ICCJ. Decizia nr. 4866/2010. Contencios. Refuz acordare drepturi protecţie sociala( persoane cu handicap, protecţia copilului). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4866/2010
Dosar nr. 1640/2/2009
Şedinţa publică de la 10 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 3611 din data de 30 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.S. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu handicap pentru Adulţi prin Autoritatea Naţională pentru Persoanele cu Handicap şi Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi prin Consiliul Local sector 2.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că prin cererea înregistrată la data de 23 februarie 2009 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta A.S. a solicitat anularea deciziei de încadrare în grad de handicap nr. 391 din 21 ianuarie 2009, emisă de pârâta Comisia Superioară de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi şi a Certificatului de încadrare în grad de handicap nr. 4816 din 19 noiembrie 2008 emis de Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi sector 2, cu obligarea acesteia din urmă la emiterea certificatului de încadrare în gradul de handicap avut anterior, respectiv încadrarea reclamantei în gradul de handicap accentuat aşa cum a fost stabilit de aceeaşi comisie prin certificatul din 15 noiembrie 2007 şi obligarea pârâtelor la repararea pagubei ce i-a fost provocată prin emiterea celor două acte a căror anulare o solicită, constând în contravaloarea sumelor de care a fost lipsită pe perioada cuprinsă între data emiterii cerificatului de încadrare în grad de handicap din 19 noiembrie 2008 şi data rămânerii irevocabile a hotărârii ce se va pronunţa în cauză, actualizate la data plăţii efective.
Reclamanta a susţinut că extirparea sânului, ca urmare a unei boli de care suferă din anul 2002, este ireversibilă, iar certificatul de încadrare în gradul de handicap accentuat putea fi schimbat doar dacă comisia ar fi constatat pe baza raportului medicului oncolog că nu se mai află în situaţia din anul precedent şi nu mai există riscul de recidivă al bolii, ceea ce nu este cazul în situaţia sa.
Reclamanta a mai criticat actele administrative contestate pentru vicii de fond şi de formă, arătând şi că Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice publicate în M. Of. nr. 885bis/27.12.2007 au fost aplicate retroactiv, cu încălcarea principiului consacrat de art. 1 C. civ.
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, instanţa de fond a constatat că prin certificatul din 15 noiembrie 2007 Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi sector 2 a stabilit că reclamanta are „grad de handicap accentuat care necesită protecţie socială şi beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 448 din 06 decembrie 2006, publicată în M. Of. al României, Partea I nr. 1006/18.12.2006";.
Prin acelaşi certificat, comisia a stabilit că data de revizuire a certificatului luna noiembrie 2008, dată la care reclamanta trebuia să prezinte ca documentaţie un referat al medicului oncolog.
Cu ocazia revizuirii, prin certificatul din 19 noiembrie 2008, aceeaşi comisie şi în aceeaşi componenţă, i-a respins cererea motivând că afecţiunea prezentată este boală, nu un handicap, şi că reclamanta „nu se încadrează conform criteriilor medico-psihociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice publicate în M. Of. nr. 885bis/27.12.2007";.
Curtea a apreciat că această soluţie adoptată la revizuirea anuală este justificată de situaţia concretă a reclamantei şi prin aplicarea criteriilor medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerul Sănătăţii Publice publicate în M. Of. al Romaniei, nefiind reţinută ca pertinentă argumentaţia reclamantei, în sensul aplicării retroactive a acestor acte normative, întrucât aceste criterii au fost avute în vedere în verificarea situaţiei părţii din anul 2008.
Instanţa de fond a mai reţinut că reclamanta are diagnosticul neoplasm mamar stâng operat (masectomie radicală -2002) chimiotratat, iradiat, fără semne de recidivă, astfel încât, în mod corect s-a concluzionat că nu se încadrează în criteriile medico-psihosociale aprobate prin Ordinul comun nr. 762 din 31 august 2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi nr. 1992 din 19 noiembrie 2007 al Ministerului Sănătăţii Publice pe baza cărora se stabileste încadrarea în grad de handicap, aprobate de instituţii autorizate şi avizate de Comisia de oncologie a Ministerului Sănătăţii.
A apreciat ca judicioasă aplicarea acestor acte normative, reţinăndu-se că la cap. 6 se menţionează: Funcţiile uro-genitale, subcap. II: evaluarea gradului de handicap în afectarea funcţiilor uro-genitale, iar la pct. 2 se stipulează: „acces la încadrarea în grad de handicap pentru persoanele cu neoplasm mamar inoperabil sau în faze de generalizare sau operate cu recidive locale sau/şi la distanţă”, ";Deficienţa accentuată sau gravă şi respectiv gradul de handicap accentuat sau grav se stabileşte în funcţie de apariţia recidivelor loco-regionale sau determinărilor la distanţă, precum şi de starea de nutriţie - este obligatorie ancheta socială cu obiective particularizate de comisie";, ori, reclamanta nu îndeplineşte condiţiile prevăzute în criterii şi prezentate mai sus faţă de documentele medicale depuse la dosar.
Instanţa de fond a arătat că în mod corect s-a apreciat de pârâte că reclamanta nu poate fi încadrată într-un grad de handicap prin prisma noilor criterii, iar împrejurarea că anterior, reclamanta a fost încadrată în gradul de handicap accentuat nu este relevantă în cauză, pentru că acea încadrare nu a avut caracter permanent, fiind supusă revizuirii în termen de 12 luni în raport cu evoluţia diagnosticului clinic şi funcţional şi cu gradul de recuperare medicală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta A.S., solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii cererii sale, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 304¹ C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a susţinut că instanţa de fond nu s-a pronunţat în ceea ce priveşte viciile de formă ale actelor administrative atacate, vicii de natură a atrage nulitatea relativă a acestora, şi că, prin nemenţinerea încadrării în gradul de handicap accentuat i se retrag drepturi câştigate, prin aplicarea retroactivă a unor criterii de evaluare apărute ulterior şi care lasă comisia de evaluare să aprecieze arbitrar.
Examinând cauza în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate de recurentă, precum şi de reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi urmează a-l respinge, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte reţine că prin certificatul din 15 noiembrie 2007 Comisia de Evaluare a Persoanelor cu Handicap pentru Adulţi sector 2 a stabilit ca reclamanta are „grad de handicap accentuat care necesită protecţie socială şi beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 448 din 06 decembrie 2006”.
Potrivit art. 85 alin. (5) din Legea nr. 448/2006, criteriile medicopsihosociale pe baza cărora se stabileşte încadrarea în grad de handicap sunt aprobate prin Ordin comun al Ministrului Sănătăţii Publice şi al Ministrului Muncii, Familiei şi Egalităţii de Şanse, la propunerea Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Handicap.
La baza evaluării şi încadrării recurentei-reclamante în gradul de handicap accentuat au stat criteriile stabilite prin Ordinul nr. 726/2002 al Ministerului Sănătăţii Publice.
Revizuirea încadrării şi a programului individual de reabilitare şi integrare socială se efectuează anual, de către comisia de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.
În spatele acestor dispoziţii se află intenţia legiuitorului de a acorda, de a adapta periodic protecţia şi măsurile de reabilitare corespunzătoare nevoilor identificate şi în permanentă evoluţie a persoanelor cu handicap, precum şi de a retrage acest sprijin persoanelor care nu îl mai necesită, orientând resursele spre acea categorie de beneficiari care are mai mare nevoie de suport.
De altfel, prin acelasi certificat, comisia a stabilit ca data de revizuire: noiembrie 2008, data la care reclamanta trebuia să prezinte ca documentaţie un referat al medicului oncolog.
Cu ocazia revizuirii, prin certificatul din 19 noiembrie 2008, aceeaşi comisie a respins cererea reclamantei motivând că afecţiunea prezentată este boala, nu un handicap, şi că reclamanta „nu se încadrează conform criteriilor medico-psihociale aprobate prin Ordinul nr. 762/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Sănătăţii Publice publicate în M. Of. nr. 885bis/27.12.2007";.
Ordinul nr. 1992/2007 a fost modificat de Ordinul nr. 124/2008 al Ministerului Sănătăţii Publice, care a abrogat Ordinul nr. 726/2002 al aceleiaşi autorităţi, intrând în vigoare la data de 21 februarie 2008.
Cap. VI, pct. 11.2 din Ordinul nr. 1992/2007 al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale condiţionează încadrarea în grad de handicap de existenţa, la persoana care prezintă neoplasm mamar operat, a unor recidive locoregionale sau la distanţă.
Or, din documentele medicale depuse la dosarul cauzei reiese că, la momentul evaluării din noiembrie 2008, recurenta nu mai prezenta recidive locale, nici metastaze, markerii tumorali fiind la nivel normal, nemaiexistând nici leziuni secundare osoase vizualizabile scintigrafic.
Ancheta socială efectuată evidenţiază un anumit grad de deficienţă funcţională, propunând stabilirea de măsuri recuperatorii, fără a mai recomanda încadrarea în grad de handicap.
În aceste condiţii, Înalta Curte arată că în mod corect a evaluat instanţa de fond materialul probator şi faţă de criteriile actual aplicabile, a apreciat că cererea recurentei-reclamante este neîntemeiată.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentei privitor la retroactivitatea legii, câtă vreme orice acţiune a autorităţilor publice trebuie să respecte cadrul legal în vigoare, nefiind permisă ultraactivitatea unei norme legale expres abrogate.
În ceea ce priveşte justificarea dreptului câştigat, drepturile prevăzute de Legea nr. 448/2006 reprezintă o formă de protecţie acordată persoanelor cu handicap strict condiţionată de această calitate, a căror existenţă este afectată de pierderea acestei calităţi, în speţă prin neîndeplinirea criteriilor prevăzute de lege.
Înalta Curte mai constată că susţinerile recurentei privind pretinsele vicii de formă ale deciziilor nr. 4816 din 19 noiembrie 2008 şi nr. 391 din 21 ianuarie 2009 sunt neîntemeiate.
Astfel, ambele decizii sunt semnate şi motivate corespunzător, neavând importanţă gradul de detaliere al motivării, câtă vreme este enunţat în mod concret motivul pentru care cererea este respinsă, ambele decizii arătând condiţiile în care actul administrativ poate fi contestat.
Pentru aceste considerente, nefiind întemeiate motivele de recurs invocate de către recurenta-reclamantă A.S., în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de A.S. împotriva sentinţei civile nr. 3611 din data de 30 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4864/2010. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4868/2010. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
