ICCJ. Decizia nr. 4768/2010. Contencios. Litigiu privind magistraţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE
SECȚIA DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 4768/2010
Dosar nr. 4191/1/2010
Ședința publică de la 4 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:
Prin Hotărârea nr. 333 din 29 aprilie 2010 a Plenului C.S.M. a fost respinsă contestaţia formulată de V.M., judecător la Judecătoria Balş, împotriva Hotărârii din 22 aprilie 2010 a secţiei pentru judecători a C.S.M.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Plenul C.S.M. a reţinut că prin Nota din 2010 a Direcţiei Resurse Umane şi Organizare a fost înaintată contestaţia doamnei V.M., judecător la Judecătoria Balş, împotriva Hotărârii din 22 aprilie 2010 a secţiei pentru judecători.
În motivarea contestaţiei sale, doamna judecător a arătat ca îndeplineşte condiţiile legale de vechime pentru participare la concurs, având în vedere că, atât la concursul de numire în funcţii de conducere organizat în perioada 18 aprilie - 8 iulie 2008, cât şi la concursul de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor organizat la data de 31 mai 2009, s-a stabilit că îndeplineşte condiţiile de vechime prevăzute de art. 50, respectiv de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
De asemenea, Plenul a reţinut că doamna judecător a precizat că dreptul acesteia în ceea ce priveşte condiţia de vechime ceruta de lege este un drept câştigat, chiar dacă, în prezent, dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 republicată, şi-au încetat efectele, iar soluţia de respingere a cererii de participare la examen ar încălca principiul egalităţii în faţa legii, care presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care nu sunt diferite, având în vedere că mulţi colegi, cu aceeaşi vechime în funcţia de judecător, au promovat la tribunal, în urma concursului organizat la 31 mai 2009. oluţionând contestaţia formulată Plenul a reţinut următoarele:
Prin Hotărârea din 22 aprilie 2010, secţia pentru judecători a C.S.M. a respins contestaţia formulată de doamna judecător V.M. împotriva Hotărârii din 12 aprilie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor din data de 9 mai 2010, pentru neîndeplinirea condiţiei de vechime prevăzută de lege pentru promovare la tribunal.
S-a reţinut că V.M. are o vechime în funcţia de judecător de 4 ani şi 4 zile, calculată la data de 9 mai 2010, iar anterior exercitării profesiei de judecător, doamna V.M. a îndeplinit funcţia de avocat, având o vechime de 3 ani, 10 luni şi 4 zile în această funcţie.
Potrivit art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la vechimea necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcţii de execuţie la instanţele şi parchetele ierarhic superioare, se ia în calcul şi perioada în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, însă aceste dispoziţii au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 785 din 12 mai 2009, publicată în M. Of. al României, Partea T, nr. 404 din data de 15 iunie 2009.
Prin urmare, secţia pentru Judecători a C.S.M. a reţinut că această dispoziţie legală şi-a încetat efectele juridice.
Acest punct de vedere a fost exprimat şi de Plenul C.S.M. în şedinţa din data de 4 martie 2010.
Consecinţa încetării efectelor juridice a dispoziţiei art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, este aceea că, la vechimea necesară participării la concursul de promovare în funcţii de execuţie la instanţe şi sau parchete ierarhic superioare, nu se va lua în calcul şi perioada în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat.
Plenul C.S.M. a reţinut, în ceea ce priveşte motivul invocat de contestatoare, privind faptul că la un concurs de promovare anterior i s-a permis participarea, că acest lucru a fost posibil, dat fiind că, la momentul respectiv, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu era declarat neconstituţional, astfel că la acel moment contestatoarea îndeplinea condiţia de vechime prevăzută de lege, prin luarea în calcul şi a perioadei cât a exercitat profesia de avocat.
Plenul a reţinut şi faptul că, în privinţa concursului de numire în funcţii de conducere a judecătorilor, dispoziţiile alin. (2) ale art. 50, care permit ca, la calcularea vechimii necesare pentru numirea în funcţii de conducere, să se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, sunt în vigoare, nefiind declarate neconstituţionale, spre deosebire de prevederile alin. (2) ale art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, incidente în cazul concursului de promovare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs V.M., criticând hotărârea pronunţată ca netemeinică şi nelegală.
Recurenta a arătat faptul că îndeplineşte condiţiile de vechime necesare pentru participarea la concursul de promovare în funcţii de execuţie la instanţele şi parchetele ierarhic superioare, arătând pe scurt traseul său profesional.
Recurenta a precizat că a participat şi a promovat examenul de numire în funcţii de conducere şi începând cu 15 iulie 2008 a fost numită în funcţia de preşedinte al Judecătoriei Balş, moment la care i s-a recunoscut îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, inclusiv condiţia referitoare la vechimea necesară, luându-se în calcul şi vechimea ca avocat.
A precizat că la data de 21 mai 2009, când a participat la concursul organizat pentru promovarea în funcţii de execuţie a judecătorilor şi procurorilor, textul prevăzut de art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 era aplicabil, arătând că atât la momentul în care a participat şi promovat examenul pentru numirea în funcţii de conducere, din anul 2008, cât şi la momentul participării la concursul pentru promovarea în funcţii de execuţie, din anul 2009, îndeplinea condiţiile de vechime prevăzute de lege.
Recurenta a apreciat că dreptul său în ceea ce priveşte condiţia de vechime este un drept câştigat, chiar dacă dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 şi-au încetat efectele. A precizat că respingerea cererii sale de participare la concurs încalcă principiul egalităţii legii, întrucât foarte mulţi colegi judecători, care anterior au fost avocaţi, au beneficiat de aplicarea dispoziţiilor invocate, căci au putut participa la concursul de promovare.
A precizat că măsura de respingere a cererii sale este discriminatorie, raportat la unii dintre colegii săi judecători, numind cazul unui judecător care a fost numit în funcţie în luna aprilie 2006, în aceleaşi condiţii ca şi recurenta şi a formulat cerere de participare la acelaşi concurs de promovare organizat în 2009, iar secţia pentru Judecători a C.S.M. prin Hotărârea din 28 aprilie 2010 a admis contestaţia judecătorului împotriva hotărârii comisiei de organizare a concursului, reţinând că îndeplinea condiţiile de vechime.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea recursului formulat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentinţa atacată, materialul probator şi dispoziţiile legale incidente în cauză va respinge recursul ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
În conformitate cu dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, la vechimea necesară pentru participarea la concursul de promovare în funcţii de execuţie la instanţele şi parchetele ierarhic superioare, se ia în calcul şi perioada în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat.
Înalta Curte reţine că aceste dispoziţii, invocate de recurentă ca fiind aplicabile cazului său, au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 785 din 12 mai 2009, publicată în M. Of. al României, Partea T, din data de 15 iunie 2009, deci cu aproape un an înainte de concursul organizat pentru promovarea în funcţii de execuţie din 9 mai 2010.
Conform dispoziţiilor art. 147 alin. (1) din Constituţia României, „dispoziţiile din legile şi ordonanţele în vigoare, precum şi cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituţionale, îşi încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituţionale cu dispoziţiile Constituţiei. Pe durata acestui termen, dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept."
Constatând că termenul de 45 de zile a expirat şi încă nu a fost adoptat un act normativ în sensul acordului cu dispoziţiile constituţionale a prevederilor art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, modificată şi completată, Înalta Curte a constatat că această dispoziţie legală şi-a încetat efectele juridice.
Astfel, nu poate fi primită apărarea formulată de recurentă, având în vedere faptul că la data concursului organizat, la 9 mai 2010, dispoziţiile art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 îşi încetaseră efectele, iar consecinţa încetării efectelor juridice a dispoziţiei arătate este aceea că la vechimea necesară participării la concursul de promovare în funcţii de execuţie la instanţe şi/sau parchete ierarhic superioare, nu se va lua în calcul şi perioada în care judecătorul sau procurorul a exercitat profesia de avocat, astfel încât Înalta Curte a reţinut că, la data concursului, recurenta avea o vechime de 4 ani şi 4 zile, în funcţia de judecător, insuficientă pentru a participa la concursul organizat.
În ceea ce priveşte motivul invocat, privind faptul că la un concurs de promovare anterior i s-a permis participarea, Înalta Curte constată că acest lucru a fost posibil, pentru că, la momentul respectiv, art. 44 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, nu era declarat neconstituţional, astfel că la acel moment contestatoarea îndeplinea condiţia de vechime prevăzută de lege, prin luarea în calcul şi a perioadei cât a exercitat profesia de avocat.
Înalta Curte constată însă şi faptul că, în privinţa concursului de numire în funcţii de conducere a judecătorilor, dispoziţiile alin. (2) ale art. 50, care permit ca, la calcularea vechimii necesare pentru numirea în funcţii de conducere, să se ia în considerare şi perioada în care judecătorul sau procurorul a fost avocat, sunt în vigoare, întrucât nu sunt declarate neconstituţionale, spre deosebire de prevederile alin. (2) ale art. 44 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, incidente în cazul concursului de promovare.
Conform jurisprudenţei Curţii Constituţionale, în concordanţă cu cea a C.E.D.O., principiul constituţional al egalităţii în drepturi presupune identitatea de soluţii numai pentru situaţii identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluţii diferite pentru persoanele aflate în situaţii distincte, cum este cazul de faţă.
Făcând o interpretare a prevederilor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, organele acesteia au concluzionat că a distinge nu înseamnă a discrimina, observând existenţa unor situaţii ale căror particularităţi impun a fi tratate diferenţiat.
Diferenţa de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenţie, numai atunci când autorităţile statale introduc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă şi obiectivă.
Înalta Curte a examinat incidenţa dispoziţiilor prevăzute de O.G. nr. 137/2000 privind discriminarea în cauza dedusă judecăţii şi respectarea egalităţii în drepturi, drept fundamental al omului.
În plan naţional, în sensul dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, discriminarea poate fi invocată, numai în raport de anumite situaţii identice, similare sau analoage în care se află două sau mai multe persoane, faţă de care se aplică un tratament diferenţiat, fără ca acesta să fie justificat de un scop legitim şi fără ca metodele de atingere a acelui scop să fie adecvate şi necesare.
Prin actul normativ menţionat se asigură o interpretare unitară a principiilor generale de egalitate şi nediscriminare stabilite de Constituţia României, precum şi de către documentele internaţionale care au ca obiect eliminarea discriminărilor, ratificate de România, care alcătuiesc cadrul general în domeniu, persoanele care se consideră discriminate având la dispoziţie prevederi legale concrete în baza cărora pot solicita încetarea manifestărilor discriminatorii şi repararea prejudiciului cauzat.
Înalta Curte a constatat că O.G. nr. 137/2000 reprezintă transpunerea în plan naţional a Directivei Consiliului nr. 2000/43/ CE privind aplicarea principiului egalităţii de tratament între persoane şi a Directivei nr. 2000/78/ CE de creare a unui cadru general în favoarea egalităţii de tratament, în ceea ce priveşte încadrarea în muncă şi ocuparea forţei de muncă şi a constatat că prin Carta comunitară a drepturilor sociale fundamentale ale lucrătorilor se recunoaşte importanţa combaterii discriminărilor sub toate formele sale.
Or, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei, Înalta Curte constată că o discriminare a recurentei, în sensul art. 14 din Convenţie, nu poate fi reţinută, având în vedere faptul că situaţia doamnei judecător V.D. a fost tratată diferit de situaţia recurentei de faţă, prin raportare la existenţa unei hotărâri irevocabile prin care s-a stabilit că magistratul îndeplineşte condiţiile de participare la concurs, motiv pentru care hotărârea ce face obiectul recursului, emisă de Plenul C.S.M., este legală şi temeinică.
Prin Hotărârea din 2010 a secţiei pentru Judecători, invocată de recurentă în susţinerea situaţiei de discriminare, s-a admis contestaţia doamnei judecător Vişoiu Dana împotriva hotărârii nr. 47/12 aprilie 2010 a Comisiei de organizare a concursului de promovare în funcţii de execuţie, reţinându-se că prin decizia nr. 512/30 ianuarie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a stabilit în mod irevocabil că magistratul în cauză îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru participarea la concurs.
Pentru aceste considerente, văzând că nu sunt motive de modificare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de V.M. împotriva Hotărârii din 29 aprilie 2010 a Plenului C.S.M. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4765/2010. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 4774/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
