-al doilea motiv prevăzut de art. 318 teza a II-a C. proc. civ. - omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau de casare, Înalta Curte constată de asemenea că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate a căii de atac, pentru că prin prezenta cerere, contestatorul aduce critici cu privire la temeinicia hotărârii, fiind evident că este nemulţumit de felul în care instanţa a interpretat elementele de fapt ale cauzei.
Un alt aspect care face evident faptul că nu este vorba despre aplicabilitatea, în cazul de faţă, a dispoziţiilor art. 318 C. proc. civ., constă în aceea că prin Decizia nr. 1925 din 16 aprilie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca inadmisibil recursul declarat de K.S. împotriva Deciziei nr. 2202 din 28 septembrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
S-a reţinut că faţă de dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc . civ., Decizia nr. 2202 din 28 septembrie 2009 nu se circumscrie categoriilor de hotărâri prevăzute de dispoziţiile sus-menţionate, fiind pronunţată în recurs şi, deci, irevocabilă.
Astfel fiind, criticile invocate de contestator nu se încadrează în motivele prevăzute expres, de dispoziţiile legale citate mai sus, ceea ce atrage inadmisibilitatea contestaţiei în anulare, care urmează să fie respinsă ca atare, în temeiul art. 320 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de K.S. împotriva Deciziei nr. 1925 din 16 aprilie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4741/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4750/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
