ICCJ. Decizia nr. 4952/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4952/2010
Dosar nr. 5440/2/2009
Şedinţa publică de la 12 noiembrie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Prima instanţă
a) Cererea de chemare în judecată
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5440/2/2009 din 15 iunie 2009, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a chemat în judecată pe pârâtul A.C. pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate calitatea pârâtului de colaborator al securităţii.
În fapt pârâtul a fost verificat din oficiu conform art. 3 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, dat fiind faptul că acesta a candidat la funcţia de Deputat în Parlamentul României.
A arătat reclamantul că aşa cum rezultă din cuprinsul notei de constatare din 17 martie 2009 pârâtul a fost recrutat în calitate de colaborator în anul 1988, în acest sens semnând un angajament olograf pentru supravegherea informativă a cetăţenilor străini şi a elementelor anarhice care apar pe raza comunei.
Reclamantul a precizat că sunt îndeplinite condiţiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securităţii.
b) Soluţia primei instanţe
Prin sentinţa nr. 136 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, în contradictoriu cu pârâtul A.C. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii a acestuia.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că din raportul informativ din 26 august 1988 întocmit de Lt. col. C.I., I.J. Prahova, şef Securitate, oraş Câmpina şi nota informativă din 26 august 1988 întocmită şi semnată olograf de titular cu numele conspirativ „C.”, rezultă fără echivoc împrejurarea că pârâtul a furnizat informaţii prin care se denunţau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist ale numiţilor C.G., D.C., informaţii de natură a îngrădi drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, anume dreptul la viaţa privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice.
Astfel, pârâtul a relatat şi despre relaţia cetăţeanului american S.I. din comuna C., cu familia D.C., precum şi despre familia C.G., element recalcitrant, pretabil în orice moment la acte de dezordine, informaţii considerate utile în competenţa organelor de securitate.
2. Instanţa de recurs
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs recurentul-pâtrât A.C.
b) Motivele de recurs
În motivele de recurs pârâtul a susţinut că nu a fost colaborator al Securităţii, pentru că a semnat angajamentul cu Securitatea la data de 25 august 1988, aceasta fiind procedura care-i permitea să participe la concursul de admitere la Şcoala de ofiţeri.
În ceea ce priveşte nota din 26 august 1988 a arătat că reprezintă o declaraţie postdatată, fiind scrisă în ziua angajamentului la dictarea ofiţerului, iar numele persoanei nu îl cunoştea şi că în mod logic din ziua când a dat angajamentul şi până a doua zi nu avea cum să obţină informaţiile relatate în notă.
A precizat că după ce a semnat angajamentul nu a întocmit nici o notă şi nici nu a furnizat vreo informaţie, că nu a fost vreodată plătit pentru vreo activitate, ceea ce demonstrează că nu a fost colaborator al securităţii în sensul O.U.G. nr. 24/2008.
b) Analiza motivelor de recurs
Din examinarea probelor dosarului se reţin următoarele:
La data de 15 august 1988 serviciul de Securitate al oraşului Câmpina a propus recrutarea lui A.C. pentru a fi supravegheaţi anumiţi cetăţenii, între care şi familia C.
În acest raport de propunere de recrutare se face referire la candidatul A.C.
La data de 25 august 1988 pârâtul A.C. a semnat un angajament cu Securitatea pentru a sesiza fapte de natură penală.
Cu privire la nota din 26 august 1988
La dosarul cauzei se află o notă care apare ca fiind întocmită la 26 august 1988. În această notă se arată că numitul C.G. este internat în Spitalul de Urgenţă Bucureşti pentru că a consumat abuziv medicamente, că trăieşte în concubinaj cu o persoană, că aceasta are 2 copii.
La aceeaşi dată s-a întocmit un raport informativ al ofiţerului de Securitate din care ar rezulta întâlnirea între un cetăţean român stabilit în California şi un fost prieten român în cadrul căreia s-a discutat că cetăţeanul american îşi aştepta soţia pentru a pleca la mare, apoi în Grecia, de unde vor reveni în România, pentru a pleca în S.U.A.
În acelaşi raport se regăseşte o observaţie a ofiţerului din care rezultă că cetăţeanul american a intrat legal în ţară, în vizită la rude.
Instanţa de fond a considerat că împrejurarea de a fi dat un angajament şi informaţiile expuse mai sus se circumscriu noţiunii de colaborator al Securităţii.
Înalta Curte arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru ca o persoană să fie apreciată ca fiind colaborator al Securităţii trebuia să furnizeze informaţii prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În speţa prezentă pârâtul a dat un angajament de colaborare la 25 august 1988, iar din toate notele întocmite de Securitate rezultă că preocuparea pentru racolarea acestuia a început în luna august 1988 când pârâtul s-a înscris la un examen de ofiţeri, tocmai având în vedere că era candidat la şcoala respectivă.
Nota din 26 august 1988, chiar dacă ar fi fost redactată de recurent este lipsită de relevanţă, sub aspectul stabilirii calităţii de colaborator.
În această notă nu a denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar, ci a relatat că un cetăţean a consumat medicamente, că este în spital, că trăieşte în concubinaj cu o femeie.
Ori aceste afirmaţii nu au nici o legătură cu activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar, pentru că nu au nicio conotaţie politică.
Ca urmare, în acest caz nu este îndeplinită prima condiţie cerută de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte raportul informativ din data de 26 august 2008.
Chiar din observaţia lucrătorului de securitate reiese că cetăţeanul american era de origine română şi se afla în vizită la rude în România, chestiune cunoscută organelor de securitate.
Consemnarea făcută de lucrătorul securităţii potrivit căreia pârâtul A.C. ar fi relatat că cetăţeanul american a fost în vizită la familia D.C. nu conţine nici un fel de element prin care s-ar fi denunţat activităţi potrivnice regimului şi de natură a conduce la îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Trebuie precizat că legiuitorul face referire în art. 2 alin. (1) lit. b) din.O.U.G. nr. 24/2003 şi la relatările verbale consemnate de lucrătorii de Securitate, ca fiind acte probante ale colaborării cu securitatea.
Însă în analiza forţei probante a unor astfel de relatări trebuie avut în vedere şi modul în care ofiţerii de securitate trebuiau să-şi îndeplinească obligaţiile de serviciu.
Din amplele materiale documentare publicate după anul 1989, care au căpătat forţa unor documente istorice, cu notorietate, rezultă că ofiţerii de securitate aveau un plan de racolări, un plan de informaţii etc., context în care informaţia putea să nu aparţină persoanei la care se face referire.
În aceste condiţii relatările consemnate în rapoartele informative ale ofiţerilor nu pot beneficia de o prezumţie legală absolută de veridicitate, acestea urmând a fi analizate prin coroborare cu ansamblul probator al cauzei.
A considera că în mod cert relatările cuprinse în rapoartele lucrătorilor de Securitate reprezintă adevărul ar însemna că tocmai ceea ce se condamnă, securitatea ca poliţie politică, să fie reabilitată printr-o credibilizare absolută.
În speţa prezentă probele administrate în susţinerea acţiunii pentru a se dovedi calitatea de colaborator al securităţii, aşa cum au fost analizate în precedent demonstrează că pârâtul nu şi-a asumat calitatea de colaborator, că nu a furnizat informaţii prin care să fi denunţat activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.
Ori, în speţă, celelalte probatorii aflate la dosar demonstrează că pârâtul nu a furnizat informaţii de natura celor prevăzute în art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
c) Soluţia instanţei de recurs
În raport de analiza motivelor de recurs efectuată mai sus, prin raportate la prevederile art. 3041 C. proc. civ., şi având în vedere prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul se va admite, se va modifica sentinţa, în sensul că se va respinge acţiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca netemeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.C. împotriva sentinţei civile nr. 136 din 12 ianuarie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, ca netemeinică.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 12 noiembrie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4951/2010. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4953/2010. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
