ICCJ. Decizia nr. 4859/2010. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4859/2010
Dosar nr. 6206/55/2009
Şedinţa de la 9 noiembrie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Judecătoria Arad, reclamantul P.I. a chemat în judecată pe pârâţii D.A.D.R. Arad, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale Bucureşti, D.S.V.S.A. Arad şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Bucureşti, solicitând să se constate recunoaşterea dreptului reclamantului la despăgubire, în temeiul art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004, modificat şi completat prin H.G. nr. 1580/2005 cu privire la acordarea despăgubirilor pentru animale tăiate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor, precum şi constatarea calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la despăgubiri, conform H.G. nr. 1415/2004, modificat şi completat prin H.G. nr. 1580/2005; să se constate că pârâta D.A.D.R. Arad a refuzat recunoaşterea dreptului la despăgubiri al reclamantului prin sistarea/neîndeplinirea obligaţiei de plată a despăgubirilor ce i se cuvin, interpretând în mod greşit prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1415/2004 modificate şi completate prin H.G. nr. 1580/2005; obligarea pârâtei D.A.D.R. Arad la respectarea dispoziţiilor H.G. nr. 1415/2004, modificate şi completate prin H.G. nr. 1580/2005, respectiv obligarea pârâtei la întocmirea documentaţiei, avizarea acesteia conform prevederilor legale şi transmiterea centralizatorului decontului către Direcţia Buget Finanţe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale în vederea efectuării plăţii despăgubirilor către reclamant, sub sancţiunea unor penalităţi pentru fiecare zi de întârziere; obligarea pârâţilor D.A.D.R. Arad şi Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, la plata despăgubirilor ce i se cuvin reclamantului conform prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificat şi completat şi de Ordinul Ministrului Agriculturii nr. 383/2003, despăgubiri stabilite de comisia de evaluare potrivit fişei de evaluare, respectiv obligarea pârâţilor la plata către reclamant a sumei de 4.700 RON, sumă cu titlu de despăgubiri datorate reclamantului în calitate de proprietar de animale bolnave, ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificat şi completat şi ale Ordinului Ministerului Agriculturii nr. 686/2003; obligarea pârâţilor la plata către reclamant a dobânzii legale aferente acestei sume începând cu luna mai 2006 şi până la achitarea/plata integrală a acesteia, sumă actualizată cu indicele/rata inflaţiei, aplicabilă la data plăţii efective; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.
În motivare reclamantul a arătat că este proprietar de animale, care a suferit pagube în urma lichidării focarelor de boli transmisibile ale animalelor din Judeţul Arad. Astfel, în urma analizelor efectuate de către D.S.V.S.A. Arad, cu scopul identificării cabalinelor anemopozitive, s-a constatat faptul că două animale proprietatea reclamantului, precum şi animalele altor persoane din comuna Ş., judeţul Arad, au fost diagnosticate pozitiv, conform examenului serologic prin ID, pentru diagnosticul B-205, respectiv anemie infecţioasă ecvină. Reclamantului i s-a pus în vedere de către autorităţi faptul că are obligaţia, conform prevederilor H.G. nr. 1415/2004, să predea animalele unei comisii constituite în acest scop, în vederea sacrificării acestora, urmând să fie despăgubit la o anumită valoare ce se va stabili de către o comisie ce se va constitui în acest scop.
Comisia de evaluare, formată din reprezentanţi ai D.S.V.S.A. Arad, ai D.A.D.R. Arad şi ai Primarului, a întocmit o fişă de evaluare, în baza căreia s-a întocmit un decont cu diferenţa de despăgubiri pe care reclamantul trebuia să le primească. Reclamantul menţionează că odată cu predarea cailor către comisie, a primit o mică sumă de bani, fiind asigurat atât el, cât şi ceilalţi proprietari, de către reprezentanţii statului, că vor primi şi diferenţa de bani.
Ulterior, i s-a comunicat că nu va mai primi nimic, deoarece ar fi vândut caii, iar statul nu îi mai datorează nimic.
Reclamantul a susţinut că nu a vândut animalele, doar le-a predat, considerând că şi-a îndeplinit toate obligaţiile legale.
Reclamantul a precizat că în cauză nu se poate solicita nici anularea unui act administrativ şi nici eliberarea unui astfel de act, natura cauzei fiind una civilă, respectiv o acţiune în constatarea existenţei unui drept, în obligaţia de a face şi în pretenţii, instanţa competentă fiind cea civilă.
Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 111 şi 112 C. proc. civ., art. 1073 şi urm. C. civ., ale H.G. nr. 1415/2004 cu modificările ulterioare, Ordinului Ministrului Agriculturii nr. 686/2003 şi Ordonanţei nr. 42/2004 cu modificările şi completările ulterioare.
Prin sentinţa civilă nr. 11076 din 30 noiembrie 2009 pronunţată în Dosarul nr. 6206/55/2009, Judecătoria Arad, secţia civilă, a admis excepţia lipsei de competenţă materială a instanţei invocată de către pârâte şi a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a litigiului.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că cererea reclamantului are ca obiect recunoaşterea calităţii de persoană îndreptăţită la plata despăgubirilor, precum şi întocmirea documentaţiei aferente, cu consecinţa plăţii despăgubirilor în temeiul H.G. nr. 1415/2004, modificată şi completată prin H.G. nr. 1580/2005, precum şi faptul că recunoaşterea de către pârâţi a calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la despăgubiri presupune emiterea unei documentaţii administrative în temeiul H.G. nr. 1415/2004.
În consecinţă, instanţa a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) Teza a II-a şi a art. 3 pct. 1 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a acestui litigiu revine, în primă instanţă, Curţilor de Apel, astfel că a admis excepţia invocată şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara.
Prin sentinţa civilă nr. 151 din 10 martie 2010 Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa materială pentru soluţionarea acţiunii în favoarea Judecătoriei Arad.
Astfel, la termenul de judecată din 10 martie 2010, Curtea de Apel Timişoara a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei de contencios administrativ în judecarea litigiului, în raport cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la H.G. nr. 1415/2004 şi examinând acţiunea pe excepţie, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, în temeiul art. 1 alin. (1) şi art. 158 - art. 159 C. proc. civ.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că acţiunea formulată de reclamant vizează obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului reclamantului la plata sumei de 4.700 RON cu titlu de despăgubiri, ce i se cuvin în calitate de proprietar de animal bolnav ca urmare a aplicării prevederilor H.G. nr. 1415/2004, modificată şi a Ordinul Ministerului Agriculturii nr. 686/2003, cu dobânzi legale şi drept urmare, obligarea pârâtei D.A.D.R. Arad la întocmirea documentaţiei, avizarea acesteia şi transmiterea către Direcţia Buget-Finanţe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, în vederea efectuării plăţii despăgubirilor cuvenite către reclamant.
Astfel, instanţa a apreciat că obiectul acţiunii îl constituie cererile de a face şi respectiv de plată a unei sume băneşti, în condiţiile H.G. nr. 1415/2004 privind acordarea despăgubirilor pentru animalele tăiate, ucise sau altfel afectate, în vederea lichidării rapide a focarelor de boli transmisibile ale animalelor.
S-a mai reţinut că prin Anexa nr. 2 la H.G. nr. 1415/2004 au fost reglementate Normele metodologice de aplicare ale acesteia, menţionându-se la art. 2-4 actele care trebuie să cuprindă documentaţia justificativă pentru obţinerea despăgubirilor şi respectiv procedura care se urmează de organele abilitate să avizeze documentaţia şi să o transmită Direcţiei Generale Buget Finanţe din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, care la rândul său face solicitarea de alocare a fondurilor băneşti corespunzătoare la Ministerul Finanţelor Publice, care este organul care alocă fondurile către Ministerului Agriculturii, Pădurii şi Dezvoltării Rurale, de unde ulterior acestea se virează în contul Direcţiilor agricole judeţene.
Constatând că prin dispoziţiile acestui act normativ nu este prevăzută nicio reglementare privitoare la instanţa competentă în soluţionarea litigiilor legate de aplicarea H.G. nr. 1415/2004 şi având în vedere că potrivit legii de organizare judecătorească competenţa materială a instanţei este stabilită numai prin lege, instanţa a reţinut că, în temeiul art. 1 alin. (1) C. proc. civ., competenţa materială de soluţionare a cauzei revine instanţei cu competenţă generală, respectiv judecătoriei şi nu instanţei de contencios administrativ.
Curtea a mai apreciat că în cauză nu se atacă nici un act administrativ de autoritate, sau nesoluţionarea în termenul legal al unei cereri de către o autoritate publică, ci se solicită plata unor despăgubiri cu caracter civil, în temeiul unui act normativ emis de Guvernul României, fiind irelevant că pârâţii chemaţi în judecată sunt organe ale administraţiei de stat; raportul juridic dedus judecăţii are natură civilă pentru că nu priveşte emiterea unui act administrativ sau nesoluţionarea în termen legal a unei cereri, aşa cum aceste noţiuni sunt definite prin art. 2 alin. (1) lit. c) şi h) din Legea nr. 554/2004.
S-a mai apreciat de către instanţă că nu sunt incidente nici prevederile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privitor la obiectul acţiunii în contencios administrativ, respectiv de solicitare de a se efectua o anumită operaţiune administrativă necesară pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim, întrucât potrivit legii, operaţiunea de întocmire a documentaţiei nu cade în competenţa pârâtei D.A.D.R. Arad pentru ca această cerere să determine natura de contencios administrativ a litigiului, aceasta având doar obligaţia de a aviza o documentaţie.
Astfel, s-a reţinut că din interpretarea art. 8 alin. (1) ultima teză din Legea nr. 554/2004 rezultă fără putinţă de tăgadă că poate face obiectul contenciosului administrativ numai refuzul de efectuare a unei operaţiuni administrative, ceea ce presupune o manifestare de voinţă în acest sens din partea autorităţii administrative, cerinţă neîndeplinită în cauză, pentru că reclamantul nu atacă nici un fel de refuz, solicitarea din acţiune referindu-se la cererea ca instanţa să constate un asemenea refuz, ceea ce nu poate face obiectul Legii nr. 554/2004.
Trebuie, de asemenea, remarcat că nici nu se poate pune problema unui refuz vătămător în cauză, în sensul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, din partea pârâtei D.A.D.R. Arad, atâta timp cât aceasta nu are competenţa întocmirii documentaţiei prevăzută de art. 3 alin. (3) din H.G. nr. 1415/2004, această competenţă revenind pârâtei D.S.V.S.A. Arad, faţă de care nu s-a formulat nicio cerere legată de documentaţie.
S-a apreciat că analiza cererilor reclamantului duce la concluzia că acesta tinde la obţinerea contravalorii despăgubirilor care i se cuvin potrivit H.G. nr. 1415/2004 în calitatea sa de proprietar al unui animal bolnav.
Curtea a mai reţinut că aplicarea dispoziţiilor contenciosului administrativ în speţă ar fi prejudiciabilă pentru reclamant, întrucât aceasta impune dovada procedurii prealabile, aspect de care reclamantul nu s-a prevalat în acţiune, înţelegând să o formuleze ca pe una cu caracter civil.
Deci, în esenţă, cum reclamantul nu atacă un refuz explicit al autorităţii administrative şi nici refuzul soluţionării în termen legal a unei cereri, ceea ce ar fi presupus dovada depunerii unei asemenea cereri, acţiunea nu intră sub incidenţa Legii nr. 554/2004.
Pentru considerentele expuse dosarul a fost trimis spre competentă soluţionare Judecătoriei Arad.
Constatând că între Judecătoria Arad şi Curtea de Apel Timişoara s-a ivit un conflict negativ de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 3434 din 12 aprilie 2010, Judecătoria Arad a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea emiterii unui regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul conform art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.
Pentru a ajunge la această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Din analiza prevederilor H.G. nr. 1415/2004 şi a Normelor metodologice de aplicare a acesteia se constată, astfel cum în mod corect a reţinut Curtea de Apel Timişoara, că prin aceste acte normative nu este prevăzută nicio reglementare privitoare la competenţa de soluţionare a litigiilor legate de aplicarea H.G. nr. 1415/2004.
Din examinarea cererii de chemare în judecată, precum şi a actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă faptul că reclamantul tinde prin acţiunea formulată la obţinerea contravalorii despăgubirilor ce i se cuvin potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 1415/2004, astfel cum a fost modificată şi completată, în calitatea sa de proprietar de animale bolnave, ca urmare a aplicării prevederilor acestui act normativ, precum şi obligarea la plata dobânzilor legale aferente despăgubirilor.
Deci, obiectul prezentului litigiu constă în obligarea pârâţilor la plata unor sume datorate reclamantului cu titlu de despăgubiri în condiţiile H.G. nr. 1415/2004, fiind vorba despre o acţiune având ca obiect constatarea existenţei unui drept, obligaţia de a face şi pretenţii.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ este definit ca „activitatea de soluţionare de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”.
Raportat la aceste dispoziţii legale şi la situaţia de fapt, Înalta Curte constată că în mod corect a reţinut Curtea de Apel că, în cauză, nu se atacă niciun act administrativ de autoritate, sau nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri de către o autoritate publică, ori refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri sau de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru executarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim al reclamantului.
Înalta Curte, în acord cu considerentele reţinute de Curtea de Apel, constată că raportul juridic dedus judecăţii are natură civilă, deoarece prin acţiunea formulată reclamantul solicită plata unor despăgubiri cu caracter civil, în temeiul unui act normativ emis de Guvernul României.
Înalta Curte reţine totodată că în cauză nu este relevant faptul că pârâţii sunt organe ale administraţiei de stat.
Având în vedere faptul că reclamantul nu atacă un act administrativ de autoritate, un refuz explicit al autorităţii administrative, sau refuzul soluţionării în termen legal a unei cereri, Înalta Curte constată că în pricina de faţă nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1) lit. c), f), h) şi i), art. 2 alin. (2) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care să atragă competenţa instanţei de contencios administrativ.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că în cauză competenţa de soluţionare a litigiului aparţine instanţei de drept comun, iar, având în vedere valoarea pretenţiilor, aceasta este judecătoria, care judecă, potrivit prevederilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ., toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Arad.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe P.I. şi pe D.A.D.R. Arad, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, D.S.V.S.A. Arad şi Autoritatea Naţională Sanitar Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, în favoarea Judecătoriei Arad.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4856/2010. Contencios. Alte cereri. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 4860/2010. Contencios → |
|---|
