ICCJ. Decizia nr. 4855/2010. Contencios. Anulare act administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4855/2010
Dosar nr. 2189/1/2010
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2010
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 3 decembrie 2008 şi înregistrată sub nr. 2545/54/2008 pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta M.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse (în prezent Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale), anularea raportului de evaluare a performanţelor profesionale pentru perioada 1 ianuarie 2007 - noiembrie 2007.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că la data de 29 mai 2008 a avut loc evaluarea sa, stabilindu-se nota finală de 1,25, iar împotriva raportului de evaluare, reclamanta a formulat contestaţie în termen de 5 zile, conform dispoziţiilor art. 19 alin. (2) din H.G. nr. 749/1998.
A mai arătat reclamanta că nici până la data formulării acţiunii contestaţia sa nu a fost soluţionată, cu toate că pârâtul Ministerul Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse avea obligaţia ca în termen de 10 zile de la primirea acesteia să procedeze la soluţionare.
Prin sentinţa nr. 176 din 12 mai 2009, Curtea de Apel Craiova a respins ca neîntemeiată excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale; a admis acţiunea formulată de reclamanta M.G., a anulat fişa de evaluare a performanţelor individuale ale acesteia pentru perioada 1 ianuarie 2007 - noiembrie 2007, întocmită de către pârâta A.N.O.F.M., a obligat pârâta să întocmească o nouă fişă de evaluare a activităţii reclamantei pentru perioada ianuarie 2007 - noiembrie 2007; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, respingând acţiunea faţă de acesta şi a obligat pârâta A.N.O.F.M. la plata către reclamantă a sumei de 1.190 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs pârâta A.N.O.F.M., solicitând casarea hotărârii şi pe fondul cauzei, respingerea acţiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului s-a apreciat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut, drept unic argument în favoarea anulării fişei de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale intimatei-reclamante, faptul că nu s-a motivat în detaliu calificativul acordat în baza criteriilor de evaluare din H.G. nr. 749/1998, în condiţiile în care prevederile metodologiei invocate nu reglementează o atare obligaţie, iar fişa de evaluare a fost întocmită conform modelului prevăzut în anexa 3 a respectivei metodologii.
Prin decizia nr. 1135 din 2 martie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de A.N.O.F.M. împotriva sentinţei nr. 1176 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal; a modificat în parte sentinţa atacată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanta M.G., în contradictoriu cu A.N.O.F.M., ca fiind neîntemeiată, incluzând şi solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta-intimată M.G. a deţinut funcţia de director al Centrului Regional de Formare Profesională a Adulţilor Dolj până în luna noiembrie 2007, când, ca urmare a constatării necorespunderii sale profesionale pentru postul respectiv, a fost emis Ordinul nr. 529/2007, a cărui legalitate a fost constatată printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, devenind incidente în situaţia acesteia prevederile art. 61 lit. d) din Legea nr. 53/2003 C. muncii, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport cu aceste condiţii specifice de desfăşurare a raporturilor de muncă, evaluarea performanţelor profesionale individuale ale reclamantei pentru perioada 1 ianuarie 2007 - noiembrie 2007 s-a realizat potrivit metodologiei pentru stabilirea normelor de evaluare a performanţelor profesionale individuale şi de aplicare a criteriilor de stabilire a salariilor de bază între limite, aprobată prin H.G. nr. 749/1998, cu completările ulterioare, nefiind contestată de altfel aplicabilitatea acestei metodologii în situaţia dată.
Instanţa a mai reţinut că actele dosarului atestă faptul că evaluarea contestatoarei s-a realizat cu respectarea întocmai a prevederilor acestei metodologii, fiind avute în vedere atât fişa postului, cât şi criteriile de evaluare prevăzute în mod expres la art. 17, a căror descriere este cuprinsă în anexa 4 la această metodologie, astfel cum se specifică la art. 12 şi ca atare, în mod greşit s-a reţinut nelegalitatea fişei de evaluare, raportat doar la faptul că nu s-a motivat în detaliu calificativul acordat, o atare cerinţă nefiind impusă de această metodologie.
Instanţa a apreciat că susţinerile reclamantei, în sensul că nu au fost parcurse etapele de evaluare prevăzute la art. 11 din H.G. nr. 749/1998, nu pot fi primite, respectivele etape fiind în realitate cele detaliate în aceeaşi metodologie la Secţiunile I-IV ale cap. III, astfel încât nu era necesară reluarea lor într-un eventual act cu caracter intern al instituţiei recurente.
S-a mai apreciat că celelalte aspecte invocate în acţiune, circumscrise unei greşite determinări a punctajului, exced controlului de legalitate realizat de instanţă, aprecierea în concret a performanţelor profesionale şi stabilirea respectivului punctaj constituind atributul exclusiv al persoanelor abilitate de lege să participe la procesul de evaluare.
Împotriva acestei hotărâri, intimata-reclamantă M.G. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea invocă următoarele motive ale contestaţiei în anulare.
Primul virează omisiunea instanţei de recurs de a analiza motivul de nulitate absolută a raportului de evaluare emis de A.N.O.F.M. anume că nu a fost respectată procedura de evaluare prevăzut de H.G. nr. 749/1998.
Se arată că nerespectându-se această procedură nu a fost în fapt contestaţia, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie omiţând să se pronunţe asupra neregulilor realizate cu privire la încălcările prevederilor H.G. nr. 749/1998.
Al doilea motiv priveşte omisiunea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a analiza motivele de nulitate a raportului de evaluare, hotărârea instanţei de recurs fiind dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 19 alin. (1) şi (2) din H.G. nr. .../2008 şi a dispoziţiilor art. 8 şi 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
La dosar intimaţii - pârâţi au formulat întâmpinări în cauză prin care au solicitat respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată.
Analizând contestaţia în anulare, în raport de motivele invocate Curtea va aprecia pentru următoarele considerente că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 318 alin. (11) C. proc. civ.
Conform art. 318 alin. (11) C. proc. civ. „Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de casare”.
Prin decizia nr. 1135 din 2 martie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 2545/54/2008 s-a admis recursul declarat de A.N.O.F.M. şi s-a modificat în parte sentinţa civilă nr. 1176 din 12 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova şi s-a modificat, în parte sentinţa atacată în sensul că s-a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de contestatoare în contradictoriu cu A.N.O.F.M.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În cauză nu se poate reţine în raport de hotărârea pronunţată de instanţa de recurs, îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
În cauză nu există o greşeală în sensul cercetării vreunui motiv de recurs, motivele invocate în cadrul contestaţiei în anulare, reprezentând în concret motive de recurs în raport de soluţia pronunţată irevocabil de către instanţa de recurs.
Aceasta deoarece prin motivele contestaţiei în anulare se invocă o greşită aplicare a legii de către instanţa de recurs, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi care nu poate fi admisibil a fi invocat pe calea contestaţiei în anulare. În fapt contestatoarea nemulţumită de soluţia defavorabilă din recurs, invocă prin intermediul contestaţiei în anulare motive care privesc pe fond soluţia pronunţată în recurs, aspecte care nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ.
Instanţa de recurs prin decizia contestată a analizat procedura de evaluare a contestatoarei în raport de dispoziţiile speciale prevăzute de H.G. nr. 749/1998, iar soluţia a fost dispusă în raport de evaluarea instanţei de recurs în sensul că au fost respectate etapele de evaluare, iar fişa de evaluare este legal întocmită.
Pe cale de consecinţă în cauză nu poate fi reţinută existenţa unei greşeli sau omisiune în sensul dispoziţiile art. 318 alin. (11) C. proc. civ.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 320 alin. (1) C. proc. civ. va respinge ca nefondată contestaţia în anulare astfel cum a fost formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de M.G. împotriva deciziei nr. 1135 din 2 martie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4854/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 4856/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... → |
|---|
