ICCJ. Decizia nr. 4856/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4856/2010
Dosar nr. 1376/59/2009
Şedinţa publică de la 9 noiembrie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 1483 din 2 decembrie 2009 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins recursul declarat de reclamanţii D.S.Ş., B.I., N.L.A., P.V.G., R.G.D., M.V., D.M., F.I., C.E.D., G.D.L., B.T., P.R.A., B.O., C.D.A., M.N., L.D., M.M.Ş., M.Ni., N.N.G., T.D., G.C.M., I.V.V., S.A., E.L., A.C. şi S.C.A., împotriva sentinţei civile nr. 434 din 14 aprilie 2009, pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 10036/30/2008.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut că principiul nediscriminării nu înseamnă aplicarea legislaţiei specifice care vizează anumite categorii de personal şi la alte categorii, cum în speţă este norma din art. 28 din O.U.G. nr. 43/2002, în cauză fiind vorba de categorii distincte cu atribuţii specifice diferite, legislatorul înţelegând să remunereze diferit poliţişti detaşaţi la D.N.A. în raport de alţi poliţiştii judiciarişti, tocmai luând în considerare necesitatea unor tratamente diferite pentru că este vorba de situaţii juridice diferite. Or, această diferenţiere avută în vedere de legislator în materia salarizării a luat în considerare existenţa unei diferenţe în privinţa activităţilor desfăşurate în cadrul D.N.A., faţă de alţi poliţişti.
Instanţa de control judiciar a apreciat că în mod corect a reţinut prima instanţă, având ca reper Deciziile nr. 819, 820, 821 din 3 iulie 2008 ale Curţii Constituţionale, faptul că instanţele judecătoreşti nu au competenţa, printre altele, să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii. Or, reclamanţii au promovat acţiunea în justiţie susţinând contrariul şi solicitând să se facă aplicarea unor prevederi cuprinse într-un act normativ (O.U.G. nr. 43/2002) care nu-i vizează pe aceştia, ci o altă categorie de poliţişti, ceea ce, în consonanţă cu Deciziile Curţii Constituţionale, nu reprezintă o discriminare.
În consecinţă, instanţa de control judiciar a respins recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, au formulat cerere de revizuire recurenţii D.S.Ş., B.I., N.L.A., P.V.G., R.G.D., M.V., D.M., F.I., C.E.D., G.D.L., B.T., P.R.A., B.O., C.D.A., M.N., L.D., M.M.Ş., M.Ni., N.N.G., T.D., G.C.M., I.V.V., S.A., E.L., A.C. şi S.C.A.,, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., arătând că motivele cererii vor fi depuse după ce vor intra în posesia hotărârii atacate.
Cererea a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 decembrie 2009, iar prin decizia civilă nr. 494 din 27 aprilie 2010 această instanţă a declinat competenţa de soluţionare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Examinând cererea de revizuire formulată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., sub aspectul admisibilităţii şi al faptelor pe care se întemeiază, Înalta Curte o va respinge ca inadmisibilă, pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., în cazul judecării unei cereri de revizuire „dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii şi la faptele pe care se întemeiază”.
Pe de o parte, fiind o cale extraordinară de atac, revizuirea este admisibilă numai în cazurile limitativ prevăzute de lege, neputând fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă punerea în discuţie a unor probleme de fond, a unor fapte şi împrejurări care au fost discutate de instanţă cu ocazia rezolvării litigiului în fond.
Pe de altă parte, pentru a se putea cere revizuirea unei hotărâri date de instanţa de recurs, legiuitorul a impus condiţia ca această instanţă să fi evocat fondul, ceea ce implică fie stabilirea unei alte stări de fapt decât cea care fusese reţinută în fazele de judecată anterioare, fie aplicarea altor dispoziţii legale la împrejurările de fapt ce fuseseră stabilite, în oricare din ipoteze urmând să se dea o altă dezlegare raportului juridic dedus judecăţii, faţă de cea care fusese aleasă până în acel moment.
O astfel de situaţie nu se întâlneşte însă şi atunci când instanţa de recurs respinge recursul, cum este şi cazul deciziei ce formează obiectul cererii de revizuire, în pricina de faţă.
Înalta Curte constată că în cauză revizuenţii nu au formulat în concret vreun motiv de revizuire dintre cele expres şi limitativ prevăzute de dispoziţiile art. 322 C. proc. civ. pentru introducerea acestei căi de atac, raportat la care să poată fi examinate situaţiile de fapt arătate, arătând doar că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi că vor depune motivele cererii după ce vor intra în posesia deciziei atacate, ceea ce nu au făcut până la data prezentei.
De asemenea, hotărârea a cărei revizuire se solicită, prin care a fost respins recursul ca nefondat, nu face parte dintre hotărârile care evocă fondul, astfel că în cazul de faţă nu sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 C. proc. civ.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de R.G.D., M.V., D.M., F.I., C.E.D., G.D.L., B.T., P.R.A., B.O., C.D.A., M.N., L.D., M.M.Ş., M.Ni., N.N.G., T.D., G.C.M., I.V.V., S.A., E.L., A.C. şi S.C.A.,, împotriva deciziei civile nr. 1483 din 2 decembrie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4855/2010. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4859/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
