ICCJ. Decizia nr. 4860/2010. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4860/2010
Dosar nr. 17081/115/2009
Şedinţa de la 9 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1110 din 27 octombrie 2009, Tribunalul Caraş-Severin, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007, Ministerul Administraţiei şi Internelor este organ de specialitate al administraţiei publice centrale, cu personalitate juridică şi cu sediul în Municipiul Bucureşti, iar potrivit art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 3 pct. 1 C. proc. civ., Curţile de Apel judecă în primă instanţă litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale.
Instanţa a mai reţinut că acţiunea prin care se solicită în principal anularea unui Ordin al Ministrului de Interne, de trecere în rezervă a unei persoane având calitate de ofiţer este, atât prin obiectul său, cât şi prin calitatea pârâtei, o acţiune ce se circumscrie sferei contenciosului administrativ şi dispoziţiilor Legii nr. 554/2004.
Pentru aceste motive, conform art. 158 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Tribunalul Caraş-Severin a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 260 din 17 mai 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamantul Ş.S.I., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia civilă, şi constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că, chiar dacă reclamantul a solicitat şi constatarea nulităţii Ordinului Ministrului de Interne nr. PP/1988, în baza căruia a apreciat că a fost trecut nelegal în rezervă, acest petit nu este de natură a atrage competenţa de soluţionare a cauzei de către instanţa de contencios administrativ reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 3 pct. 1 C. proc. civ., întrucât în exercitarea disponibilităţii procesuale de care beneficiază reclamantul conform art. 129 alin. (6) C. proc. civ. acesta a înţeles să formuleze prezenta acţiune ca o acţiune în constatare întemeiată pe dispoziţiile art. 9 din Decretul-Lege nr. 118/1990 republicat, acţiune care are caracterul unui litigiu civil.
Pentru considerentele de fapt şi de drept anterior menţionate şi văzând şi dispoziţiile art. 159 pct. 2 C. proc. civ. potrivit cărora necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad, Curtea, în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ., admiţând excepţia de necompetenţa materială în soluţionarea prezentei acţiunii, a procedat la declinarea competenţei de soluţionare a acesteia în favoarea Tribunalului Caraş-Severin, secţia civilă.
Constatându-se ivit conflictul negativ de competenţă reglementat de art. 20 pct. 2 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Curtea a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea unui regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale Curţilor de Apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ., în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauza de faţă s-a solicitat să se constate nulitatea unui ordin emis de Ministerul Administraţiei şi Internelor, în baza căruia s-a dispus trecerea în rezervă a unei persoane având calitatea de ofiţer.
Faţă de textele legale citate şi având în vedere că organul emitent este organ de specialitate al administraţiei publice centrale conform prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 30/2007, litigiul este de competenţa Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
În consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe Ş.S.I. şi pe Ministerul Administraţiei şi Internelor în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4859/2010. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4861/2010. Contencios. Conflict de... → |
|---|
